20 octombrie 2011

Eu raman cu Tine




Cand vei scoate marturisitori
Preotii care-au scapat de moarte,
Tu pe mine , Doamne-n inchisori,
sa ma lasi in lanturi mai departe...

N-as afla in lume atata zel,
nici asa putere de iubire,
cata-am pus pe usa de otel
cand am sarutat-o-n patimire.

Nici viata lunga n-ar da atata-ardoare
cata-am pus in gratii de-a plans cerul,
cat s-a scurs in ziduri de-nchisoare
cat a sorbit lespedea si fierul.

Nici mai mare jertfa da, nu pot
decat picura pe cruce viul,
decat urca-n ardere de tot
foamea, frigul, piatra si pustiul.

Iar sfarsit mai nobil si mai daruit
Tie-ati inchina, nu-i cu putinta
decat inima ce s-a jertfit
in martiriu-ncet pentru credinta.

Nici buzele arse de febra si ger,
nici mainile-n ruga, uscate,
nici privirea-n lacrimi catre cer
n-au cerut vreodata libertate.

Ci sufletul rapit in Preasfanta Treime, 
sa Te-adore mistic in intern
ca-n nemarginiri de profunzime,
sa nu stiu de-i temnita-ori raiul etern.

Din suflet tu toarna-ti un tainic potir
umplut de fiinta-ti cereasca,
privind tot la Tine, cum trec anii-n sir
nici pleopa sa nu mai clipeasca.

.........................................

Daca mi-ai deschide-acuma c-o-ntrebare:
"- Vrei sa pleci cu lumea ce se duce?"
Ti-as raspunde: " Stau in inchisoare,
eu raman cu Tine-n chin pe cruce ! "

autor PS.Ioan Ploscaru 
Poemul face parte din volumul " Cruci de gratii" semnat sub pseudonimul 
Ioan Andrei


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile Spiritului Sfant !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu