"28. Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis:
"Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!"
29. "Nu vreau", i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
30. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns:
"Mă duc, Doamne!" Şi nu s-a dus.
31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?" "Cel dintâi", au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu."
Matei 21,28-31
34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis:
"Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
35. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.
36. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?"
Marcu 8,34-37
*****
Educatorii vor sa-i "formeze" pe cei care le sunt dati in grija.Crestinii devotati si generosi doresc sa "faca bine" celor care-i inconjoara.
Si unii si ceilalti se gandesc ca pot sa aduca din "exterior" ceea ce le lipseste si sa-i elibereze de ceea ce socotesc rau in ei.
Si unii si ceilalti se gandesc ca pot sa aduca din "exterior" ceea ce le lipseste si sa-i elibereze de ceea ce socotesc rau in ei.
Intentiile noastre bune sunt adesea orgolioase si indiscrete.Orgolioase pentru ca noi parem, in fata celorlalti care sunt saraci, bogatii care stiau si au.Indiscrete pentru ca celalalt este primul raspunzator de viata sa si nici o "constrangere" exterioara nu poate fi justificata.Mai intai trebuie sa credem in celalalt, in viata pe care o traieste.Sa facem totul pentru a scoate in evidenta in ochii sai.
Sa-l ajutam sa se schimbe, mai degraba decat sa-si iroseasca timpul ca sa se corecteze, sa descoperim raul si sa incercam sa-l inlaturam.
Taranii intelepti spun ca iarba buna care creste sufoca maracinii.
Si mai ales, noi crestinii, trebuie sa ne gandim si sa ne gandim si sa credem cu toata puterea ca Domnul este in chipul celuilalt.
Trebuie sa-I cerem mai intai Lui sa actioneze.
Caci El este singurul MANTUITOR care poate distruge raul "din radacina" si sa faca sa creasca viata, VIATA Sa in viata noastra.
*****
Doamne, furunculul nu era copt , l-am stors prea devreme
Doamne, furunculul nu era copt,
l-am stors prea devreme.
Bolnavul meu sufera
si trupul lui este incins,
si pastreaza inca veninul.
Trebuia sa astept, si sa-l ingrijesc cu blandete.
Sa astept ca trupul sa fie pregatit
si destul de puternic el insusi
pentru a respinge raul.
Astfel Doamne,
in fata aceluia sau acelora
care sufera in inima lor din cauza poluarii,
ar trebui sa am multa rabdare
si sa ma rog mult.
Dar Tu stii
ca eu sunt
nerabdator,
orgolios.
As vrea sa-mi salvez fratii,
inainte ca ei sa fie de acord cu asta
si ei insusi sa ia armele impotriva raului din ei.
Si ceea ce este mai grav,
sunt sigur de puterea mea,
sunt mandru de devotamentul meu.
Cred ca sunt in stare singur sa vindec raul,
pe care numai Tu poti sa-l vindeci.
Da-mi , Doamne, mai intai
respectul fata de celalalt
si fata de viata sa intima
in lungile sale drumetii.
Nu ma lasa sa intru niciodata in viata cuiva
sau chiar a fratelui meu,
daca din interior
nu-mi deschide el insusi usa.
Da-mi curajul sa astept
si sa nu arunc cuvinte in vant
spre ferestrele unei inimi
care e doar intredeschisa.
Caci atunci aceste cuvinte se vor sparge de pereti
fara sa atinga inima.
Poate unele mai pline de viata si mai hotarate
vor patrunde in corpul viu
si-l vor rani si mai adanc.
Invata-ma , Doamne,
tacerea,
dar nu o tacere goala,
prea repede inmultita de visarile mele nebune,
ci linistea care asteapta cuvantul celuilalt,
inainte sa lase loc cu blandete cuvintelor mele.
Da-mi umilinta,
mie, care ma cred adesea bogat,
in ciuda aerelor mele modeste.
Sigur de bunavointa mea,
de talentele mele de educator,
de experienta mea,
de generozitatea mea
si chiar de prietenia mea,
de iubirea mea atotputernica.
Bogat in fata celuilalt, care pentru mine este un sarac,
pe care trebuie sa-l imbogatesc din milostenie.
Ajuta-mi sa ma recunosc un pacatos ca si el.
In fata lui.
Eu care ma consider perfect,eu care sunt multumit de viata mea,
si atat de mandru de micile mele virtuti,
capital slab pe care l-am primit
in mai mare masura decat l-am castigat.
In sfarsit, invata-ma , Doamne,
sa ma rog in fata celuilalt,
expunandu-l la soarele iubirii Tale Mantuitoare.
Sa ma rog Tie prin aproapele,
Tu care vrei sa cresti in ochii lui
si pentru totdeauna doresti
sa-Ti stabilesti locuinta in el.
Caci eu , Doamne,
n-am nimic ce sa-i ofer
decat Iubirea Ta
prin saraca mea iubire
si sa-mi pun mana simplu si duios pe mana sa,
si privirea mea linistita
ca un supraveghetor tacut
la picioarele patului unui bolnav,
si poate cateva cuvinte
care, probabil, vor creste in inima sa
daca Tu esti cel care pe buzele mele
noaptea le-ai semanat.
Caci eu nu sunt decat servitorul Tau, Doamne,
si daca trebuie sa-mi incep slujba,
cu credinta,
cu umilinta,
constiincios,
atent in fiecare zi la cei care au sufletul bolnav,
care isi intersecteaza drumul cu al meu,
numai Tu singur poti atinge raul
in ei,
in mine,
raul atat de adanc ascuns,
ca niciun deget de om care palpeaza,
nu-l poate face sa iasa.
Pentru ca numai Tu singur,
poti sa alungi spiritele rele,
sa vindeci inimile,
si uneori vindecand inimile, vindeci si trupul, pentru ca Tu esti singurul MANTUITOR,
si ai venit pentru asta.
sursa : Michel Quoist " Cai de rugaciune"
Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare !
Cand ai facut furuncul,
RăspundețiȘtergeresr. mmary ? :)
Uite si Doctorul ! :)
MARŢI DIN SĂPTĂMÂNA A II-A DE PESTE AN
LECTURA I
Speranţa noastră este sigură şi tare, ca o ancoră fixată.
Citire din Scrisoarea către Evrei (6,10-20)
Fraţilor, Dumnezeu nu poate săvârşi nedreptatea de a uita faptele şi iubirea pe care i le-aţi arătat, prin aceea că aţi slujit credincioşilor şi încă mai slujiţi. Noi dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă, pentru ca speranţa voastră să se realizeze din plin. Nu lăsaţi să vă scadă zelul, imitaţi-i pe aceia care prin credinţă şi statornicie obţin moştenirea promisă de Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a făcut lui Abraham promisiunea, pentru că nu era nimeni mai mare, pe care să se poată jura, s-a jurat pe sine însuşi şi a spus: „Eu te voi copleşi de binecuvântări şi voi face să crească la nesfârşit numărul urmaşilor tăi". Astfel, prin statornicia sa, Abraham a obţinut ceea ce i-a promis Dumnezeu. Oamenii jură pe numele unuia mai mare decât ei; jurământul este pentru ei o garanţie care pune capăt oricărei discuţii. Voind să arate moştenitorilor promisiunii, într-un mod şi mai clar, că hotărârea lui era definitivă, s-a legat cu jurământ. Dumnezeu s-a obligat astfel, prin două lucruri care nu pot fi schimbate şi Dumnezeu nu poate nicidecum să mintă. Aceasta ne dă un mare curaj nouă, care am părăsit toate, ca să putem vedea împlinită speranţa care ne-a fost dată. Pentru sufletul nostru, speranţa aceasta este sigură şi tare, ca o ancoră fixată dincolo de perdeaua templului, chiar în sanctuarul în care Isus a intrat pentru noi, ca premergător, el care a devenit mare preot pentru totdeauna, asemenea lui Melchisedec.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110,1-2.4-5.9 şi 10c (R.: cf. 5b)
R.: Domnul nu uită niciodată de legământul său.
Voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în mijlocul comunităţii, în adunarea celor drepţi.
Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc. R.
El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este bunătate şi milă!
El le dă hrană celor ce se tem de el;
îşi aduce aminte întotdeauna de legământul său. R.
El trimite poporului său mântuirea,
aşază în veci legământul său:
sfânt şi vrednic de închinare este numele lui!
Slava lui este veşnică! R.
VERSETUL LA EVANGHELIE (Cf. Ef 1,17-18)
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)
EVANGHELIA
Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu (2,23-28)
Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printr-un lan de grâu. Şi, în mers, ucenicii săi au început să rupă spice. Fariseii au spus: „Iată ce fac în zi de sâmbătă! Acest lucru nu e permis". Isus le-a răspuns: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David când era strâmtorat şi flămând, el şi însoţitorii săi? În timpul marelui preot Abiatar, el a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pregătite pentru ofrandă, pe care numai preoţii aveau voie să le mănânce, şi a dat şi însoţitorilor săi". Şi Isus a continuat: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă, iar Fiul Omului este stăpân şi peste sâmbătă".
Cuvântul Domnului
Anonim ,
RăspundețiȘtergere"Cand ai facut furuncul,
sr. mmary ? :)"
Sincer, pe la 13 ani, am fost si operata ! :)
Daca ai stii cat bine mi-ai facut cu acest comentariu...iti multumesc frumos,de fapt ii multumesc Domnului ca EL e cel ce mi-a vorbit prin tine, sau tu prin El ...cine poate stii?
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare ! :)