Eu raman cu Tine

Cand vei scoate marturisitori

Preotii care-au scapat de moarte,

Tu pe mine , Doamne-n inchisori,

sa ma lasi in lanturi mai departe...

N-as afla in lume atata zel,

nici asa putere de iubire,

cata-am pus pe usa de otel

cand am sarutat-o-n patimire.

Nici viata lunga n-ar da atata-ardoare

cata-am pus in gratii de-a plans cerul,

cat s-a scurs in ziduri de-nchisoare

cat a sorbit lespedea si fierul.

Nici mai mare jertfa da, nu pot

decat picura pe cruce viul,

decat urca-n ardere de tot

foamea, frigul, piatra si pustiul.

Iar sfarsit mai nobil si mai daruit

Tie-ati inchina, nu-i cu putinta

decat inima ce s-a jertfit

in martiriu-ncet pentru credinta.

Nici buzele arse de febra si ger,

nici mainile-n ruga, uscate,

nici privirea-n lacrimi catre cer

n-au cerut vreodata libertate.

Ci sufletul rapit in Preasfanta Treime, 

sa Te-adore mistic in intern

ca-n nemarginiri de profunzime,

sa nu stiu de-i temnita-ori raiul etern.

Din suflet tu toarna-ti un tainic potir

umplut de fiinta-ti cereasca,

privind tot la Tine, cum trec anii-n sir

nici pleopa sa nu mai clipeasca.

.........................................

Daca mi-ai deschide-acuma c-o-ntrebare:

"- Vrei sa pleci cu lumea ce se duce?"

Ti-as raspunde: " Stau in inchisoare,

eu raman cu Tine-n chin pe cruce ! "

autor PS.Ioan Ploscaru 

Poemul face parte din volumul " Cruci de gratii" semnat sub pseudonimul 

Ioan Andrei

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile Spiritului Sfant !