"Cine poate întelege raiul? Il poate întelege în parte cine poarta în el pe Duhul Sfant, pentru ca raiul este imparatia Duhului Sfant, si Duhul Sfant in cer si pe pamant Acelasi este."
Sf.Siluan Athonitul
iti ofer toate rugaciunile si toate Sfintele Liturghii care se fac azi in intreaga lume pentru ca sa protejezi viata copilasilor nenascuti
care sunt in pericol de a fi avortati.
" ISUSE, MARIA, IOSIF, va iubesc mult ,si va implor sa crutati viata si puritatea copilasilor,care sunt in pericol sa fie : avortati,abuzati,accidentati, violati sau ucisi,pe care eu i-am adoptat in mod spiritual,in numele TATALUI,al FIULUI si al SFANTULUI DUH. ..AMIN...
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare !
Organizaţia Sfântului Mihail Arhanghelul din Memphis, Tennessee, USA organizează o Novenă multinaţională pentru viaţa pentru copiii nenăscuţi, în perioada 29, 30 septembrie; 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 octombrie 2010, dorind să ajungă la obiectivul:
1) 10 000 slujbe religioase pentru copiii nenăscuţi
2) 10 000 novene ale rozariului pentru copiii nenăscuţi
Scopul fiecărei liturghii oferite şi a fiecărei rugăciuni a Rozariului este de a proteja persoanele nenăscute. Novena începe cu sărbătoarea Arhanghelilor Mihail, Gabriel si Rafael (29 septembrie) şi se termină cu sărbătoarea Regina Sfântului Rozariului (7 octombrie).
Pentru a participa la Novena pentru viaţă pentru copiii nenăscuţi o persoană trebuie să îndeplinească măcar unul din lucrurile următoare:
1) Să ofere şi să participe la o slujbă măcar în una din cele 9 zile de novenă
2) Să spună rugăciunea Rozariului în fiecare zi de novena (începând cu 29 septembrie si terminând cu 7 octombrie).
Aşa cum se menţionează anterior, intenţia fiecărei liturghii şi a fiecărei rugăciuni a Rozariului trebuie să fie următoarea: protecţia persoanelor nenăscute.Vă încurajăm să programaţi din timp slujbele religioase pentru că se poate întâmpla să nu aveţi slujbă religioasă liberă în ziua în care doriţi.
Pentru cei care doresc să participe şi vor să ştie cum anume trebuie procedat, înregistrarea presupune completarea căsuţelor cu următoarele informaţii: la punctul 1 ziua sau zilele liturghiilor alese din cadrul novenei, dieceze unde se va celebra Sf. Liturghie şi ţara, la punctul 2 câte persoane se angajează în recitarea rozariului, la punctul 3 numele persoanei care face înregistrarea şi la ultimul punct, ţara şi dieceza unde trăieşte această persoană.Tastând codul numeric vizualizat format in patru cifre în căsuţa alăturată textului explicativ şi alegând butonul „Submit” se finalizează înscrierea.
De asemenea, puteţi contribui prin promovarea acestei novene în rândul prietenilor, comunităţilor parohiale, comunităţilor călugăreşti etc.
Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa aleasă şi mult iubită explicând prea minunata întrupare, condamnând profanarea păgână şi încălcarea credinţei noastre şi a botezului, şi îndemnând preaiubita sa mireasă să îl iubească.
CARTEA 1 – CAPITOLUL 1
Sunt Creatorul cerului şi al pământului, unul în dumnezeire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Eu sunt cel care a vorbit profeţilor şi patriarhilor, cel pe care l-au aşteptat. Pentru năzuinţa lor şi în conformitate cu promisiunea mea, am luat trup fără de păcat, fără concupiscenţă, intrând în trupul Fecioarei precum soarele luminează prin cel mai curat cristal. Soarele nu dăunează sticla intrând în ea, nici virginitatea Fecioarei nu a fost pierdută când am luat forma mea umană. Am luat trup omenesc fără să predau dumnezeirea mea.
Am fost nu mai puţin Dumnezeu, domnind şi întregind toate lucrurile împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, deşi eu, cu natura mea umană, eram în pântecele Fecioarei. Luminozitatea niciodată nu e separată de foc, nici divinitatea mea nu a fost vreodată separată de caracterul meu uman, nici măcar prin moarte. Apoi am voit ca trupul meu curat şi fără de păcat să fie rănit din talpa picioarelor până în creştetul capului pentru păcatele tuturor oamenilor, şi să fie atârnat pe Cruce. Este acum oferit în fiecare zi pe altar ca oamenii să mă iubească mai mult şi să îşi amintească de bunăvoinţa mea mai des.
Acum, însă, sunt cu totul uitat, neglijat şi dispreţuit, ca un rege alungat afară din propriul său regat în locul său un hoţ periculos fiind ales şi cinstit. Am dorit ca regatul meu să fie înăuntrul omului, şi pe drept eu să fiu rege şi conducător peste el, întrucât l-am creat şi l-am răscumpărat. Acum, însă, a călcat în picioare şi a pângărit credinţa pe care mi-a promis-o la botez. A încălcat şi a respins poruncile pe care i le-am dat. Iubeşte propria voinţă şi cu dispreţ refuză să mă asculte.
De asemenea, îl slăveşte pe acel hoţ netrebnic, diavolul, mai presus de mine şi îi promite credinţa sa. Diavolul cu adevărat este un hoţ întrucât, prin tentaţii rele şi false promisiuni, fură pentru sine sufletul uman pe care eu l-am răscumpărat cu propriul meu Sânge. Nu pentru că este mai puternic, ca să spun asa, decât sunt eu, de este capabil să îl fure, întrucât sunt atât de puternic că pot înfăptui toate lucrurile printr-un singur cuvânt, şi sunt atât de corect încât nu aş săvârşi nici cea mai mică nedreptate, nici dacă toţi sfinţii m-ar ruga aceasta.
Totuşi, deoarece omul, căruia i-a fost dată liberă alegere, de bună voie dispreţuieşte poruncile mele şi îşi dă consimţământul diavolului, atunci nu este decât just ca el să simtă şi tirania diavolului. Diavolul a fost creat bun de către mine dar a căzut prin propria sa voinţă neascultătoare şi, ca să spun aşa, a devenit slujitorul meu pentru pedepsirea nelegiuiţilor. Deşi sunt acum atât de dispreţuit, sunt totuşi îndurător încât voi ierta păcatele oricui cere îndurarea mea şi se smereşte pe sine, şi îi voi elibera de hoţul cel rău. Însă voi folosi judecata mea asupra celor care se încăpăţânează să mă sfideze, şi auzind-o vor tremura iar cei care trec prin ea vor spune: ‘Vai, că am fost vreodată născuţi sau concepuţi, vai, că am provocat vreodată pe Domnul Măririi la furie!’
Însă tu, fiica mea, pe care am ales-o pentru mine şi cu care vorbesc în spirit, iubeşte-mă din toată inima, nu precum îţi iubeşti fiul sau fiica sau rudele dar mai mult decât orice în lume! Eu te-am creat şi nu am cruţat nici unul din membrele mele suferind pentru tine. Şi totuşi iubesc sufletul tău atât de mult încât, dacă ar fi posibil, m-aş lăsa răstignit din nou decât să te pierd. Urmează exemplul smereniei mele: Eu, care sunt Rege al gloriei şi al îngerilor, am fost îmbrăcat în zdrenţe modeste şi am stat gol la stâlp în timp ce urechile mele auzeau tot felul de insulte şi batjocuri. Dă întâietate voinţei mele în faţa voinţei tale, cum Mama mea, Doamna ta, de la început până la sfârşit, nu a dorit vreodată altceva decât ce am voit eu. Dacă faci aceasta, atunci inima ta va fi cu inima mea, şi va fi înflăcărată cu dragostea mea în acelaşi fel cum orice lucru uscat este cu uşurinţă aprins de foc.
Sufletul tău va fi plin de mine iar eu voi fi în tine, şi toate lucrurile trecătoare vor deveni amare ţie şi toate poftele carnale precum otrava. Te vei odihni în braţele mele dumnezeieşti, unde nu este nici o poftă trupească, doar bucurie şi plăcere spirituală. Acolo sufletul, atât în interior cât şi în exterior fericit, este plin de bucurie, gândindu-se şi dorind nimic altceva decât fericirea pe care o posedă. Aşadar iubeşte-mă mai presus de toate, şi vei avea toate lucrurile pe care ţi le doreşti, şi le vei avea din belşug. Nu este oare scris că untdelemnul văduvei nu s-a sfârşit până ce Domnul a trimis ploaie pe pământ conform spuselor profetului? Eu sunt profetul adevărat. Dacă vei crede cuvintele mele şi le vei împlini, untdelemnul şi bucuria şi veselia nu te vor părăsi pentru toata veşnicia.
Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către fiica pe care a luat-o ca mireasă(spirituală) cu privire la articolele adevăratei credinţe, şi despre ce podoabe, simboluri şi intenţii mireasa ar trebui să aibă cu privire la mire.
CARTEA 1 – CAPITOLUL 2
Eu sunt Creatorul cerurilor, a pământului, şi a mării şi a tot ce se află în ele. Sunt una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, nu precum zeii de piatră sau de aur, cum spuneau oamenii cândva, şi nu mai mulţi zei, precum oamenii obişnuiau să creadă atunci, ci un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt, trei persoane însă una în esenţă, Creatorul a toate dar creat de nimic, rămânând neschimbător şi atotputernic, fără început sau sfârşit. Eu sunt cel care a fost născut din Fecioară, fără să îmi pierd dumnezeirea dar unind-o firii mele omeneşti, astfel ca într-o singură persoană să fiu adevăratul Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al Fecioarei. Eu sunt cel care a atârnat pe Cruce, a murit şi a fost îngropat; cu toate acestea dumnezeirea mea a rămas intactă.
Deşi am murit prin natura umană şi trupul pe care eu, unicul Fiu, l-am luat, totuşi am trăit în natura divină în care eram un singur Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Sunt acelaşi om care a înviat din morţi şi s-a urcat la cer şi care acum vorbesc cu tine prin duhul meu. Te-am ales pe tine şi te-am primit ca mireasă a mea cu scopul de a-ţi arăta secretele mele, pentru că mă mulţumeşte să fac astfel. De asemenea am un anumit drept echitabil asupra ta, întrucât ai abandonat voinţa ta mie când soţul tău a murit. După moartea sa, te-ai gândit şi te-ai rugat cu privire la faptul că vei deveni săracă de dragul meu, şi ai vrut să laşi toate de dragul meu. Aşadar am un drept echitabil asupra ta. În schimbul acestei mari iubiri pe care o ai, nu este decât cuvenit ca eu să am grija de tine. De aceea te primesc ca mireasă a mea pentru propria-mi mulţumire, genul care este adecvat pentru Dumnezeu să aibă cu un suflet cast.
Este îndatorirea miresei să fie pregătită când mirele decide să facă nunta, pentru ca să poată fi îmbrăcată şi îngrijită cum se cuvine. Vei fi curată dacă gândurile tale sunt mereu la păcatele tale, la cum prin botez te-am curăţat de păcatul lui Adam şi cât de des te-am sprijinit şi te-am susţinut când ai căzut în păcat. De asemeni mireasa ar trebui să poarte semnul mirelui la pieptul ei, adică, ar trebui să porţi în minte favorile şi binefacerile pe care ţi le-am făcut, de pildă cât de nobil te-am creat dându-ţi trup şi suflet, cât de nobil te-am împodobit oferindu-ţi sănătate şi bunuri temporale, cu câtă bunăvoinţă te-am salvat când am murit pentru tine şi ţi-am restituit partea ta de moştenire ţie, dacă doreşti să o ai. Mireasa ar trebui de asemeni să facă voinţa mirelui ei. Care este voinţa mea decât aceea ca să vrei să mă iubeşti mai presus de orice şi să doreşti nimic în afară de mine?
Am creat toate lucrurile de dragul omenirii şi am pus toate lucrurile sub ei. Şi totuşi ei iubesc totul în afară de mine şi urăsc nimic în afară de mine. Am cumpărat înapoi moştenirea lor pentru ei, pe care o pierduseră, dar au devenit atât de înstrăinaţi şi s-au îndepărtat atât de mult de raţiune încât, în locul gloriei eterne în care se află bine ce nu conteneşte, ar prefera să aibă glorie trecătoare ce este precum pulverizarea oceanului care se înalţă pentru un moment ca un munte apoi cu repeziciune se scufundă în nimic. Mireasa mea, dacă nu doreşti nimic în afară de mine, dacă sfidezi toate lucrurile de dragul meu, copii şi rude precum şi avere sau onoruri – eu îţi voi da o preaminunată şi valoroasă răsplată.
Nu vei primi de la mine nici aur sau argint ca parte de beneficiu ci pe mine ca al tău mire, eu, care sunt Regele Măririi. Dacă îţi este ruşine să fii săracă şi dispreţuită, gândeşte-te cum Dumnezeul tău a umblat înaintea ta, odată ce slujitorii şi prietenii l-au abandonat pe pământ, întrucât nu căutam prieteni pe pământ ci prieteni în Cer. Dacă te îngrijorezi şi te sperii să fii împovărată de muncă şi boală, atunci gândeşte-te cât de cumplit lucru este să arzi în foc! Ce ai fi meritat dacă ai fi ofensat vreun superior lumesc cum ai făcut cu mine? Căci, deşi te iubesc din toată inima, cu toate acestea nu acţionez împotriva dreptăţii, nici măcar într-un singur detaliu.
La fel cum ai păcătuit în toate mădularele tale, la fel trebuie să faci ispăşire în fiecare mădular. Cu toate acestea, datorită voinţei tale bune şi hotărârii de a te îmbunătăţi, îţi înlocuiesc sentinţa cu una a îndurării şi micşorez pedeapsa mai grea în schimbul unei cantităţi mici de reparaţie. Din acest motiv, îmbrăţişează micile tale greutăţi cu seninătate pentru ca să poţi fi curăţită şi să accesezi minunata ta răsplată cât mai curând! Este de folos ca mireasa să ostenească trudind alături de mire pentru ca să poată cu atât mai mult încrezătoare să-şi primească odihna împreună cu el.
Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa cu privire la formarea ei în iubire şi virtute faţă de el, mirele, despre ura păcătoşilor pentru Dumnezeu, şi despre dragostea de lume.
CARTEA 1 – CAPITOLUL 3
Sunt Domnul şi Dumnezeul tău, cel pe care îl adori. Eu sunt cel care a menţinut cerul şi pământul prin puterea mea. Nu sunt menţinute de nimic altceva şi nici nu au alte suporturi. Eu sunt cel care sunt oferit în fiecare zi pe altar, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, sub aspectul pâinii.
Sunt acelaşi care te-a ales. Cinsteşte pe Tatăl meu! Iubeşte-mă! Ascultă de Duhul meu! Respectă pe Mama mea ca Maică a ta! Onorează toţi sfinţii mei! Păstrează adevărata credinţă învăţată ţie de către cineva care a trăit în el însuşi conflictul dintre cele două duhuri, duhul falsităţii şi Duhul Adevărului, iar cu ajutorul meu cucerit.
Păstrează adevărata smerenie! Ce este adevărata smerenie dacă nu să oferi laudă lui Dumnezeu pentru lucrurile bune pe care ni le-a dat? În prezent, totuşi, sunt mulţi oameni care mă urăsc şi care consideră faptele mele şi cuvintele mele ca fiind supărătoare şi fără conţinut. Ei întâmpină cu bucurie adulterul, pe diavol, cu braţele larg deschise, şi îl iubesc. Orice ei fac pentru mine, fac cu nemulţumire şi resentiment. Nici măcar nu ar mărturisi numele meu, dacă nu le-ar fi frică de părerea altora.
Au o dragoste atât de deschisă pentru lume încât nu obosesc niciodată să muncească pentru ea noapte şi zi, şi sunt mereu înflăcăraţi în dragostea ce i-o poartă. Munca lor îmi este la fel de plăcută ca şi când cineva ar da duşmanului său bani ca să omoare pe fiul său. Asta fac ei. Îmi aduc câteva milostenii şi mă cinstesc cu buzele lor cu scopul de a obţine succes lumesc şi să rămână în privilegiile lor şi în păcatele lor. Duhul cel bun este astfel împiedicat în ei să facă orice progres în virtute.
Dacă vrei să mă iubeşti din toată inima şi să doreşti nimic în afară de mine, te voi atrage la mine prin caritate, la fel cum un magnet sau un magnetit atrage fierul. Te voi aşeza pe braţul meu, care e atât de puternic încât nimeni nu îl poate întinde şi atât de rigid încât nimeni nu îl poate îndoi odată ce e întins. Este atât de parfumat încât întrece orice mireasmă şi nu poate fi comparat cu desfătările acestei lumi.
EXPLICAŢIE
Acesta era un om sfânt, un profesor de teologie, care se numea Învăţătorul Mathias de Suedia, un canonic de Linköping. A scris un excelent comentariu acoperind întreaga Biblie. A suferit ispite foarte subtile din partea diavolului cu privire la un număr de erezii împotriva credinţei Catolice, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Cristos, şi nu a putut fi biruit de către diavol. Aceasta este în mod clar specificat în biografia Brigittei. Este Învăţătorul Mathias cel care a scris Prologul la aceste cărti, care începe cu Stupor et mirabilia, etc. Era un om sfânt şi puternic spiritual în cuvânt şi faptă.
Când a murit în Suedia, aleasa lui Cristos, atunci trăind în Roma, a auzit în rugăciunea sa o voce care îi spunea în spirit: “Fericit eşti tu, Învăţătorule Mathias, pentru coroana care a fost făcută pentru tine în Cer. Vino acum la întelepciunea care nu se sfârşeşte!” Se poate citi despre el şi în Volumul I capitolul 52; Volumul V, în răspunsul la întrebarea 3 din ultima interogaţie; şi Volumul VI capitolele 75 si 89
1.Scopul spre care tinde aici pe pamant deprinderea vietii interioare, e pacea sufletului.Pacea sufletului nu-i pacea mortilor, pacea din cimitir, ea nu-i neclinintire nici chiar odihna.
Ceea ce indeparteaza e agitatia si nelinistea.Acestea sunt sovaielile unei vointe care nu a stiut sa se fixeze inca in bine; este zbuciumul patimilor care cer in chip imperios satisfacerea.Si mai exclude inca, starea de lupta esentiala la care o vointa slaba nu ajunge decat prin eforturi violente in reprimarea poftelor trupesti.
2.Dar pacea interioara nicidecum nu-i incompatibila cu activitatea spirituala .Dimpotriva, ea o presupune.
Pacea, intr-adevar, este starea unui suflet in totala posesiune de sine insusi; a unui suflet armonios in care o vointa puternica porunceste instinctelor cu linistea proprie acelora care au deprinderea autoritatii; a unui suflet in care egoismul subjugat nu mai influenteaza comportareadecat intr-un fel deghizat si prin surprindere;in sfarsit,a unui suflet care chiar daca mai cunoaste inca ispita, o respinge cu dispret batandu-si joc de ea.Ori, aceasta stare e rodul unei munci indelungate si de eforturi perseverente, ea rasplateste si incununeaza o virtute faurita prin munca si lupta.
3.Mai mult, echilibrul astfel realizat nu impiedica intru nimic mersul si progresul vietii.
In sufletul astfel impacat, aspiratiile spre ideal iau un avant necunoscut de sufletele vulgare.In adancul naturii sale se produce fara incetare un impuls spre mai bine, caruia i se supune fara graba si fara agitatie,dar punand in miscare toate resursele vointei si ale inimii sale.
Astfel incat, intensitatea vietii se imbina in el de minune cu un calm pe care nimic nu-l tulbura.
2
1.Pe masura ce sufletul progreseaza, pacea de care el se bucura ia un caracter de seninatate mai accentuat.
Simbolul seninatatii e muntele cel mai inalt, care poarta pe crestetul sau de zapada un reflex al eternitatii.
Seninatatea este starea sufletului care si-a statornicit salasul pe inaltimi.
2. Sufletul care a urcat primele trepte ale desavarsirii si care se apropie de piscuri si-a luat obisnuinta de a privi lucrurile de sus; el judeca atat lucrurile omenesti cat si propriul sau destin din punct de vedere al eternitatii.Certurile si ciorovaielile de jos, nu ajung pana la el decat sub forma unui murmur indepartat si doar cu o mila binevoitoare asista el la spectacolul zadarnicelor agitatii ale multimii.
Eliberat fiind, nu numai de tirania patimilor vulgare, ci si de ingustimile amorului propriu, sufletul care a atins aceste regiuni senine, devine indiferent chiar si in fata intamplarilor fericite sau nefericite care alcatuiesc tesatura existentei noastre.Fara indoiala loviturile vietii au intotdeauna un rasunet dureros in sensibilitatea sa; insa nici incercarile cele mai fgrele nu reusesc sa-i tulbure pacea.
Ce importanta are ceea ce este trecator pentru cel care a aflat ceea ce este statornic si definititv?
3.
1.S-ar putea crede ca sufletul astfel desprins de ceea ce gace farmecul si zbuciumul vietii lumesti simte o impresie de gol si dezolare.
Si asa ar fi adevarat daca ar fi vorba de seninatatea trista a cugetatorului pagan, care dupa ce a facut ocolul lucrurilor si s-a convins de desertaciunea lor, nu gaseste problemei vietii alta solutie decat resemnare semeata in fata iremediabilei mediocritati a conditiei umane.
2.Insa pacea despre care este vorba aici, e Pacea pe care Cristos a venit sa o aduca pe pamant: "Pacea mea o dau voua".
Ori, Isus in Evanghelia Sa,ne infatiseaza detasarea, nu ca un scop ci ca un mijloc;crestinul nuntrebuie sa renunte la ce este trecator, decat pentru a posedaceea ce este vesnic;nu trebuie sa se desparta de creaturi decat pentru a se alipi de Dumnezeu; nuntrebuie sa-si goleasca inima de iubirile pamantesti decat pentru a o umple cu iubirea divina.
Truda pe care o indeplineste asupra lui insusi tinteste deci ,nu la o saracire si la o imbogatire.In loc sa-si goleasca sufletul, dimpotriva,si-l umple.
"Pacea Inimii este desavarsirea sufletului".
4.
In sfarsit, pacea lui Cristos nu e faurita fara bucurie.
Oamenii de lume nu pot sa inteleaga acest adevar; o viata fara placeri i-ar parea in chip inevitabil, monotona, mohorata si plina de plictiseala.Ei uita ca placerea nu e singurul farmec al vietii si ca mai presus de placere exista bucuria spirituala.
In timp ce placerea e legata de atatarea simturilor si e legata de materie, bucuria prin narura sa e spirituala.
Bucuria este surasul sufletului.
2.Pacea lui Cristos, in chip cu totul firesc, infloreste in buburie. iar bucuria pe care o pricinuieste, lasa cu mult in urma satisfactia rece si cu totul negativa de care se bucura o constiinta de om cinstit.E ca o lumina blanda care ne lumineaza in interior, un sentiment de siguranta absoluta care ne largeste sufletul si ni-l linisteste, e o bucurie stapanita care ne inalta intreaga noastra fiinta spirituala.
Bucuria interioara se deosebeste total de placerea care nu ne atinge decat in treacat; ea ne patrunde in suflet pana in cele mai adanci profunzimi , asa incat nici un gust amar sa nu-i poata altera puritatea.
Astfel putem, in clipele in care gustam aceasta bucurie, sa ne insusim cuvantul sfidator pe care Sfantul Pavel il arunca lumii si placerilor ei;
"Toate le socotesc ca pe niste gunoaie".
Intr-adevar, toate celelalte nu valoreaza nimic in comparatie cu aceasta comoara.
sursa:"Meditatii pentru viata interioara" scrisa de E.Macker
Revoluţiile franceze din secolul al XIX-lea au ieşit în evidenţă atât prin masacre cât şi prin duşmănia faţă de biserică. Totuşi, în ciuda distrugerilor, florile tradiţionalei Biserici Francez străluceau cu o splendidă bogăţie. În acest secol au avut loc apariţiile Medaliei Miraculoase, apariţiile de la La Salette şi Lourdes, şi în aceeaşi perioadă au trăit Sfânta Tereza cea Mică, Sfântul Ioan Vianney, etc.
Sfânta Ecaterina de Labouré s-a întâlnit cu Sfânta Fecioară şi într-o viziune a primit planul Medaliei Miraculoase.
Ea s-a născut pe 2 mai 1806 în satul Fain-les-Motuiers (Franţa). Părinţii ei au fost agricultori cinstiţi şi creştini curajoşi. Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia cu unsprezece copii, opt băieţi şi trei fete. Întreaga viaţă a Ecaterinei a fost caracterizată de iubirea faţă de Fecioara Maria şi faţă de Isus răstignit. Ecaterina avea 9 ani când şi-a pierdut mama. Atunci, strângând la piept statuia Fecioarei Maria, a spus plângând: “de acum Tu eşti Mama mea!” Din acea zi relaţia ei cu Născătoarea de Dumnezeu a devenit mai profundă. Cu toate că la 12 ani a trebuit să preia conducerea gospodăriei şi-a găsit în fiecare zi timp să se retragă în biserică pentru rugăciune.
O dată i-a apărut în vis Sfântul Vincenţiu de Paul şi a invitat-o să intre în ordinul fondat de el. Pe 19 ianuarie 1830 Ecaterina a intrat în Ordinul Fiicelor Carităţii. Superioara ei a caracterizat-o astfel: caracter puternic, fire bună, harnică, căutând perfecţiunea! Sora Ecaterina şi-a îndeplinit cu conştiinciozitate şi bucurie toate sarcinile din mănăstire. Pe 3 mai 1835 sora Ecaterina a depus voturile de sărăcie, curăţie, ascultare precum şi de slujire a săracilor şi a bolnavilor.
În 1876 spunea: „voi muri încă în acest an!” În ultimele zile din decembrie a primit sacramentul bolnavilor, şi-a cerut iertare de la toţi. În ultima zi a anului 1876 la şapte seara a adormit liniştită în Domnul. Când în 1933 înainte de ceremonia beatificării Ecaterinei de Laboure i-au deschis mormântul, trupul ei a fost găsit intact chiar dacă a stat 56 de ani în mormântul umed. Papa Pius al XII-lea a canonizat-o pe sora Ecaterina în data de 27 iulie 1947. Sora Ecaterina este în mod special sfânta îndatoririlor vocaţionale. Ea făcea cu bucurie atât muncile cele mai simple cât şi pe cele mai grele.
Relicvariul care conţine trupul Sfintei Ecaterina de Labouré se poate vedea în capela Medaliei Miraculoase a Fecioarei Maria. Capela care se găseşte în inima Parisului este vizitată şi în zilele noastre de mii de pelerini din toate părţile lumii.
Apariţiile Fecioarei Maria
Prima apariţie a Fecioarei Maria a avut loc în noaptea dintre 18 şi 19 iulie 1830. Ecaterina de Labouré a relatat astfel evenimentele: „în noaptea zilei Sfântului Vincenţiu m-a cuprins un imens dor să o văd pe Sfânta Fecioară. Am adormit cu credinţa că noaptea o voi vedea pe scumpa mea Mamă. La unsprezece si jumătate am auzit că cineva mă cheamă. Am văzut un copil de patru-cinci ani care purta o haină albă!
„Vino în capelă, acolo te aşteaptă Sfânta Fecioară!” mi-a spus.
Pe unde treceam luminile se aprindeau. Şi în capelă era lumină. Am îngenuncheat în faţa altarului şi mi-am pus mâna pe genunchii Sfintei Fecioare. Atunci Sfânta Fecioară mi-a spus:
„Copila Mea, Dumnezeu îţi dă o sarcină. Vei suferi mult din această cauză. Spune totul confesorului tău. Chiar dacă el te va contrazice să nu te temi! Vei vedea anumite lucruri. Când meditezi vei primi mai multe locuţiuni interioare. Informează-l pe confesorul tău despre toate.”
După aceea Sfânta Fecioară m-a sfătuit arătând spre altar: „În necazuri şi suferinţe să merg la Altar să-mi uşurez sufletul. Acolo voi primi întotdeauna mângâierea necesară.”
După aceea Sfânta Fecioară a vorbit despre marile nenorociri care vor atinge lumea întreagă.
„Eu voi fi cu voi şi când veţi crede că totul este pierdut. Aveţi încredere!”
După care am rămas singură în capelă.
A doua apariţe a Fecioarei Maria a avut loc pe 27 noiembrie 1830. Sora Ecaterina îşi aminteşte aşa: „Fecioara Maria stătea pe o emisferă albă, sub picioare avea un şarpe verde cu pete galbene. Sfânta Fecioară privea spre Cer, ţinea în mână o sferă aurie pe care era o cruce de aur.
„Globul Pământesc simbolizează lumea întreagă şi pe toţi oamenii individual” explica Sfânta Fecioară.
Pe mâna Sfintei Fecioare am văzut inele cu pietre preţioase. Mi-a spus:
„Razele de lumină care se revarsă din pietrele preţioase simbolizează harul pe care-l dau tuturor celor care-l cer.”
Am văzut o imagine ovală, în care era scrisă o rugăciune cu litere de aur:
„O, Marie zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la Tine!”
După care a spus:
„Trebuie făcută o medalie după modelul acesta! Persoanele care o vor purta cu credinţă vor primi haruri mari!”
După care imaginea ovală s-a întors. A apărut o cruce, care se ridica deasupra unui „M” mare, iar sub ea se vedeau Inimile Sfinte ale lui Isus şi a Sfintei Fecioare. Una era străpunsă de o coroană de spini, iar cealaltă de o sabie. După aceea am auzit:
„Trebuie să faci o asemenea medalie. Persoanele care o poartă cu încredere vor avea parte haruri mari şi protecţie”.
Apariţia s-a terminat cu aceste cuvinte:
„Nu Mă vei mai vedea, dar când te rogi voi fi întotdeauna cu tine!”
Atitudinea Bisericii
Medalia miraculoasă a fost examinată şi acceptată de arhiepiscopul Parisului. Începând de la papa Grigore al XVI-lea până la papa Ioan Paul al II-lea şi-au dat binecuvântarea asupra medaliei miraculoase. Credincioşii au numit medalia: „Medalia miraculoasă a Fecioarei Maria!”
Prin medalia miraculoasă s-au întâmplat: vindecări, convertiri, eliberări,... Acum este rândul tău să încerci şi să recomanzi şi altora ajutorul Mariei prin medalia miraculoasă. Rugăciunea ta zilnică să fie:
„O, Marie zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la Tine!”
O ,Marie, zamislita fara pacat, roaga-te pentru noi, care alergam la Tine si pentru acei care nu alearga, mai ales pentru dusmanii Bisericii si pentru cei care sunt incredintati Tie !
"JNSR": "Sfanta Mama a lui Dumnezeu , ce sa facem in fata acestui dezastru? Cum ii putem apara pe cei nevinovati?"
MARIA : "Eu stau in fata voastra.Incercati sa Ma urmati unde va duc.Pamantul vostru e ca un cersetor care asteapta o pomana,fara sa aiba aerul ca cerseste,atat de mult se ascunde:El nu vrea sa fie plans.Copila Mea, nu este interzis sa ceri ajutor si sa-I arati lui Dumnezeu slabiciunea ta.Astazi mai mult ca oricand, copilul este in pericol, nevinovatul plange iar batranul se refugiaza in trecutul sau, caci nu mai are nimic...
Speranta nu mai are loc in inimile voastre ranite, nici la oamenii care conduc aceste popoare in confuzie.
Eu iti vorbesc ca o mama copilului sau care plange .Eu sunt Mama voastra si vin sa va consolez aducand in Inima Mea materna o Iubire care vindeca orice rana a sufletului si trupului.Fiti credinciosi lui Dumnezeu.Ganditi-va ca nu-L puteti intalni decat in Pace.Infidelitatea voastra este ca un vas care se lasa sa se scufunde: voi nu vreti nici macar sa-L chemati pe Dumnezeul copilariei voastre, acest Tatic din Cer care v-a coplesit intotdeauna cu Iubirea Sa..Iar copilasii de azi nu stiu ca El exista si ca trebuie sa i se roage cu palmele lipite si in genunchi, seara, la picioarele patului, inainte de a se culca.
Da, copiii Mei, trebuie sa-i educati pe micutii vostri; trebuie sa reluati voi insiva obiceiurile din copilaria voastra: sa-I multumiti lui Dumnezeu, sa-L binecuvantati inainte de fiecare masa si , de asemenea,dupa.Este frumoasa Rugaciunea celui nevinovat care se incredinteaza Tatalui sau din cer, caci totul vine de la Dumnezeu.Pe marginea cuiburilor lor, puisorii canta in felul lor atunci cand parintii le aduc hrana in cioc.De ce nu-i imitati:
"Iti multumesc, Taticule din Cer, Tie care nu uiti sa le dai sa manance micutilor Tai".Si atunci, mergeti mai departe, caci Taticul asteapta rugaciunea voastra completa:O , Taticule!Da-le paine si copilasilor infometati de la capatul lumii".
Daca ati sti ca Miracolul inmultirii painilor se poate repeta datorita rugaciunii voastre sincere si adevarate! Veti avea raspunsul, inante de a duce painea la gura, ca Dumnezeu v-a auzit,caci veti plange pentru fratiorii vostri de la capatul lumii care asteapta Rugaciunea voastra, mereu, ca painea cea de toate zilele.
" Iti multumesc , Maicuta MARIE din Cer!"
Fiica Mea, incearca sa consolezi toti sarmanii care vor veni la tine.Sa nu te rusinezi sa spui ca Mamica MARIA este la usa voastra, pentru a va invata sa va rugati cu Credinta, in Bucurie si cu Speranta.
Fiica Mea, pansati marile dezbinari ale poporelor cu Rugaciunile voastre pline de iubire.Adunati-va pentru a ne cere Harul Rugaciunii sincere, cea pe care s-o adresati lui Dumnezeu pentru a veni sa umple de Harul Sau pe toti artizanii Pacii si sa alunge durerea si disperarea din toate inimile, ramanand uniti in Iubirea fata de Dumnezeu si fata de toti fratii vostri.
Este timpul: este momentul sa va rugati
pentru toti dusmanii din lumea intreaga.
Ei vor da atunci inapoi din fata propriei lor uri.
Dumnezeu le va da Lumina Pacii Sale.
Daca ati avea destula Credinta, Dumnezeu ar face cu voi , cu fiecare dintre voi, o bariera contra urii.Incercati sa va rugati ca si cum ati reveni in anii copilariei, in momentul in care va pregateati sa primiti pentru prima oara Sfanta Euharistie:
Credinta copilariei voastre in Prima voastra Impartasanie.
Isus va spune , impreuna cu Mine, Sfanta Sa Mama:
deveniti precum copilasii nevinovati, credinciosi,
caci copilul se roaga ca si cum tot ce ii cere lui Dumnezeu
este deja acordat, el crede aceasta in nevinovatia sa.
Faceti-i sa se roage pe toti copilasii spre bucuria inimioarei lor pline de Iubire:
Dumnezeu poate face Minuni ! Rugati-va in scoli , in case, in biserici, cu copiii vostri!
Asemanati-va cu Pruncul Preasfant din Iesle!
Sfanta MARIA, Mama lui Dumnezeu
si a tuturor copiilor din lumea intreaga."
sursa : cartea "Martori ai Crucii, faptele apostolilor, vol4, a doua parte"
”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!”
(1 Tes.4,2)
A 68-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scripturăsă medităm evangheliile de duminică! (Lc.2,41-51; I.13, 31-35; 14,23-29; Lc.24,46-53; I.20,19-23; 16,12-15; 17,20-26)
Motto-ul lunii:„pătimeşte pentru evanghelie încrezându-te în puterea lui Dumnezeu!”
(2 Tim.1,8) Intenţia comună de rugăciune:ne rugăm ca să putem accepta şi oferi toate greutăţile şi suferinţele în primul rând pentru purificarea noastră şi pentru convertirea celor suferinzi!
Sarcina noastră concretă va fi:vom reciti şi vom răspândi volumul III al cărţii „Secretul bucuriei mele” de Eva B.M.!!!
Învăţătură de la Spiritul Sfânt în mai 2010
„Dragii mei! Cum în ultimile timpuri, în care trăiţi, treceţi printr-o serioasă purificare, vreau să vă vorbesc despre suferinţă. Ce este suferinţa? Tot ce vă provoacă durere de orice fel! Poate fi: boală, lipsuri, durere sufletească, insucces, privaţiuni, singurătate şi multe altele. Când pruncul se naşte, plânge. Viaţa voastră pe Pământ începe cu suferinţă. Ce a fost la începutul creaţiei în Grădina Edenului? Dumnezeu a creat prima pereche de oameni în Grădina Edenului după chipul şi asemănarea Sa. Dependenţa de Tatăl era bucuria cea mai profundă a fiinţei lor. Au trăit în permanentă armonie cu Dumnezeu, cu sine, unii cu alţii şi cu întreaga lume creată. Dumnezeu a dăruit omului sănătate, fericire şi viaţă veşnică. Prima pereche de oameni a primit „primul loc” între toate creaturile. Buna funcţionare a Grădinii Edenului avea la bază colaborarea creaturii cu Creatorul. Prin pomul aflat în mijlocul Grădinii Edenului, Dumnezeu a spus primei perechi de oameni: permiteţi-mi ca Eu singur să fiu centrul vieţii voastre! Tatăl a mai spus creaturilor sale: ‘până când vă veţi supune liberi şi cu iubire Mie, veţi trăi o viaţă deplină‘. În Grădina Edenului nu exista păcat, suferinţă şi moarte. Suferinţa nu provine de la Tatăl, nu a fost Voia lui Dumnezeu! Cum a intrat suferinţa în lumea voastră? Înainte de a crea omul, Dumnezeu a creat o minunată lume spirituală, cu îngerii, care-L preamăreau. Când Dumnezeu le-a pus la încercare iubirea majoritatea I-au rămas fideli! O parte din îngeri s-au răzvrătit împotriva Creatorului lor şi au devenit demoni. Unul dintre aceştia l-a ispitit pe om. Cel Rău a şoptit în inima omului: Dumnezeu este gelos, egoist, despotic, vă împiedică fericirea! Datorită şoaptelor Celui Rău întâi în sufletul omului a apărut neîncrederea. După aceea el a şi crezut ceea ce-i spunea Cel Rău. Din această cauză a hotărât că se desparte de Dumnezeu. Astfel omul a devenit egocentric. Creatura a vrut să decidă fără Dumnezeu ce este bine şi ce este rău! Omul a pus în centru propriile sale închipuiri, interese şi dorinţe. Astfel creatura lui Dumnezeu a pierdut Lumina, capacitatea de a se orienta şi întunericul a pătruns în toate relaţiile omului. În inima omului a pătruns frica de Dumnezeu. După aceea nici unul pe altul nu se mai puteau accepta aşa cum erau. Datorită deciziei greşite omul şi-a pierdut siguranţa, protecţia, adevăratul cămin şi a ajuns singuratic! Omul s-a despărţit de Izvorul Vieţii prin păcatul său. Cum omul nu a ascultat de Dumnezeu, ci de Cel Rău, în lume a intrat păcatul, suferinţa şi moartea! Care este planul lui Dumnezeu pentru viitorul omului? Isus i-a revelat apostolului Ioan în Cartea Apocalipsei că întreaga istorie se îndreaptă spre împlinire. Că suferinţa nu este eternă, ci este o stare trecătoare. Nu suferinţa va avea ultimul cuvânt! Omenirea convertită se apropie spre cea mai fericită stare a vieţii, unde din nou nu va exista păcat, suferinţă şi moarte! Vestea bună pentru întreaga omenire este că vine timpul când omul va intra din nou într-o comuniune plină de iubire cu Dumnezeu, cu semenii şi cu întreaga lume creată. Prin relaţia profundă cu Dumnezeu omul se va vindeca de rănile sale. Toate fără excepţie vor deveni bune! Omul poate aştepta cu speranţă în fiecare zi a vieţii sale coborârea pe Pământ a Cerului Nou, a Pământului Nou şi a Noului Ierusalim. Ce trebuie să faceţi ca Lumea Nouă cea lipsită de suferinţă să vină cât mai repede pe Pământ? Rugaţi în fiecare zi Sfânta Treime, Îngerii şi Sfinţii ca să puteţi spune NU tuturor relelor şi DA binelui! În perioada dintre Grădina Edenului şi împlinirea finală să luaţi mai în serios rugăciunea de vindecare, postul, oferirea liturghiilor de eliberare, sacramentalele, novenele lunare, corijarea vieţilor voastre conform Voinţei lui Dumnezeu! Fiţi recunoscători lui Isus, care prin învăţăturile cereşti vă dă lumină şi vă vindecă cu puterea sa dumnezeiască. În semnele extraordinare din lume (erupţii vulcanice, cutremure, inundaţii, clima schimbată, moartea subită a miloane de oameni,...) observaţi atenţionările venite de la Noi:
„Omule! Opreşte-te pe calea largă a osândei! Converteşte-te şi porneşte pe calea strâmtă a mântuirii! Omule! Eu te iubesc, iubeşte-Mă şi tu pe Mine, căci îţi doresc fericirea veşnică!!!”
Ca încheiere gândiţi-vă cum se formează perla în scoică. În trupul sensibil al scoicii, împotriva voinţei ei, ajunge un fir de nisip! Acesta îi produce o durere permanentă! La început scoica face totul să elimine din trupul ei firul de nisip care-i provoacă durerea. Cum nu reuşeşte să-l elimine, învaţă să-l accepte. Zi de zi îl îmbrăţişează cu lacrimile sale. Perla se naşte în trupul scoicii între chinuri şi dureri!
Vă binecuvântez cu spiritualitatea de a fi atenţi la semnele timpurilor!”
Tema de casă pentru luna mai:
„ÎN TIMPUL SUFERINŢELOR VREAU SĂ MĂ ROG ASTFEL:
DOAMNE PENTRU CONVERTIREA OMENIRII ÎNTREGI ACCEPT ŞI OFER TOATE SUFERINŢELE!”
”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!”
(1 Tes.4,2)
A 69-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scripturăsă medităm evangheliile de duminică! (Lc.10,1-41; 11, 1-13)
Motto-ul lunii: „Îndură-te de mine Dumnezeule, după mare mila Ta!”
(Psalmul 50)
Intenţia comună de rugăciune: ne rugăm pentru cei care zilnic păcătuiesc cu vorba împotriva lui Dumnezeu şi a oamenilor!
Sarcina noastră concretă va fi: ne rugăm şi răspândim caietul de rugăciuni cu titlul: „Rugăciuni pentru situaţii grele”, care conţine rugăciuni de eliberare şi vindecare!!!
Învăţătură de la Spiritul Sfânt în iunie 2010
Spirite Sfinte Doamne! În ultimele timpuri auzim şi vedem că în multe locuri din lume plâng icoane şi statui ale lui Isus, ale Mariei şi ale unor sfinţi. Ce vor să transmită Cei din Cer omenirii prin aceste lacrimi?
„Dragii mei! Prin lăcrimări vă atenţionăm asupra Marelui Avertisment care se află la uşa voastră. Cele mai multe mame plâng atunci când îşi văd copiii în pericol trupesc sau sufletesc şi omeneşte nu-i pot salva. Prin lăcrimări, Isus şi Maria, mărturisesc că sunt prezenţi ca Persoane compătimitoare, care dau ajutor, în Biserică şi în lume. Prin lăcrimări Cei din Cer vor să vă atragă atenţia asupra gravităţii păcatelor voastre şi asupra urmărilor nefaste ale acestora! Trebuie să ştiţi că Cei din Cer nu plâng pentru ei înşişi, ci din cauza păcatelor voastre. Ei vor să se nască în voi lacrimile pocăinţei. Dacă vor reuşi să obţină acest lucru cu ajutorul vostru, veţi fi salvaţi la Marele Avertisment. Dacă nu vor reuşi, sunteţi pierduţi pentru veşnicie! Lacrimile sunt ultimele avertismente şi ultimele invitaţii la pocăinţă de la Cei din Cer pentru omenirea păcătoasă. Mai trebuie să vă spun că aceste lacrimi adunate vor fi spre convertirea şi vindecarea voastră, dacă le primiţi şi le folosiţi cu credinţă. Văzând aceste lăcrimări, întrebaţi-vă: oare Cei din Cer plâng sau se bucură din cauza voastră?
Pentru cine plâng Cei din Cer?
De Florii, când Isus a intrat în Ierusalim, cei din jurul Lui erau fericiţi, numai El plângea. Isus a prevăzut că nu vroiau să-L accepte nici pe El, nici învăţăturile Lui. A mai prevăzut şi că din cauza opoziţiei lor nu vor putea evita pedeapsa, care s-a şi împlinit după câteva decenii. Isus plânge şi astăzi pentru toţi cei care nu vor ceea ce vrea El şi vor ceea ce El nu vrea!
Apostolul Paul spunea cândva credincioşilor: ’Vă spun între lacrimi, că mulţi trăiesc între voi ca duşmani ai crucii lui Cristos. Stomacul le este Dumnezeu, se laudă cu cele de care ar trebui să se ruşineze’. Cei din Cer plâng şi astăzi pentru cei care nu doar comit fără ruşine păcate grave (avort, eutanasie, homosexualitate,...) ci mai vor să le şi legalizeze. Cei din Cer plâng pentru că marea parte a omenirii de astăzi a decăzut la nivelul de imoralitate al Sodomei şi Gomorei şi nici nu vrea să schimbe situaţia. Forţează pedeapsa lui Dumnezeu prin păcate strigătoare la cer.
Pentru cine se bucură Cei din Cer?
Când evreii s-au întors din robie, au construit şi au sfinţit Templul. În timpul sărbătorii au vărsat lacrimi de recunoştinţă. Când au auzit Cuvintele lui Dumnezeu , în lumina acestora şi-au văzut păcatele şi omisiunile,şi au vărsat lacrimi de pocăinţă. Dacă-I veţi permite lui Dumnezeu ca prin Sfânta Scriptură să vă îndrepte spre pocăinţă şi recunoştinţă, se va bucura pentru voi.
Isus a plâns la mormântul prietenului său Lazăr, vărsând lacrimile compasiunii şi ale iubirii. Dacă veţi eradica din voi bucuria simţită pentru necazul altora şi daca se va naşte în voi compasiunea faţă de toţi semenii, Cei din Cer se vor bucura pentru voi.
Cei din Cer sunt încântaţi de lacrimile de căinţă ale regelui David, ale apostolului Petru, ale Mariei Magdalena şi ale voastre.
Gândiţi-vă la Ieremia, care spunea: ’ printre lacrimile mele de ispăşire, mă bucur de parcă aş trăi între îngeri’. Bucuraţi-vă că prin viaţa de ispăşire puteţi răscumpăra deja aici pe Pământ pedeapsa datorată după păcatele voastre.
Fericiţi sunteţi dacă puteţi plânge din inimă pentru păcatele voastre şi ale omenirii. În curând va veni timpul când Dumnezeu vă va şterge toate lacrimile.
Trebuie să ştiţi că cei care în prezent seamănă cu lacrimi (ispăşesc) la recoltă (revenirea lui Isus) se vor bucura.
Gândiţi-vă la papa Ioan Paul al II-lea, care s-a oferit pe sine şi întreaga omenire Maicii Sfinte Îndurerate. El a crezut în importanţa oferirii. El a crezut că aşezându-vă în Inima Îndurerată şi Neprihănită a Maicii Sfinte, mai devreme sau mai târziu veţi ajunge la pocăinţă.
Ca încheiere vă spun că provocând lacrimi de durere în Cei din Cer şi în persoanele de pe Pământ, mai devreme sau mai târziu veţi primi înapoi aceste lacrimi. Dacă aduceţi lacrimile bucuriei, mai devreme sau mai târziu veţi simţi roadele bune ale acestora.
Vă binecuvântez cu cele mai minunate lacrimi, cu darul lacrimilor pocăinţei!”
Tema de casă pentru luna iunie:
„ISUS ŞI MARIA AJUTAŢI-NE SĂ TRĂIM ASTFEL, ÎNCÂT VĂZÂND POCĂINŢA NOASTRĂ SĂ PLÂNGEŢI DE BUCURIE!”
2010 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI URMĂRII SFINŢILOR – IULIE
”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” (1 Tes.4,2)
A 70-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scripturăsă medităm evangheliile de duminică! (Lc.10,1-42; 11, 1-13)
Motto-ul lunii:„Nu te ruşina să-l mărturiseşti pe Domnul nostru!” (2. Tim.1,8)
Intenţia comună de rugăciune:ispăşim pentru acele persoane cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa!
Sarcina noastră concretă va fi: indiferent cu cine vorbim vom spune conştient măcar o dată:
„Dumnezeu să te binecuvânteze!!!”
Învăţătură de la Spiritul Sfânt în iulie 2010
„Dragii mei! Luna aceasta vreau să vă vorbesc despre mărturie.
Mărturia este susţinerea deschisă, curajoasă a convingerii voastre, chiar şi cu preţul vieţii. Voi oameniisunteţi capabili de aceasta cu ajutorul nostru. Vă rog să mărturisiţi despre: Adevărurile Sfintei Scripturi, învăţăturile Bisericii, relaţia voastră cu Cei din Cer. Trebuie să ştiţi că e cel mai greu să vă mărturisiţi credinţa celor cu care trăiţi şi munciţi împreună zi de zi. Aveţi grijă ca vorbele voastre să nu fie diabolice, nici doar lumeşti, ci să fie supranaturale.
Comunitate spirituală se formează numai dacă aveţi curajul să depuneţi mărturie despre experienţele voastre sufleteşti. Nu doar preoţii şi călugării sunt invitaţi la o viaţă de mărturisire, ci toţi oamenii care sunt botezaţi şi miruiţi! Dacă veţi înlătura teama de oameni din sufletele voastre, veţi fi capabili de aceasta.
Încercaţi ca oriunde aţi merge să depuneţi mărturie în primul rând cu: viaţa voastră exemplară, vorbirea pozitivă, suferinţa răbdătoare şi cu moartea acceptată din mâna lui Dumnezeu. Dacă sufletul vă este preaplin de prezenţa Noastră plină de iubire, atunci nu veţi putea să tăceţi când vine timpul mărturiei.
Dacă Îmi cereţi zilnic darul Înţelepciunii, Eu vă voi dezvălui când trebuie să vorbiţi, când trebuie să tăceţi şi cui şi cât să spuneţi. Când depuneţi mărturie este foarte important ca întâi să-l întrebaţi şi să-l ascultaţi până la capăt pe aproapele vostru. Să vorbiţi doar după ce aţi văzut de ce are el nevoie, fiind atenţi la capacitatea lui de asimilare. Aşa cum farmacistul nu dă dintr-o dată toate medicamentele din farmacie unui bolnav, nici voi să nu vreţi să spuneţi totul dintr-o dată.
Nu aveţi voie să tăceţi când în prezenţa voastră sunt batjocoriţi: Dumnezeu, Maria, sfinţii, preoţii voştri, religia sau convingerea voastră,... Nu aveţi voie să tăceţi nici atunci când, în prezenţa voastră, oamenii îi vorbesc pe alţii de rău, îi calomniază, spun bancuri sau cântă cântece de prost gust.
Dacă în familie nu sunt ascultate atenţionările voastre blânde, vorbiţi-I mai mult lui Dumnezeu despre familia voastră decât familiei despre Dumnezeu. Aveţi grijă ca în mărturie să respectaţi libertatea şi convingerea semenilor voştri. Să nu-i forţaţi nici atunci când daţi mai departe binele. Sarcina voastră este să spuneţi Adevărul şi nu să-l impuneţi oamenilor.
Vă invităm să depuneţi mărturie, pentru că aceasta are urmări. Veţi fi fericiţi dacă prin mărturia voastră se convertesc multe persoane şi pornesc pe calea iubirii, a schimbării, a fericirii. Trebuie să vă aşteptaţi că vor fi şi oameni care vă vor asculta miraţi, dar nu vor deveni nici mai buni, nici mai răi. Trebuie să fiţi pregătiţi şi pentru posibilitatea ca, datorită mărturiei voastre, se vor întoarce împotriva voastră şi vă vor batjocori. În acele momente gândiţi-vă la Isus, care pentru viaţa sa trăită în bunătate a fost răstignit. Gândiţi-vă la apostoli, care pentru propovăduirea evangheliei lui Isus au suportat: bătaia cu bâte şi pietre, temniţa, chiar şi martiriul. Gândiţi-vă la primii creştini, care datorită credinţei în Isus au fost excluşi şi prigoniţi. Isus vă spune:’fericiţi sunteţi, dacă pentru mine sunteţi prigoniţi, calomniaţi şi ucişi! Voi să nu vă temeţi de cel care vă ucide trecătorul trup, ci de cel care vrea să vă ducă veşnicul suflet în Iad. Niciodată să nu uitaţi că pe cel care Mă mărturiseşte cu curaj în faţa oamenilor, şi Eu îl voi mărturisi în faţa Tatălui Meu Ceresc. Pe cel care cu laşitate se leapădă de Mine în faţa oamenilor, şi Éu îl voi renega în faţa Tatălui Meu Ceresc’.
Vă spun că nu este un adevărat creştin acela care se teme să trăiască, să sufere sau la nevoie moară pentru Cristos, pentru Adevăr, pentru convingerea sa,... Să credeţi că Cerul este al acelora care sunt gata să aducă jertfe pentru Dumnezeu, pentru propriul suflet şi pentru alte suflete. Vă rog să ispăşiţi pentru cei care din teamă, lene sau comoditate nu se angajează la o viaţă creştină de mărturisitor.
Ispăşiţi şi pentru aceia care prin fumat, munca în exces, viaţa păcătoasă,... depun mărturie despre faptul că încă nu aparţin lui Cristos. Voi să fiţi printre cei puţini care prin curăţie, fidelitate, iubire, viaţă în virtuţi vă angajaţi la martiriul alb şi dacă Dumnezeu o cere şi la martiriul roşu!
Vă binecuvântez cu spiritualitatea mărturiei curajoase pentru Isus!”
Tema de casă pentru luna iulie:
„AVEŢI GRIJĂ CA VORBIREA VOASTRĂ SĂ NU FIE DIABOLICĂ, NICI LUMEASCĂ, CI SUPRANATURALĂ!!!”
