Citat:
Si totusi, nu aveti de facut nici o remarca referitoare la subiectul topicului("Despre Cinstirea Maicii Domnului") sau, macar, despre o alta invatatura crestina?
|
Cum sa nu! Dar ar avea oare vreun sens un nou sir de monologuri paralele cu unii ce urechi au dar le sunt infundate de autosuficienta?
Preacinstirea si iubirea Maicii Domnului nu e obligatorie. E raspunsul firesc al celor care, iubindu-L pe Hristos, nu-si pot permite s-o ignore pe Cea care L-a nascut.
Preacinstirea Maici Domnului prin imne si cantari de lauda e urmarea fireasca a mirarii de negrait in fata tainei ce s-a petrecut cu Ea.
Dar nici mirarea nu e obligatorie. E o stare a sufletului care nu poate fi indusa coercitiv din exterior. Tine de asezarea fireasca a sufletului. Asezarea fireasca!!! Asa cum s-au minunat cu mirare de negrait, cetele de heruvimi si serafimi deasupra vazduhului pesterii din Betleem.
In schimb, atitudinea de sfidare, ignorare si blazare in fata tainei e nefireasca.
Nu e obligatoriu sa se minuneze cineva si sa mai si exprime prin imne de lauda, ca Cel Infinit si Neincaput de Univers,
S-a lasat pe Sine incaput intr-o faptura delicata si smerita. E doar nefiresc.
Necinstitorii Maicii Domnului pot trece blazati peste astfel de evenimente, ca doar ce mare scofala, ca Creatorul Universului sa-si aleaga o creatura care sa-I fie Mama, atunci cand S-a hotarat ca vrea sa fie nascut ca Om !?!
Nu e obligatoriu sa se minuneze cineva si sa-si exprime mirarea prin imne de lauda, inchinate atat Dumnezeului-devenit-copilas, cat si mamei Lui cu care s-a petrecut aceasta incredibila taina.
Heruvimii si serafimii s-au minunat, ca doar ei nu si-au pervertit firescul prin pacate.
In schimb, noi putem trece blazati peste banalitati de astea de rutina. Nu e obligatoriu sa ne exprimam mirarea. E pur si simplu nefiresc.
Nu e obligatoriu sa ne exprimam prin imne de lauda mirarea de negrait ca Cel ce tine Cerul si Pamantul si Soarele si tot Universul acesta imens, S-a lasat pe Sine incaput, nascut ca om de lut, tinut in brate, leganat, alinat, alintat, giugiulit, mangaiat, sarutat, ingrijit, hranit la piept de aceasta simpla, delicata si incredibil de smerita faptura. E doar un semn ca firescul pe care l-a pus Dumnezeu in noi e pervertit, e contaminat, anesteziat de nesimtirea si negura inghetata a duhurilor mortii.
Nu e obligatoriu sa aducem nici un imn de lauda daca nu ne minunam, daca nu ne-am invatat inca duhul sa vietuiasca in interiorul minunii. Am fi doar niste farseuri, niste falsificatori ipocriti.
Nu e obligatoriu sa aducem nici un imn de lauda acestei smerite fapturi care ea insasi I-a cantat seara cantecele de leagan Unuia din Treime devenit bebelus.
Nu e obligatoriu, e doar ciudat ca suntem atat de blazati, de parca ce mare brânză sa legeni in brate pe Cel ce leagana Universul?
Ce mare scofala, sa canti soptit cantecele de leagan, la urechea de bebelus a Celui ce inainte de a avea trup de om, a creat cetele de heruvimi si serafimi, a caror muzica celesta depaseste orice inchipuire?
Nu e obligatoriu s-o fericim prin imne de lauda pe Cea care L-a purtat si imbratisat si sarutat si iubit mai mult decat oricine pe Cel Necuprins.
E doar nefiresc si e semn ca ni s-a intamplat ceva necrutator in adancul fiintei noastre, e semn ca pacatul ereziei sau de alt fel, ne-a amputat simtul firesc al mirarii in fata transcendentei.
Nu e obligatoriu nici s-o fericim, nici sa-i cantam imne de lauda celei care L-a auzit gangurind si stalcind copilareste cuvintele, pe Cel ce este Insusi Logosul. E doar semn ca suntem muribunzi in duh, desi in aparenta parem vii.
La fel, nu e obligatoriu sa o cinstim prin imne de lauda pe aceea care L-a invatat pe Insusi Dumnezeu sa faca primii pasi pe la vreun anișor, tocmai ea, tocmai pe Cel ce a facut planetele sa paseasca pe orbita lor.
Si tot asa s-ar putea continua la nesfarsit. Nu e obligatoriu sa se minuneze cineva de toate astea si inca de altele de negrait.
E doar ciudat si o mirare in plus - cum de putem ramane atat de blazati? Iar daca vom incerca sa nu parem blazati, ne vom mira totusi, dar cu toate astea nu-i vom canta si Ei imne de lauda, ba mai mult, ne vom apuca si mai furibund sa scormonim nevrotic in Biblie, cautand chichite lingvistice, virgule, izma, marar si chimen, ca sa ne autojustificam atitudinea. Patetic, jalnic, penibil, e putin spus!
Toate cantarile si imnele liturgice inchinate Maicii Domnului nu sunt altceva decat imne de nespusa uimire in fata celei mai profunde si intime apropieri dintre Creator si creatura!
Dar vi s-au mai spus toate astea, insa se pare ca la dvs., cu fiecare banare, iesirea dintr-un avatar si intrarea in altul va provoaca amnezie totala.
Vi s-au mai spus. So what? Nu doar ca nu v-ati lepadat de erezia adventista care va minte ca duhul Maicii Domnului a disparut in nefiinta, ba v-ati intors, doar-doar o sa contaminati si pe altii cu microbii infecti ai ereziei.
Si mai ziceti ca n-o huliti pe Faptura in care se salasluieste Dumnezeu in toata dumnezeirea Lui.
Mai mare hula ca asta, cum ca aceasta faptura indumnezeita inca din timpul vietii pamantesti, ar fi inconstienta si moarta in afara Celui ce este Viata, in timp ce duhurile demonice sunt constiente, nu stiu sa fie nici la cei ce o injura.
Dar voi puteti, bineinteles, sa va mintiti in continuare ca o cinstiti precum apostolii, deducand de aici ca si apostolii o cinsteau prin ignorare. O hula o atrage pe alta si tot asa. Ca doar diavolul nu se multumeste cu putin.
O singura rugaminte. Voi faceti cum vreti dar pe noi, va rugam frumos sa ne scutiti de ereziile voastre. Valabil pentru toti np si necinstitorii Maicii Domnului.
Of, Doamne! Maica Domnului, roaga-L pe Hristos sa ne ierte pe toti pentru putinatatea mintilor noastre, ca vezi ce ravagii face cel rau cand ne speculeaza prostia si fudulia!
Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!
Da, este chiar o necesitate deoarece oamenii nu sunt pregatiti de intalnirea cu Iisus, nici macar cei sfinti, asa ca trebuie cineva sa intermedieze, sai ii creasca pe copii. Adica sfintii din cer si ingerii.
RăspundețiȘtergereEste ca si in viata reala, in primii ani de viata mama se ocupa mai mult de noi...:)