Rabdarea

In aceste zile Bunul Dumnezeu mi-a purtat pasii privirilor  peste acest fragment din "Micul Jurnal" al Sfintei Faustina :

"Astazi am intrat in amaraciunea patimirii Domnului Isus; am suferit in mod pur spiritual, am inteles ce oribil este pacatul.Domnul m-a facut sa inteleg intreaga aversiune pentru pacat.Launtric, in strafundul sufletului meu, am realizat cat de cumplit este pacatul, chiar si cel mai marunt, cat chinuieste el sufletul lui Isus.As prefera sa sufar mii de iaduri mai degraba decat sa comit cel mai mic pacat venial.

Domnul mi-a spus: Doresc sa Ma daruiesc sufletelor si sa le umplu de iubirea Mea, dar sunt putine suflete care ar vrea sa primeasca toate harurile pe care iubirea Mea le-a destinat lor.Harul Meu nu se pierde; daca sufletul caruia ii este destinat nu-l primeste, il ia un alt suflet . "

Meditand la aceste lucruri , si nedorind sa ma lipsesc de vreunul din harurile pe care Dumnezeu ar dori sa le trimita asupra mea , am inceput sa ma cercetez mai atent si am descoperit , cu ajutorul Lui , ca unul dintre pacatele veniale in care cad frecvent , poate chiar zilnic , este: NERABDAREA !

Apoi ,Domnul , caci bun este , mi-a indreptat pasii spre o carte  in care am gasit urmatoarea meditatie a Episcopului Ioan Suciu despre RABDARE . Deoarece pe mine m-a ajutat mult am hotarat sa vi-o daruiesc si voua, sa ne bucuram impreuna de roadele acestei Intelepciuni minunate .

Rabdarea

"Intru, rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre"(Lc.21, 19).

Opera iubirii e un lucru foarte greu, pentru ca iti cere sa fii moment de moment viu altar de jertfe si de suferinte in favoarea aproapelui.Dar, "intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre" (lc.21, 19).Practica rabdarii e mai putin iluzionara decat a altor virtuti si se exercita fata de tine, fata de aproapele si fata de Dumnezeu.Declarata de Isus, rabdarea este taria sufletului, care te ajuta sa suporti cu dispozitii egale orice durere fizica sau morala, fara sa-ti pierzi curajul ori sa dai in inertie, adica in lancezeala.

Temeiurile rabdarii sunt smerenia si increderea.Nerabdarea e o iritare, o reactie ca nu ti se face pe voie, ca nu se tine seama de gustul tau.Pretinzi ca toata lumea , ba chiar si Dumnezeu, 
sa ti se acomodeze felului tau de a vedea lucrurile.

De obicei, rabdarea se pierde in nimicuri.Dar , de fapt,nici nu ne pierdem rabdarea, deoarece nu putem pierde ce nu avem.

Cauza adevarata a nerabdarii nu sunt nervii- pe care ii invinuim pe nedrept, ci lipsa noastra de smerenie, de educatie, de mortificare a amorul;ui propriu.Practica mult, cat poti de mult, virtutea smereniei in nimicnicia si pacatosenia ta, iar atunci vei fi foarte rabdatoare.Sufletul cu darul pocaintei si al penitentei se examineaza asupra rabdarii, cerandu-i bunului Dumnezeu sa-i ajute ca sa-L urmeze pe calea indelung - rabdarii Sale.In practica  rabdarii fata de tine insuti, deprinde-te in arta de a nu-ti pierde rabdarea, fiindca ti-ai pierdut-o.

Dumnezeu a incredintat pe aproapele cu insarcinarea de "bici" al indurarii Sale, ca sa te ajute sa te sfintesti.Aproapele este servitorul platit de EL ca sa-ti dovedesti increderea in EL.

Deprinderea rabdarii e foarte grea, mai ales in manastirile de femei.Fii insa cat mai calma.Cand ti se spun lucruri care nu ar trebui sa ti se spuna, gandeste-te la Dumnezeu care-si pedepseste Fiul ca sa ne pocaiasca; sau, inchipuieti-L pe Isus cioplindu-ti o cruce noduroasa si punandu-ti-o pe umeri.

Pe langa smerenie si incredere, rabdarea mai cuprinde si spirit de credinta si iubire.Odata, Sfantul Vicentiu de Paul a fost acuzat pe nedrept de furt.Mai tarziu  cand s-a descoperit adevaratul vinovat, toata lumea a stiut ca spiritul de adevarata iubire si credinta l-a intarit pe sfant ca sa nu se scuze.Cand ti-e pusa la incercare rabdarea, in loc de a face o fata mohorata, spoita cu funingine din purgator, fa mai bine o gluma pe socoteala ta, caci rabdarea trage dupa sine darurile lui Dumnezeu , ca o trena de lumina.

In nerabdare cu tine insuti, te iriti ca ai cazut din nou in pacat,nu ca L-ai suparat pe Dumnezeu; ca esti atat de slaba si nu poti sfarsi odata cu batalioanele de ispite;ca nu te poti stapani, ca nu esti buna etc. 
Asculta-L pe Isus care-ti zice:

 "Iti las imperfectiunile si-ti iau intentiile tale".
Lipsa de rabdare e buna intrucat  te ajuta sa-ti descoperi amorul propriu.Totusi, uneori iti poate strica, diminuindu-ti curajul, daca nu vrei sa devii smerita.Mortifica-ti amorul propriu si abandoneaza-te in bratele Bunului Dumnezeu.Nu te uita cat esti de slaba in virtute in comparatie cu celelalte.Surade la toti si la toate; pastreaza-ti pacea interioara, daca vrei sa castigi in aceste virtuti, fii rabdatoare , mai ales cu Dumnezeu.Nu-L lua la raspundere de ce te sfinteste atat de incet, de ce nu-ti asculta rugaciunile, de ce nu pedepseste pe pacatosi.Toate acestea sunt capricii de viata spirituala, adica nerabdare.

Pentru a castiga rabdarea: priveste lucrarea lui Dumnezeu atat de tacuta, de ascunsa , dar si atat de sigura.Priveste cu ochii credintei in tine, beteala de crin toarsa din caierul nimicniciei.
Mediteaza lucrarea lui Dumnezeu in sufletele celorlalti.Previno si prevede momentele din zi in care esti in primejdie de a fi nerabdatoare fata de persoane si ocupatii.Abandoneaza-te lui Dumnezeu , caci rabdarea ,
in esenta ei, este rodul cuvantului " Fiat".

Marire indelung-rabdarii Tale, Doamne ! "

( Episcopul Ioan Suciu - "Exercitii spirituale pentru sufletele consacrate" )

 

Aici , gasiti ceva care merita citit si ascultat .Va invit cu drag .