Învăţătură de la Spiritul Sfânt în mai 2010

”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” 

(1 Tes.4,2)

 
A 68-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică! (Lc.2,41-51; I.13, 31-35; 14,23-29; Lc.24,46-53; I.20,19-23; 16,12-15; 17,20-26) 
 

Motto-ul lunii: „pătimeşte pentru evanghelie încrezându-te în puterea lui Dumnezeu!” 

 (2 Tim.1,8)
Intenţia comună de rugăciune : ne rugăm ca să putem accepta şi oferi toate greutăţile şi suferinţele în primul rând pentru purificarea noastră şi pentru convertirea celor suferinzi!
 

Sarcina noastră concretă va fi : vom reciti şi vom răspândi volumul III al cărţii „Secretul bucuriei mele” de Eva B.M.!!!

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în mai 2010

 
            „Dragii mei! Cum în ultimile timpuri, în care trăiţi, treceţi printr-o serioasă purificare, vreau să vă vorbesc despre suferinţă.
Ce este suferinţa? Tot ce vă provoacă durere de orice fel! Poate fi: boală, lipsuri, durere sufletească, insucces, privaţiuni, singurătate şi multe altele. Când pruncul se naşte, plânge. Viaţa voastră pe Pământ începe cu suferinţă.
Ce a fost la începutul creaţiei în Grădina Edenului? Dumnezeu a creat prima pereche de oameni în Grădina Edenului după chipul şi asemănarea Sa. Dependenţa de Tatăl era bucuria cea mai profundă a fiinţei lor. Au trăit în permanentă armonie cu Dumnezeu, cu sine, unii cu alţii şi cu întreaga lume creată. Dumnezeu a dăruit omului sănătate, fericire şi viaţă veşnică. Prima pereche de oameni a primit „primul loc” între toate creaturile. Buna funcţionare a Grădinii Edenului avea la bază colaborarea creaturii cu Creatorul. Prin pomul aflat în mijlocul Grădinii Edenului, Dumnezeu a spus primei perechi de oameni: permiteţi-mi ca Eu singur să fiu centrul vieţii voastre! Tatăl a mai spus creaturilor sale: ‘până când vă veţi supune liberi şi cu iubire Mie, veţi trăi o viaţă deplină‘. În Grădina Edenului nu exista păcat, suferinţă şi moarte. Suferinţa nu provine de la Tatăl, nu a fost Voia lui Dumnezeu!
Cum a intrat suferinţa în lumea voastră? Înainte de a crea omul, Dumnezeu a creat o minunată lume spirituală, cu îngerii, care-L preamăreau. Când Dumnezeu le-a pus la încercare iubirea majoritatea I-au rămas fideli! O parte din îngeri s-au răzvrătit împotriva Creatorului lor şi au devenit demoni. Unul dintre aceştia l-a ispitit pe om. Cel Rău a şoptit în inima omului: Dumnezeu este gelos, egoist, despotic, vă împiedică fericirea! Datorită şoaptelor Celui Rău întâi în sufletul omului a apărut neîncrederea. După aceea el a şi crezut ceea ce-i spunea Cel Rău. Din această cauză a hotărât că se desparte de Dumnezeu. Astfel omul a devenit egocentric. Creatura a vrut să decidă fără Dumnezeu ce este bine şi ce este rău! Omul a pus în centru propriile sale închipuiri, interese şi dorinţe. Astfel creatura lui Dumnezeu a pierdut Lumina, capacitatea de a se orienta şi întunericul a pătruns în toate relaţiile omului. În inima omului a pătruns frica de Dumnezeu. După aceea nici unul pe altul nu se mai puteau accepta aşa cum erau. Datorită deciziei greşite omul şi-a pierdut siguranţa, protecţia, adevăratul cămin şi a ajuns singuratic! Omul s-a despărţit de Izvorul Vieţii prin păcatul său. Cum omul nu a ascultat de Dumnezeu, ci de Cel Rău, în lume a intrat păcatul, suferinţa şi moartea!
Care este planul lui Dumnezeu pentru viitorul omului? Isus i-a revelat apostolului Ioan în Cartea Apocalipsei că întreaga istorie se îndreaptă spre împlinire. Că suferinţa nu este eternă, ci este o stare trecătoare. Nu suferinţa va avea ultimul cuvânt! Omenirea convertită se apropie spre cea mai fericită stare a vieţii, unde din nou nu va exista păcat, suferinţă şi moarte! Vestea bună pentru întreaga omenire este că vine timpul când omul va intra din nou într-o comuniune plină de iubire cu Dumnezeu, cu semenii şi cu întreaga lume creată. Prin relaţia profundă cu Dumnezeu omul se va vindeca de rănile sale. Toate fără excepţie vor deveni bune! Omul poate aştepta cu speranţă în fiecare zi a vieţii sale coborârea pe Pământ a Cerului Nou, a Pământului Nou şi a Noului Ierusalim.  
Ce trebuie să faceţi ca Lumea Nouă cea lipsită de suferinţă să vină cât mai repede pe Pământ? Rugaţi în fiecare zi Sfânta Treime, Îngerii şi Sfinţii ca să puteţi spune NU tuturor relelor şi DA binelui! În perioada dintre Grădina Edenului şi împlinirea finală să luaţi mai în serios rugăciunea de vindecare, postul, oferirea liturghiilor de eliberare, sacramentalele, novenele lunare, corijarea vieţilor voastre conform Voinţei lui Dumnezeu! Fiţi recunoscători lui Isus, care prin învăţăturile cereşti vă dă lumină şi vă vindecă cu puterea sa dumnezeiască.
În semnele extraordinare din lume (erupţii vulcanice, cutremure, inundaţii, clima schimbată, moartea subită a miloane de oameni,...) observaţi atenţionările venite de la Noi: 

„Omule! Opreşte-te pe calea largă a osândei! Converteşte-te şi porneşte pe calea strâmtă a mântuirii! Omule! Eu te iubesc, iubeşte-Mă şi tu pe Mine, căci îţi doresc fericirea veşnică!!!” 

 
Ca încheiere gândiţi-vă cum se formează perla în scoică. În trupul sensibil al scoicii, împotriva voinţei ei, ajunge un fir de nisip! Acesta îi produce o durere permanentă! La început scoica face totul să elimine din trupul ei firul de nisip care-i provoacă durerea. Cum nu reuşeşte să-l elimine, învaţă să-l accepte. Zi de zi îl îmbrăţişează cu lacrimile sale. Perla se naşte în trupul scoicii între chinuri şi dureri!  

 
Vă binecuvântez cu spiritualitatea de a fi atenţi la semnele timpurilor!”

Tema de casă pentru luna mai:

 
„ÎN TIMPUL SUFERINŢELOR VREAU SĂ MĂ ROG ASTFEL: 

DOAMNE PENTRU CONVERTIREA OMENIRII ÎNTREGI ACCEPT ŞI OFER TOATE SUFERINŢELE !”
 

sursa: http://www.muntelesfinteitreimi.ro/