Pe altarul constiintei

In noi sunt doua focare ale raului care opacesc realizarea tineretii sufletesti, dar ambele revin la ceea ce se numeste egoism: 

egoismul trupului si egoismul spiritului, mandria carnii si mandria vietii.

 Sufletul vrea sa se inchipuie inger, sufletul vrea sa se inchipuie bestie.

Si nu vrea sa se implineasca ceea ce este: 

 icoana a lui Dumnezeu.

 "Panta spre eu", cum spune Pascal, este inceputul tuturor neoranduielilor si calea spre imbatranire.

In zorii vietii, la mijirea tineretii, ca sa intram ca un suvoi de vreri si dorinti in matca ei curata si adanca, ca a fluviilor milenare, trebuie sa incepem printr-un act de jertfa prelungit pana la capatul vietii terestre.

Capacitatea de jertfire a eului intra in masura tineretii si eroismului.

Sfantul Augustin a scris acest minunat cuvant:

"Sit ara tua conscientia mea"

"Fie constiinta mea altarul tau, Doamne."

Aceasta constiinta a "spiritului tineretii" este un ecou ce rasuna ca o muzica a carei lipsa pustieste viata, un ecou al prezentei lui Dumnezeu in strafundurile noastre, un ecou real cat orice substanta si consistent cat orice rostire divina.

Jertfa devine astfel realizarea unei armonii superioare, gestul unei apropieri de Dumnezeul tuturor idealurilor si frumusetilor, actul liber al vointei iubitoare si indraznete, care consimte sa se lepede de sine, sa iasa din sine ca sa gateasca pe Dumnezeul libertatii si al tineretii.

Orice jertfa este o zdrobire a limitelor eului.

Sechestrati de noi insine ramanem niste miopi rahitici, batjocura tineretii si umorul fara de pret al copiilor de pe strada.

Prin jertfa, ne redresam si spargem banchizele eului; nimicim tot ceea ce ne micsoreaza viata si impreunand-o cu Adevarul, care pentru noi este El, persoana insufletita, o transformam din limina in lumina, in mai stralucita tinerete.

Jertfa nu este o amputare care te lasa un mutilat, ci o inlaturare chirurgica a ceea ce zapaceste si risipeste elanul vietii pornit spre inaltimi; nu este suprimarea trupului, a functiunilor lui, cu atat mai putin a pasiunilor, ci subordonarea lui directivelor mintii si credintei.Este un act terapeutic menit sa vivifice ceea ce voia sa fie injugare la dricul mortuar.

Prin jertfa, impiedicam ca animalul sa ucida pe om, iar omul sa pustiasca ceea ce este dumnezeiesc in noi.

Prin jertfa, marturisim ca accentul vietii nu este in trup si deci nu este el centrul vietii; marturisim si aceea ca nu noi suntem punctul de convergenta al faptelor vietii, nici nu suntem izvorul fericirii si al iubirii.

Iara jertfa consista in a  prefera Idealurile sfinte, cu un cuvant: pe Dumnezeu, intregului rest, caci restul in afara de Dumnezeu este nimic.

Prelungim viata prin repetatele morti cotidiene ale lepadarii de sine.

Prin fiecare jertfa lasam clipei ce vine si zilei de maine mostenirea dreptului la o viata mai frumoasa , la o aureola de tinerete mai poleita cu vraja.

Vrei sa cunosti ceea ce este nimicnicie in viata? 

"Este pasiunea placerii fara scrupul , alipirea de viata simturilor, arzatoarea cautare a bunei stari, usuratatea in ceea ce-i serios si gravitatea in ceea ce-i frivol, este dispretul omului si exaltarea eului"

Vrei sa stii ce-i maretie si tinerete in viata?

Este imbratisarea jertfei fara calcul, detasarea de viata simturilor, dispozitia la a accepta incomodarea ca o disciplina nobila, dragostea fata de ideile mari, apropierea de Dumnezeu prin iubirea aproapelui si prin insusirea intentiunilor Lui.

sursa: P.S.S.Ioan Suciu - "Tinerete"
editura Galaxia Gutenberg

Isus sa fie in sufletul tau!

Dumnezeu sa te binecuvanteze cu Pacea , Iubirea si Bucuria Sa!