Virtutile cardinale

Pentru a ajunge la perfectiune nu e de ajuns sa avem Credinta, Speranta , Iubire: e nevoie ca intreaga noastra viata sa fie orientata spre Dumnezeu.Aceasta o facem prin virtutile morale sau cardinale si anume:

prin virtutea dreptatii, care ne inclina sa ne conformam vointei lui Dumnezeu relatiile noastre cu aproapele, sa dam fiecaruia ce e al lui; prin cumpatare care ne ajuta sa ne stapanim simturile , pentru ca sufletul sa ramana liber si sa se poata darui lui Dumnezeu ; prin tarie,care ne da energia necesara pentru a savarsi binele; si prin prudenta , care ne arata calea cea dreapta pe care trebuie sa mergem pentru a ne feri de excese.

 
Cum imi orientez eu viata?

Ma conduc dupa prudenta? Dupa ce mi-am fixat Idealul la care trebuie sa ajung, caut mijloacele cele mai potrivite pentru ca sa -l ajung?

Dar dreptatea? Dau fiecaruia ceea ce i se cuvine? Ii dau cultul , cinstea cuvenita? Fac pocainta pentru vatamarile ce i-am adus prin pacat? Dau parintilor si superiorilor ce li se cuvine: ascultare, respect, iubire? Imi implinesc obligatiile fata de societate, de patrie?

Cultiv adevarul, fidelitatea, recunostinta, buna cuviinta, afabilitatea?

Practic cumpatarea? Sunt cumpatat la mancare, sobru la bautura? Imi infranez placerile senzuale prin practicarea castitatii? Imi stapanesc mania prin blandete? Sunt smerit, pretuindu-ma la justa valoare?Sunt modest , ramanand la locul pe care-l merit prin calitatile mele?

Am virtutea tariei? Imi stiu reprima frica in fata primejdiilor? Am destula energie spre a infrunta dificultatile ce mi se pun in calea vietii, in drumul spre perfectiune? Am tarie spre a invinge respectul omenesc,batjocura, rasul, critica altora? Suport persecutiile? Sunt rabdator in boli, necazuri?Sunt statornic in lupta pentru bine?Am incredere in succes, siguranta ca voi ajunge la tinta?Cei energici fac minuni.Sa am tarie.Drumul spre perfectiune e greu: cei lasi se obosesc si renunta la culmi.

Prudenta, dreptate, cumpatare si tarie.Iata ce-mi trebuie.

*****

Sa fiu smerit

A fi smerit nu inseamna a te injosi.Insemana a te pretui cat esti , nici mai mult , nici mai putin.Daca ai ceva bun, nu trebuie sa negi; ar fi o minciuna.Dar trebuie sa recunosti ca nu esti tu autorul bunurilor tale: nu tu ti-ai dat viata, ratiunea , darurile supranaturale.

Toate acestea sunt de la Dumnezeu: lui i se cuvine lauda si marire pentru binele ce-l ai.De la tine n-ai nimic: nici un fir de par din cap nu l-ai infipt tu.

Smerenia e fundamentul sfinteniei.Su cat umilinta e mai adanca , cu atat  mai inalt se va putea ridica edificiul perfectiunii.

Pentru a fi smerit, voi medita asupra smereniei lui Isus.El , Fiul lui Dumnezeu, cat a fost de smerit!

Dar eu, care nu am de la mine nimic, de ce ma mandresc? Voi primi umilirile din partea altora, ma voi ruga spre a putea fi smerit.

Sa fug de trufie.E un pacat asa de urat.Nu le place nici oamenilor.Dar lui Dumnezeu? Cel trufas nu poate avea pace cu Dumnezeu.

"Caci celor mandri Dumnezeu le sta impotriva, iar celor smeriti le da dar."

Trufasul n-are pace cu oamenii: se cearta cu toata lumea, dispretuieste, vorbeste de rau - pe cand cel smerit e afabil, sociabil , intelegator.

Trufasul n-are pace cu sine: ambitia il roade mereu, vrea tot mai mult si nu reuseste decat sa treaca dintr-o iluzie intr-alta.

Voi fi smerit.Ma voi pretui numai atat cat sunt si voi recunoaste ca ceea ce e bun in mine e de la Dumnezeu: numai pacatul e o proprietate a mea exclusiva.

sursa: "Viata in iubire" de Nicolae Pura

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri care va vor ajuta sa dobanditi virtutile cardinale!