Acum multi ani, in orasul Luxemburg, un capitan din garda forestiera avea o conversatie prietenoasa cu un macalar, cand o doamna in varsta a intrat in macelarie.Ea a explicat macelarului ca avea nevoie de o bucata de carne , dar nu avea bani sa o plateasca.
Intre timp , capitanului discutia i s-a parut foarte amuzanta "Cat imi platiti pentru o bucata de carne? ", a intrebat macelarul.
Doamna i-a raspuns:
"Imi cer scuze , nu am bani deloc, dar ma voi duce la slujba pentru dumneavoastra si ma voi ruga pentru intentiile dumneavoastra".
Macelarul si capitanul erau oameni buni, dar indiferenti in ceea ce priveste religia , si au inceput sa rada de raspunsul femeii.
" De acord - a zis macelarul - , atunci dumneavoastra mergeti la slujba pentru mine si cand va intoarceti va voi da atata carne cat va cantari slujba".
Femeia s-a dus la slujba si s-a intors .Macelarul a luat o bucata de hartie si a scris aceasta fraza:
"Ea a mers la slujba pentru mine" si a pus-o pe un brat al balantei si pe celalalt a pus un mic os.Nu s-a intamplat nimic si omediat a schimbat osul cu o bucata de carne.Bucatia de hartie cantarea mai mult.
Cei doi oameni au inceput sa se rusineze pentru ceea ce se intamplase, dar au continuat.Au pus o bucata mare de carne pe un brat al balantei, dar hartia cantarea , in continuare, mai mult.Incepand sa dispere , macelarul a verificat balanta, dar totul era in perfecta stare.
"Ce doriti, buna doamna! Trebuie sa va dau o pulpa intreaga de porc?", a intrebat.
In timp ce vorbea , a asezat pe balanta o intreaga pulpa de porc, dar hartia continua sa fie mai grea.Apoi a luat o bucata si mai mare, insa hartia cantarea mai mult.
Macelarul a fost atat de impresionat, incat s-a convertit in acel moment si i-a promis femeii ca in fiecare zi ii va da carne fara sa plateasca.
Capitanul a parasit macelaria complet schimbat si de atunci a asistat fidel la slujba, in fiecare zi.Doi dintre baietii lui s-au facut preoti, unul dintre ei, iezuit si celalalt in ordinul Sagrado Corazon.Capitanul i-a educat in concordanta cu propria sa experienta de credinta.
Apoi i-a avertizat pe cei doi fii ca "trebuie sa celebreze slujba corect in fiecare zi si ca niciodata nu trebuie sa lase sacrificiul Sfintei Liturghii pentru un lucru personal".
Parintele Stanislo, cel care mi-a povestit toate astea a terminat , spunandu-mi:
"Eu sunt parintele de la Sagrado Corazon si capitanul e tatal meu".
sursa: "Vitamine pentru suflet" de Humberto A. Agudelo C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu