Doi prunci intr-o iesle

In 1994 , doi americani, au raspuns unei invitatii trimise de la Ministerul Educatiei din Rusia , sa predea morala si etica in scolile publice, pornind de la principii biblice.

Trebuiau sa predea in inchisori, la comercianti, la pompieri, la politie si intr-un mare orfelinat.La orfelinat erau aproape 100 de copii, baieti si fete, care fusesera abandonati si lasati in mainile statului.

 

 

Urmeaza sa iti  spun acum ,o poveste adevarata ,intamplata in acest orfelinat, si relatata chiar de catre unul dintre  cei doi profesori  americani.

 

Se apropia  sarbatoarea Craciunului , si copiii din orfelinat,

au ascultat , pentru prima oara istoria traditionala a Craciunului.

 

Le povesteam , despre Maria si Iosif, cum strabateau Bethleemul , cautand 

din casa in casa, un loc de  gazduire.

Cand firul povestirii a ajuns ,la nasterea pruncului Isus 

intr-un staul pentru animale,

  si asezarea lui intr-o iesle, copiii si personalul orfelinatului

 ascultau muti de uimire.

 

Unii, abia isi retineau respiratia,

 cautand sa nu scape nici un cuvant din povestire.

 

Cand am terminat de povestit, le-am dat copiilor cate trei bucati de carton,

 sa faca fiecare dintre ei, o iesle simpla.

 

Apoi ,fiecarui copil i s-a dat un patrat de hartie

 decupat din niste servetele galbene, pe care le adusesem cu mine.

Urmand instructiunile ,copiii au taiat si indoit hartia cu grija

asezand taieturile ca sa reprezinte paiele din iesla.

Niste bucatele de flanela veche, au fost folosite pentru a face patura 

pruncului nou nascut.

Dintr-un fetru adus de mine, au taiat chipul unui bebelus

pe care sa-l aseze in iesla.

 

In timp  ce copiii  erau ocupati cu asamblarea ieslelor lor,

mergeam printre ei ,sa vad daca avea nevoie vreunul de ajutor .

 

Cand am ajuns in dreptul micutului Misa,si i-am privit ieslea,

am ramas surprins sa vad ca in ea, nu era un singur prunc, ci doi.

Am chemat translatorul sa-l rog sa-mi explice

de ce Misa a pus in iesle doi copilasi.

Cand a fost intrebat de translator, Misa a inceput sa repete povestea 

spusa de mine, cu mare seriozitate.

 

Pentru un copil de sase ani ,care auzise istoria Craciunului ,o singura 

data, era foarte bine povestita ,

pana la momentul cand Maria a pus pruncul in iesle.

 

Aici, Misa a continuat cu propriul sau final al povestirii si zise:

-Cand Maria a asezat pe pruncul Isus in iesle,

 

Isus  m-a privit si m-a intrebat daca eu aveam un loc unde sa stau.

 

Eu i-am raspuns ca:

 

- nu am nici mama, nici tata, si nici un loc unde sa stau.

 

Atunci Isus , mi-a spus ca as putea sa stau aici in iesle cu El.

 

 

Doream asa de mult sa raman cu El, dar eu,nu aveam nici un cadou sa-i dau.

Ma gandeam la ce as fi putut eu sa am ca sa-i dau ca dar Lui.

 

Deodata, mi s-a parut ca un cadou bun ar putea fi sa-i dau caldura.

 

Si atunci l-am intrebat pe Isus :

 

-Daca iti dau caldura ,asta ar fi un cadou bun pentru tine?;

 

Si Isus mi-a raspuns:

 

-Daca imi dai caldura,asta ar fi cel mai bun cadou

 pe care l-am primit vreodata;

 

De aceea a spus incetisor Misa,  m-am pus si pe mine in iesle...

 

Si Isus mi-a spus ca as putea sa raman langa El pentru totdeauna.

 Cand Misa isi termina povestirea,

ochisorii lui straluceau , plini de lacrimi  care incepusera 

sa siroiasca pe obraji.

 

Micutul orfan, intalnise pe cineva , care niciodata nu l-ar fi abandonat,

 cineva care ar fi stat cu el pentru totdeauna. 

 

Datorita lui Misa, eu am invatat ca nu lucrurile pe care le avem in viata

 sunt importante ci pe cine avem in viata..

 

Ei sunt cei care sunt importanti cu adevarat.

 

Nu face caz de originea,pozitia sociala, calitatile sau posesiunile tale.

 

Bucura-te de simplitatea tuturor lucrurilor si vei trai o viata implinita.

 

sursa : Humberto A. Agudelo C. "Vitamine zilnice pentru suflet"