VIAŢA SFINTEI MARGARETA DE CORTONA

S-a născut în 1247 în Italia-Superioară, regiunea Umbria în satul Laviano. Şi-a trăit tinereţea în apropiere de Cortona unde şi-a petrecut şi anii de pocăinţă. De aceea numele ei a devenit Margareta de Cortona.
De mic copil era mândră că era mult mai frumoasă decât alţii. Mama ei, care vedea mândria exagerată a fetiţei ei, a atenţionat-o deseori asupra urmărilor rele ale acesteia. La vârsta de şapte ani când i-a murit mama, tatălui nu i-a rămas mult timp pentru fată. Nici pe mama ei vitregă nu o interesa modul de viaţă al Margaretei aşa că putea face ce dorea.
La cicisprezece ani a părăsit casa natală şi a devenit concubina unui om bogat din zonă. A ajuns dominată de păcatul curviei şi împreună cu partenerul ei s-au despărţit de Dumnezeu. A trăit în păcat nouă ani! În 1273 iubitul ei a pornit la un drum mai lung, de pe care s-a întors doar fidelul său câine. Câinele a condus-o pe Margareta în pădurea din apropiere. L-a găsit într-o groapă pe iubitul ei ucis, al cărui trup începuse să se descompună. Margareta s-a cutremurat văzând cadavrul. Fără să vrea şi-a amintit de sufletul păcătosului ucis, care în lipsa sacramentului căinţei, a ajuns probabil fără să se căiască în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Á înţeles că şi ea este răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu pentru păcatele iubitului ei. Totodată sufletul ei era împovărat şi de greşita ei viaţă.
Atunci a spus în faţa lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, de acum eu nu mai vreau să păcătuiesc!!!” În sufletul Margaretei s-a prăbuşit o lume păcătoasă şi a început o nouă viaţă.
În acea clipă critică a vieţii Ea a auzit vocea lui Cristos, care a invitat-o la ispăşire pentru păcatele comise! Franciscanii i-au arătat calea cea strâmtă. A ajuns la porţile mănăstirii din Celle epuizată şi a cerut îmbrăcăminte de ispăşire. Cum nu aveau încredere în statornicia femeii în vârstă de 26 de ani, a putut îmbrăca haina ispăşirii a ordinului terţiar franciscan, numai în 1276. Aşa cum cereau obiceiurile de atunci şi-a mărturisit şi public păcatele şi a ispăşit pentru acestea.
Cum frumuseţea a dus-o pe calea vieţii păcătoase a început cu o dură statornicie lupta împotriva frumuseţii ei: şi-a tuns părul, şi-a uns faţa cu funingine, se îmbrăca foarte simplu, slujea cu cea mai mare iubire bolnavii şi bătrânii. Spunea trupului ei: „Până acum tu m-ai învins, de acum cu ajutorul lui Dumnezeu te înving eu pe tine!!!”
Când a mers acasă, tatăl ei era dispus să o ierte, dar mama vitregă a exclus-o din casa părintească.
Atunci Satan a vrut să o convingă să se întoarcă la precedenta ei viaţă! A auzit întrebările celui Rău care îi dădeau nesiguranţă: „Oare Dumnezeu ţi-a iertat cu adevărat păcatele? Află că Dumnezeu nu îţi iartă niciodată păcatele, degeaba-L rogi neîncetat!” Aparent totul i se împotrivea. Era calomniată şi conducătorul ei spiritual şi-a pierdut încrederea în ea. Simţea de parcă şi Dumnezeu ar fi părăsit-o!
În întunericul ei spiritual a auzit cuvintele lui Cristos: „Voi fi cu tine şi totuşi nu voi fi cu tine! Te îmbrac în harul Meu, dar vei simţi de parcă l-ai fi dezbrăcat. Chiar dacă rămât deplin la tine nu Mă vei putea recunoaşte!”
Margareta a auzit de la Isus la începutul convertirii ei: „Acum încă nu te numesc fata Mea, pentru că eşti fata păcatului!” Când s-a împărtăşit a auzit vocea lui Isus: „Fata Mea! Iubita Mea fată!” Ea spunea:„Cuvântul lui Isus este pentru mine um ocean de bucurie în toate încercările”.
În ciuda atacurilor diavoleşti şi omeneşti Margareta a rezistat eroic în hotărârea ei bună. În aceasta consta adevărata ei măreţie! Nu doar a făcut promisiuni lui Dumnezeu, ci a şi rămas fidelă. A făcut spovadă generală! Frumoasele ei bijuterii şi haine le-a împărţit săracilor. S-a rugat şi a postit mult. Îi cerea cu fervoare lui Dumnezeu iertarea păcatelor ei. A suportat fără murmur comentariile oamenilor! Sfânta Împărtăşanie, în care Isus o îmbrăţişa şi pe ea la Inima lui Îndurătoare, era cea mai mare mângâiere pentru ea. Isus i-a iertat multe pentru că L-a iubit din inimă!
 

Cu ocazia unei viziuni Isus i-a spus: 

„Acum, în ochii oamenilor eşti fata întunericului, dar după moartea ta vor recunoaşte ruşinaţi cine ai fost cu adevărat!”
 

A murit la vârsta de 50 de ani pe 22 februarie 1274!
Papa Benedict al XII-lea a declarat-o sfânta în sărbătoarea de Rusalii a anului 1728. Ea este cea care încurajează din Cer bărbaţii şi femeile care se convertesc, care îşi plâng păcatele. Şi în zilele noastre sunt mulţi păcătoşi! 

Întrebarea este: oare câţi o urmăm în căinţa sinceră?
 

Sfânta Margareta de Cortona, roagă-te pentru noi, ca să te putem urma cu smerenie în adevărata pocăinţă!

(Pr. Csilik János)

sursa: http://www.muntelesfinteitreimi.ro/Februarie%202010.html