O mireasa pretioasa

"Cel care s-a unit cu smerenia ca si cu o mireasa

  este bun , bland, umilit , milostiv, senin mai mult decat toti,

vesel , supus, nemahnicios, priveghetor, sarguitor, intr-un cuvant nepatimas(liberat de patimi), precum spune psalmistul:

"Domnul si-a adus aminte de noi intru smerenia noastra 

si ne-a izbavit de apasatorii nostri"(Psalmul 135, 23-24), 

de patimile si intinaciunie noastre.

Cel care ma iubeste, a spus cuvioasa smerenie,

desi inca nu s-a impreunat cu mine, totusi nu va mai rani,

nu va mai osandi, nu va mai dori sa stapaneasca peste altii,

nu va mai insela...

Smerenia este acoperamant dumnezeiesc , 

care ne face sa nu vedem fata faptelor noastre bune.

Smerenia este adanc al modestiei, care nu poate fi atins de vreun fur.

Aceasta inavutita smerenie

are inca multe alte insusiri, in afara de cele deja amintite,

care sunt cunoscute doar celor ce le au in sufletul lor.

Toate aceste, afara de una singura, sunt,

pentru cei ce stiu sa vada, semne ale bogatiei.

Astfel vei putea cunoaste si nu vei fi amagit ca se afla in tine

aceasta sfanta smerenie cand vei fi umplut de o lumina negraita,

cand  vei simti o imposibil de exprimat dragoste pentru rugaciune, 

dar mai ales cand iti vei pastra curatenia inimii 

nedefaimandu-ti aproapele, chiar daca il vezi ca greseste.

Toate cele spuse insa trebuiesc precedate

de o desavarsita ura a slavei desarte...

Daca voim sa ne cunoastem, sa nu incetam a ne cerceta pe noi insine.

Si cand vom socoti intru simtirea sufletului 

ca aproapele nostru ne este superior, 

atunci sa stim ca indurarea cerului este aproape de noi.

Sufletul tau sa nu fie ca o fantana o data izvoratoare a apelor 

datatoare de viata(lacrimilor de umilinta), 

alta data seaca din pricina arsitei slavei desarte si a mandriei,

ci sa fie izvor de nepatimire, dintru care sa tasneasca mereu raul saraciei

(de bunavoie ).

Pocainta ridica, iar plansul bate la usa cerului; 

cuvioasa smerenie insa deschide.

Eu spun si ma inchin Treimii intru unime, si unimei intru Treime.

Soarele lumineaza toate cele ce se vad,

iar smerenia intareste tot ceea ce savarsim cu judecata.

Nefiind lumina, toate lucrurile raman in intuneric,

iar lipsind smerenia, toate faptele noastre sunt desarte.

....caci smerenia este un tezaur ce nu poate fi jefuit..."

fragment din "Scara Raiului" scrisa de Ioan Scararul