2005 – Anul Euharistiei –„Fă numai binele, evită răul, aşteaptă-L pregătit pe Domnul!”

 2- 3 - 4 septembrie 2005 

A 7-a prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău.

În septembrie cerem ajutorul Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gabriel, Rafael şi a tuturor îngerilor pentru cei posedaţi şi cei legaţi, ca să se elibereze din robia celui Rău.

Rugăciunea noastră scurtă să fie: Sfântă Fecioară, care ai zdrobit pe Satana, roagă-te pentru noi!

Motto-ul lunii:„Să ne comportăm cu alţii aşa cum am dori să se comporte ei cu noi!!!”

 I. Nuşfalău: retrospectivă – examen de conştiinţă

Înainte de rugăciune obişnuieşti să te căieşti pentru păcatele tale? Te hrăneşti regulat cu Sfânta Ostie albă ca zăpada? O iubeşti pe Sfânta Fecioară aşa cum a iubit-o Isus? Crezi că în ciuda tuturor relelor doar buni merită să fim? Pui în Sfântul Sânge al lui Isus şi în Sfintele Lacrimi ale Fecioarei Maria gândurile, păcatele, temerile,… tale în rugăciune li-liberă? Eşti atent în rugăciune ce vrea să-ţi spună Isus? Primele duminici le oferi Tatălui ceresc? Urmezi conducerea interioară a Spiritului Sfânt? Viaţa ta se îndreaptă spre schimbare datorită rugăciunii cu inima?

II. Nuşfalău - prezent.

·         Învăţătură în prima vineri din septembrie 2005:   

Ce trebuie să ştim despre puterea lui Dumnezeu? Dumnezeu este Atotputernic. Nu există alt Dumnezeu în afara Sfintei Treimi. Nu se întâmplă nimic în această lume fără ştirea, voia, permisiunea lui Dumnezeu. Cei care-L iubesc pe Dumnezeu, cei care cer puterea Lui, o acceptă şi o folosesc, îl înving pe cel Rău.

Ce trebuie să ştim despre puterea celui Rău? O parte a îngerilor, care nu au vrut să-I slujească lui Dumnezeu, au fost aruncaţi din Cer. Dumnezeu le-a lăsat puterea pe care o aveau şi pe care ei o folosesc numai pentru rele. Ei, care ne invidiază, mint, vor să ne ducă la osândă (cu acordul nostru), pot fi învinşi NUMAI cu puterea absolută a lui DUMNEZEU!!! Copiii lui Dumnezeu nu se tem de cel Rău ştiind că El este doar creatură. Spiritele Malefice sunt duşmanii: lui Cristos, ai creştinilor şi ai întregii lumi create. Prin unitate şi iubire ei pot fi învinşi.

Ce înseamnă suflete legate? Cel Rău poate lega omul prin consimţământul acestuia la păcat. El ne leagă tot mai mult  dacă ne ataşăm în mod dezordonat sau păcătos de cineva sau de ceva. Astfel omul îşi pierde libertatea şi devine robul celui Rău.

Ce înseamnă suflet posedat? Dacă nu vrem să ne eliberăm de multele noastre păcate prin pocăinţă, prin acestea cedăm teren celui Rău! Cel posedat nu se mai conduce pe sine, ci este condus de puterea Negativă, care face cu el ce vrea.

Care este cauza principală a legării şi posesiunii? Păcatul!!! Prin fiecare păcat dăm putere în mâna celui Rău, prin care ne supune, ne ruşinează, ne desparte de Dumnezeu, ne întoarce împotriva oamenilor şi a noastră şi în final – dacă nu ne eliberăm de el – ne duce în osânda veşnică!

Care sunt instrumentele prin care ne putem elibera de cel Rău?

Duc în direcţie greşită: prezicerea, spiritismul, bioenergia, yoga, reiki, superstiţiile,…

Sunt instrumente bune: rugăciunea de eliberare, postul, apa sfinţită. Sunt importante alături de acestea: o spovadă bună (iertarea păcatelor), evitarea ocaziilor de păcat, împărtăşirea regulată, citirea Sfintei Scripturi, oferirea Sfântului Sânge al lui Isus şi a Sfintelor Lacrimi ale Fecioarei Maria, conectarea la o comunitate pozitivă, oferirea mai multor Liturghii de Eliberare, rugăciunea cu inima,…

La nevoie să cerem: în primul rând rugăciunea comunităţii noastre de ispăşire, după aceea rugăciunea preotului sau a Episcopului! Să fim radicali la atacurile celui Rău, spunând: „Eu prefer moartea decât păcatul!!!” Numai aşa putem să-l învingem pe cel Rău!!!

·         Învăţătură în prima sâmbătă din septembrie 2005:

De ce sunt catastrofe naturale?

Vedem cu ochii noştri în lume catastrofele naturale. A venit timpul când experimentăm alături de Îndurarea lui Dumnezeu şi Dreptatea Lui. Realitatea este că în spatele pedepsei (atenţionării) lui Dumnezeu se află mulţimea păcatelor noastre.

Ce să facem? Domnul ne roagă să ne pară rău de păcatele noastre şi să le părăsim. Să ne rugăm pentru victimele catastrofelor! Să ne cerem iertare în locul lor de la Dumnezeu pentru păcatele comise de ei. Când auzim de catastrofe  să nu-L judecăm pe Dumnezeu, ci să ne căim şi în rugăciunea inimii să punem totul în Inima Îndurătoare a Domnului.

Fiii lumii atenţionează că vor fi noi catastrofe spunând că nu există scăpare, ieşire, Pământul şi întreaga omenire se sfârşesc. Realitatea este că trăim ultimele timpuri, dar nu sfârşitul lumii. Noi nu ne apropiem de un sfârşit tragic, ci de începutul unei ere minunate. De aceea întreaga omenire trebuie să se purifice şi nimeni în lume nu poate evita asta.

Trebuie să ştim: Dumnezeu iartă întotdeauna, dacă Îi cerem iertare! Omul iartă rar, dar natura, dacă abuzăm de ea, nu iartă NICIODATĂ. Dumnezeu a ascuns în ea Dreptatea Sa. Dacă o apreciem, va fi spre folosul nostru, dacă abuzăm va fi spre dauna întregii omeniri. Momentan omenirea experimentează intervenţia extraordinară a lui Dumnezeu. Sarcina comunităţilor de ispăşire este să atenueze furia justă a Tatălui ceresc din cauza păcatelor strigătoare la cer.

Trebuie să ştim că şi binele şi răul se întrupează în exterior. Toţi cei care adună păcat după păcat sunt răufăcătorii lumii, pentru că aduc pe Pământ pedeapsa lui Dumnezeu. Toţi cei care îşi leapădă păcatele făcând pocăinţă sunt cei mai mari binefăcători ai lumii, pentru că aduc pe Pământ binecuvântarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să aparţinem de ei!!!

Cum să ajutăm omenirea şi Pământul? Formând comunităţi de ispăşire! Rugăciunea este cea mai mare putere, pe care trebuie să o luăm mai în serios decât orice altceva! Întâlnirea noastră, iubirea noastră, viaţa deplin oferită, să credem că vor avea rezultate. Rugăciunea ultimelor timpuri atrage atenţia asupra esenţialului: să ne căim prin Lacrimile Sfinte ale Fecioarei Maria şi să cerem iertare prin Sfântul Sânge al lui Isus. Să ne mărturisim credinţa! Să ne decidem pentru bine! Rugăciunile şi jertfele noastre ajung şi la cei cu situaţia cea mai rea.

·      

   Învăţătură în prima duminică din septembrie 2005:

Cum să-l bucurăm pe Tatăl Ceresc?

Prin ştergerea lacrimilor lui Isus şi ale Mariei, dacă într-adevăr vrem ceea ce vor Ei!

Dacă ispăşim cu iubire. În ultimele timpuri cea mai mare şi cea mai importantă sarcină este salvarea sufletelor noastre şi ale altora. Toate celelalte trebuie să urmeze doar după aceasta.

Dacă ne însuşim lacrimile pline de pocăinţă ale apostolului Petru. Dacă împreună cu el ne răscumpărăm păcatele , mărturisind şi trăind versetul: „Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc”.

Dacă vom fi oamenii unităţii şi ai iubirii, aşa cum era fratele Roger. Uciderea lui ne învaţă că nu trebuie să fim atenţi la toate vocile- aşa cum a făcut ucigaşa- ci doar la vocea Spiritului Sfânt. Să avem grijă pentru că Cel Rău poate să se folosească de oricine care nu învaţă să i se opună în Numele lui Isus.

Dacă în suflet trăim (simţim) suferinţele lui Isus şi ale Mariei pentru păcatele lumii şi renaşterea sufletelor!

Dacă trăim rugăciunea ultimelor timpuri! Pe icoană, se poate vedea un potir, crucea, soarele strălucitor, curcubeul, Sfântul Sânge al lui Isus, Sfintele Lacrimi ale Mariei, Ochiul Tatălui Ceresc. Pe spatele icoanei se găseşte rugăciunea ultimelor timpuri, rugăciune în care oferim Sfântul Sânge al lui Isus şi Sfintele Lacrimi ale Mariei. Învăţătura acestei icoane – dacă vom bea potirul, hrănindu-ne cu regularitate cu Sfânta Euharistie; dacă vom face pocăinţă prin Sfintele Lacrimi ale Mariei (ultimele ei arme); dacă obţinem prin Sfântul Sânge al lui Isus iertarea păcatelor, atunci ne transformăm, vom străluci precum Soarele; va coborâ pe Pământ Raiul îmbrăcat în toate culorile curcubeului şi cu astfel de spiritualitate îl bucurăm pe Tatăl Ceresc!

Dacă aşteptăm pregătiţi marea atenţionare interioară, care pentru fiecare va avea loc în curând. Fiecare îşi va vedea filmul vieţii, ca pe o judecată interioară în faţa lui Dumnezeu. Va rămâne valoare durabilă numai ceea ce am făcut cu iubire necondiţionată, spre gloria lui Dumnezeu.

Dacă ne purtăm cu alţii aşa cum ne-am dori să se poarte alţii cu noi! Binele sau răul făcut mai devreme sau mai târziu va cădea din nou pe capetele noastre. Să facem cât mai mult bine, ca acesta să se întoarcă asupra noastră.

Dacă acceptăm să depunem mărturie! Nu este creştin adevărat acela care se teme să sufere sau chiar să moară, dacă este necesar, pentru Cristos, pentru convingerile sale. Pentru ce trebuie să vorbim? Datorită mărturiei oamenii se convertesc, iartă, părăsesc păcatul, găsesc fericirea adevărată şi o dau şi altora. Chiar dacă vom salva numai un suflet prin mărturia noastră, viaţa noastră a avut sens.

·         Mărturie în anul Euharistiei:

„Mă numesc Paul F., am 37 de ani şi sunt inginer.Domnul m-a binecuvântat cu o familie minunată, atât fizică cât şi spirituală. În iulie 2001 am fost  la Şimian pentru prima dată la prima sâmbătă.  Atunci eram încă semi-ateu. Părinţii mei , odihnească-i Domnul în pace, m-au botezat, dar nu am primit nici un fel de educaţie religioasă. Ştiam doar rugăciunea Tatăl Nostru. Pe soţia mea o numeam "habotnică" pentru că mergea la biserică. La Şimian, Sfânta Fecioară m-a atins în adâncul inimii.Mi-a pătruns puternic în inimă una din propoziţiile rostite de părintele spiritual: ,"E posibil să  transformăm durerea în bucurie". După a doua primă sâmbătă, am rugat-o pe soţia mea să mă înveţe rugăciunea Bucură-te Marie. Acesta a fost începutul convertirii mele, care a fost un proces de transformare lent şi lin. Au trecut câteva luni până la evenimentul cel mai important din viaţa mea - Prima Împărtăşanie. La 20 Dec. 2001, am făcut prima spovadă din viaţă. Nu era nimic festiv pe exterior, doar biserica mică şi rece, care pentru mine era asemănătoare cu grota din Betleem. Cu câte o lumânare aprinsă în mână, aşteptam, împreună cu soţia, prima întâlnire cu Isus în Sfânta Euhariste. La ce mă gândeam atunci? Isus s-a născut, a trăit 33 de ani după care a murit din iubire, jertfindu-se pentru noi pe cruce. Eu am trăit 33 de ani fără Dumnezeu, fără credinţă, fără religie. Intâlnirea cu Isus Euharisticul mi-a schimbat viaţa. Eu, care pe vremuri mergeam la biserică o dată pe an, de Paşti, după prima împărtăşanie nu am lipsit niciodată de la Sf. Liturghie de duminică. Am învăţat că singurul ajutor si sprijin adevărat, necondiţionat şi permanent vine numai de la Dumnezeul Iubirii. Am învăţat şi că  trebuie să-mi respect trupul ca pe Templul Spiritului Sfânt. Eu care fumam mai mult de un pachet pe zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am lăsat de fumat. Cel mai important lucru, de care mă bucur cu întreaga mea familie este că mergem înainte pe calea cea îngustă, în unitate şi iubire.

Eu cred că ceea ce iau –de acum nu numai duminica sau la sărbători- sub forma speciilor Pâinii şi Vinului sunt Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al lui Isus. Cer la fiecare Sfântă Liturghie: "Dă Doamne ca trupul meu să se transforme în Sfânt Trupul Tău şi sângele meu în Sfânt Sângele Tău". La fiecare Sfântă Împărtăşanie este dorinţă de transformare în mine, să devin una cu Isus. Pentru mine Isus în Euharistie a devenit "pâinea cea de toate zilele", hrana spirituală şi viaţa mea.

Motto-ul meu: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, Slavă Ţie pentru toate!"

III. Nuşfalău– privire în viitor.

În octombrie: oferim rozarul celor Cinci Răni Sfinte pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II lea. Rugăm împreună pe Tatăl ceresc să păzească întreaga lume de catastrofele naturale şi de epidemiile aducătoare de moarte.

Tema de casă din Septembrie:

„SFINŢILOR ARHANGHELI, AJUTAŢI-NE SĂ VORBIM CU CURAJ DESPRE TOT CE AM VĂZUT ŞI AUZIT PE MUNTELE SFINTEI TREIMI!”