Ce a trait Ioan?

Despre minunea mai presus de fire a Aratarii Domnului sub mana lui Ioan , in apele Iordanului, s-a mai vorbit aici, ca si in alte locuri, ca si in alte randuri.Dar cat de superficial si cat de ignorant! Caci cine ar putea pretinde ca a epuizat problema, ca ar fi spus tot ce ar fi trebuit si cum ar fi trebuit sa spuna, ca ar fi muls tot intelesul misterului pe care l-a vestit Ioan?

Aproape toti predicatorii , ba chiar si scriitorii, aluneca-n descrieri ori naratiuni sau pur si simplu, povestesc tabloul pictural prezentat intr-o icoana uitand ca si icoana incearca numai sa dea un chip vizibil la ceva ce este invizibil.De altfel minunea nici nu produce automat credinta.

Credinta este intotdeauna efectul unui har, pe care ni l-a castigat Hristos.Nici ratiunea, nici simturile nu pot sa nasca-n noi credinta, ci numai iubirea de oameni a lui Dumnezeu, vointa Lui de a ne mantui au dat menire Fiului de a se intrupa, ca EL , prin Jertfa Sa, sa ne devina noua izvor de har, lumina , putere si sfintire, si dor dupa Dumnezeire.

Pentru acest motiv , acum nu vom vorbi despre cuprinsul tainic al Aratarii Domnului in apele Iordanului.Vom incerca, in schimb, sa retraim cu omul Ioan Botezatorul iluminarea pe care i-a adus-o contactul cu Dumnezeirea lui Hristos, contact pe care noi il avem de-atatea ori in viata, fara a constientiza ce reprezinta, sau ce poate sa reprezinte, pentru noi , o sacramantala intalnire cu Hristos.Caci despre aceasta este vorba:Epifania lui Hristos in ochii si in constiinta lui Ioan, la fel de adevarata si de sfanta fiind si intalnirea noastra cu Hristos in fiecare Sacrament prin care ni se daruieste.Dar, fiindca nu ne straduim , pe cat ne sta-n putinta, sa constientizam, sa valorificam si sa ne insusim ceea ce Domnul vrea sa ne daruiasca in Sfantul Sacrament, noi insine ne saracim de darurile ce ni se ofera larg.

Care ar fi putut sa fie prima traire pe care a avut-o Ioan la intalnirea sa in apa cu Hristos? Uimirea, fara indoiala, caci cum n-ai fi uimit sa te intalnesti cu Insasi Dumnezeirea in Persoana, pe care Ioan , desi o astepta, nicicum n-ar fi putut sa si-o imagineze.

Uimirea insa nu da continut unei cunoasteri; ea se soldeaza in primul rand cu bucuria.Ce fel de bucurie?

O bucurie intensa si inaltatoare, o incantare entuziasmata, pe care primii crestini o resimteau ca pe o calitate venita din Dumnezeire;era o forma de manifestare a prezentei lui Dumnezeu  in constiinta lor (Ps16, 11;Flp4,4;Rm15,13;)o bucurie ce poate sugera anticiparea bucuriei viitoare de la sfarsitul vremii.

Si-n Faptele Apostolilor, bucuria caracteriza viata Bisericii primare.Ea insoteste Darurile Spiritului Sfant pe care le-au primit Apostolii, virgini in constiinta, nepangariti de lume, cum si noi le-am putea primi de fiecare data cand ne-ntalnim cu Domnul in Sfanta Euharistie , dupa o Marturisire buna.

Nu le simtim si nu ne bucuram? De ce? Pentru ca nici nu ne dam seama ce inseamna a-L primi pe Domnul  si cat de inaltatoare-pana la EL!- ar trebui sa fie bucuria de a ne intalni cu EL, de a-I primi tezaurul divin , in sufletul atat de sarac de dorurile sfinte.

N-avem acum ragazul, desigur, nici disponibilitatea intelectuala, de a insamanta in noi dorinta dupa bucuria sfanta traita de Ioan , nici sa investigam mai reculesi si mai aprofundat noianul sfant de bucurii, de haruri, de inaltari si de cunoasteri pe care Ioan, smerit, le-a recoltat din intalnirea dorita si constientizata cu Domnul care l-a chemat.

Si noi suntem chemati, de atatea ori, cu dorul infinit al Celui care, din Ceruri a venit la noi, Care mereu ne spune:

"Veniti, veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi da odihna...ca bucuria Mea sa fie deplina intru voi(In 15,11).

O, daca ne-am propune sa invatam sa cerem bucuria sfanta, capacitatea de a  dori, de a dori trairea bucuriei de a-L primi pe Domnul, cereasca bucurie de a-I apartine Lui!"

Pr. Prof. Tertuliuan Langa : "Schimbarea la fata-Reflectii evanghelice"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata iubirea , pacea si indurarea Sa!