"Dupa multe insistente , am reusit sa conving o prietena nespus de draga mie sa faca un pelerinaj la Medjugorje.Desi ea se considera o buna crestina, eu simt ca ea nu cunoaste inca pe deplin Iubirea Lui Dumnezeu.
De frica sa nu se razgandeasca, ma ofer s-o inscriu chiar eu intr-un pelerinaj si astfel iau legatura cu Marius O.,organizatorul pelerinajelor din orasul X.I-o dau in grija pe prietena mea si in gluma il avertizez:
- Ai grija ,sa se intoarca complet convertita!
Marius, care este un tip vesel, mereu pus pe sotii, imi raspunde razand:
- N-ai nici o grija! Daca va fi nevoie o rugam pe Gospa sa invarta Crucea pentru ea...
N-am inteles ce vrea sa-mi spuna, dar dupa intoarcerea de la Medjugorje, fericita s-o gasesc pe prietena mea complet schimbata, cu inima deschisa spre a asculta Vocea si Vointa Lui Dumnezeu , il contactez pe Marius pentru a-i multumi si pentru a-i povesti despre roadele minunate pe care Preasfanta Fecioara le-a adus in viata prietenei mele.
Marius,care stie bine ca un har impartasit aduce multe altele, nu pregeta sa-mi dea propria sa marturie.
- Fac parte din generatia celor ce am fost scoliti si aducati in acea epoca in care Numele si Cuvantul Lui Dumnezeu nu era rostit nicaieri, pentru ca Dumnezeu era pus la colt si prohibit.Astfel, prin rataciri pagubitoare, prejudecati false si educatie nepotrivita, m-am format fara sa-L cunosc pe Dumnezeu si deci fara sa-L iubesc, lipsindu-ma de El adesea cu mandrie.
In strafundul inimii mele zacea totusi o veche amintire: foarte tanar fiind, in timpul unei mari suferinte, I-am adresat odata o rugaciune Lui Dumnezeu:
"Trimite-mi o sotie buna."
Si foarte curand mi-a trimis-o pe Liana, o aparitie incantatoare, care m-a cucerit intr-atat incat dupa 3 luni eram casatoriti.
Desigur eu am uitat sa-I multumesc Acelui Dumnezeu necunoscut.
Exista un singur neajuns.Liana era foarte credincioasa, rugaciunea aproape izvora din inima ei, vesnic dispusa sa asculte poruncile lui Dumnezeu si cu smerenie si bucurie sa-I indeplineasca Voia.
Eu marturisesc ca am un caracter dificil si credinta Lianei ma irita si ma enerva adeseori.Cred ca in adancul sufletului meu o dispretuiam putin pe sotia mea, pentru smerenia si supunerea ei neconditionata, pentru felul in care ramanea mereu in ascultare plina de respect in Fata Lui Dumnezeu.
Acum stiu ca Liana mi-a rabdat mult si faptul ca am ramas impreuna se datoreaza tolerantei ei si convingerii ei ca angajamentul asumat prin taina sfintei casatorii trebuie respectat,casatoria fiind o cruce care trebuie purtata.
Ceea ce nu stiam era ca Liana si mama ei Otilia n-au contenit nici o clipa de-a se ruga pentru mine, implorand mereu harul convertirii mele.
Anii au trecut si eu am ramas la fel de indiferent fata de Dumnezeu, convins fiind ca tot ceea ce am realizat a fost "prin noi insine", ca sa citez un dicton foarte uzitat in zilele noastre...
Iata insa ca dupa moartea tatalui Lianei, mama soacra este nevoita sa se mute la noi, sotia mea fiind unica ei fiica.Nu pot spune ca am fost foarte incantat, dar nici ca am fost deranjat , discretia si delicatetea soacrei mele fiind desavarsite.
Incet insa, starea de sanatate a mamei Lianei s-a degradat progresiv si curand a ajuns complet neputincioasa, in pofida tratatementelor medicale permanente.Trebuia purtata in brate, hranita cu lingurita, scoasa la biserica si la plimbare cu caruciorul...
Ce mai,Crucea noastra a inceput! Si era grea! Iar eu eram foarte revoltat!
Singura care nu se plangea niciodata era evident Liana,desi ea ducea tot greul, indeplinind in liniste toate sarcinile si toata corvoada.Nu stiu cum reusea sa faca fata si sarcinilor ei de la serviciu si treburilor casei si sa se ocupe de bolnava, facand totul cu iubire.
Eu eram mai tot timpul furios, considerandu-ma neglijat...E drept ca am fost nevoiti sa renuntam la tot ceea ce inainte ne facea placere: vacante, sfarsituri de saptamana petrecute cu prietenii, schi iarna si plaja vara, spectacole, etc.Acum Liana stia doar de serviciu, casa si ingrijirea bolnavei, iar eu nu mai aveam companie, eram iritat, ii reposam permanent sacrificiul ei si adesea deveneam grobian:
"Tu nu stii decat sa te ocupi de maica-ta, eu nici nu mai exist, baba asta n-o sa mai moara niciodata, ea o sa ne ingroape pe noi!"
Desigur , refuzul crucii, face ca aceasta sa devina si ai grea.
Lovitura vine ca un traznet: intr-o noapte Liana se trezeste cu o pareza si durere atroce. Hernie de disc!
Stiind ca eu nu ma descurc singur cu mama soacra, refuza operatia si se incredinteaza cu totul Vointei Lui Dumnezeu.Cu greu gasim o femeie care sa se ocupe de mama , iar Liana din pat , suportand fara sa se planga durerile, coordoneaza totul.
Aceasta cruce ma copleseste, ma aduce la disperare, prin mine insumi nu mai reuseam nimic.
Casa mea este un spital: sotia mea intr-un pat, mama in altul si in plus o femeie straina pe care trebuia sa o suport!
Simt ca explodez! Si desigur , ispita care nu doarme niciodata, ma indeamna ca cel mai mult sa fiu deranjat de seninatatea cu care Liana suporta totul.Eu ii reprosez totul si ea rabda totul !
De fapt n-am cum s-o inteleg.
Liana, pelerina la Medjugorje si vesnic rugatoare la Maica Domnului, cunoaste de la vizionara Vicka sfatul dat de Gospa:
"Dragi copii, cand aveti o suferinta, o boala , o problema, voi va ganditi: Of, de ce a dat asta tocmai peste mine si nu peste altul?! Nu, dragi copii, nu spuneti asta! Dimpotriva, spuneti:
Doamne , iti multumesc pentru darul pe care mi-l faci! Caci suferinta, atunci cand este oferita lui Dumnezeu , obtine mari haruri!"
Intelegi, Liana si mama Otilia multumeau zilnic Domnului pentru Cruce!?! Eu consideram ca era cea mai grea cruce din lume si ele o acceptau cu seninatate, iubind si multumind pentru ea!?! Pentru mine crucea familiei mele era grea si n-o puteam purta pentru ca nu aveam credinta.
Dar credinta si rugaciunea lor nu au ramas fara raspuns.Exact in momentul in care eram gata sa abandonez si sa fug, starea de sanatate a Lianei si a mamei Otilia incepe sa se amelioreze.Liana vede in asta o minune si considera ca e cazul sa faca un pelerinaj la Medjugorje.Raman incremenit: Liana considera ca femeia se poate descurca singura cu mama cateva zile, si fiind inca foarte slabita dupa boala, ma roaga s-o insotesc! Asta-mi mai lipsea!
Incerc s-o fac sa se razgandeasca: "Avem la noi Putna , Voronet, Nicula...ce-ti mai trebuie sa mergi la Medjugorje? Ai sa mergi cand vei fi mai sanatoasa!"
Dar Liana insista cu o incapatanare pe care nu i-o cunosc.
Incerc un ultim argument: "Daca se intampla ceva cu mama cat suntem plecati?"
Nimic n-o indupleca. Insasi mama Otilia insista cu o staruinta care ma uluieste, tinand cont de starea ei de sanatate atat de precara.
Nu mai am incotro, ma dau batut si fara nici o placere , morocanos nevoie mare, decid sa ma sacrific si sa-i fac hatarul sotiei mele.
Si iata-ma ajuns la Medjugorje...pelerinajul vietii mele!
"Atunci cand se pierde credinta in familie si fiul nu o primeste, el va trebui sa o caute si pentru a o gasi, asemeni Sfantului apostol Pavel, va avea nevoie de semne mari, adesea de Miracole.
Dumnezeu si Preasfanta Fecioara exact asta fac aici la Medjugorje: daruiesc Miracole! " ne spune parintele Jozo Zovko, preotul care a primit cele mai multe haruri de la Maica Domnului, duhovnicul copiilor vizionari in 1981, la inceputul aparitiilor.
Si exact asta am trait eeu la Medjugorje: Miracolul!
Rugaciunile fierbinti ale sotiei mele si ale mamei ei, facute ani de zile pentru mine, au fost primite cu bucurie de Maica Domnului si Ea le-a rasp[latit cu generozitate.
Pe scurt, trebuie sa-ti spun ca exact in ziua a 2 a de pelerinaj, cand o insoteam pe Liana care se ruga Sfantul Rozariu in drum spre biserica, ea se opreste brusc si cu o emotie imensa, plina de bucurie si uimire, exclama:
"Marius, priveste Sfanta Cruce!"
Privesc si raman incremenit:
Sfanta Cruce de pe muntele Krizevac, ridicata de satenii din Medjugorje in anul 1933, se invartea!!! Pur si simplu se invartea, se rasucea si dansa in mod miraculos, intr-un con de lumina alba, stralucitoare! si poti fi sigura ca si eu si Liana eram cat se poate de normali!
Liana a cazut in genunchi in mijlocul drumului,plangand plina de fericire.Si ce crezi ca am facut eu? Eibine, coplesit, m-am prabusit in genunchi, plangand in hohote si pentru prima oara in viata mea am inceput sa ma rog.De fapt , pur si simplu imi strigam catre Cer rugaciunile, pe care nici nu-mi imaginam ca le stiu, se vede ca le memorasem auzind-o atatia ani pe Liana spunandu-le.
Ce sa-ti spun: asupra mea s-a pogorat un Duh Sfant de pace , de intelepciune, de credinta si de iubire si inima mea a trait pentru prima data bucuria Iubirii Lui Dumnezeu.
E clar ca toate zilele care au urmat am plans continuu; imi plangeam pacatele si zilele traite in intuneric, departe de Dumnezeu, dar plangeam si de bucurie si de fericire in acelasi timp.
Pur si simplu, Maria, Mama mea Cereasca a venit direct in inima mea si mi-a salvat si schimbat viata.Eram cu un picior in Iad si eu nu stiam!
Asa am ajuns sa organizez pelerinaje la Medjugorje si Liana considera ca sunt un insotitor minunat.Ea si mama Otilia, mutata acum in ceruri, ma insotesc permanent.Iar cand printre pelerini se afla cate unul ca mine " care reuseste totul prin sine insusi", eu ma rog pentru el Gospei sa ... invarta Crucea de pe Krisevac!
Pana acum aceasta dorinta mi-a fost implinita: patru dintre pelerinii mei au vazut-o si au trait si ei fericirea si Miracolul meu!
Ma despart de Marius, multumindu-i in gand cu bucurie si recunostinta Sfgintei Fecioare, pentru salvarea a inca unui suflet si pentru Iubirea pe care o revarsa peste noi toti, Copiii Ei, mai ales atunci cand suntem pe drumul ratacirii si al pierzaniei.
Inteleg inca o data cum la Medjugorje se inalta spre Cer suspine si se coboara ...Miracole!
Mesajul din martie 2006
"Curaj, micutii Mei! Am decis sa va conduc pe calea sfinteniei.Renuntati la pacat si urmati calea Sfinteniei, calea pe care a ales-o Fiul Meu.
Pentru suferintele si necazurile voastre, Dumnezeu va gasi o cale a bucuriei pentru voi.De aceea, copilasii mei, rugati-va.
Noi va suntem alaturi cu iubirea noastra.
Va multumesc ca ati raspuns la Chemarea Mea!"
sursa : cartea "La Medjugorje se inalta spre Cer suspine si se coboara MIRACOLE" scrisa de Doina Hasnes -Ciurdariu
editura Pre-Text 2009
Dumnezeu sa binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare Maria!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu