Tereza de Avila - Ganduri...

Tereza de Avila este buna mea prietena din anul 2002, an in care mi-a fost mentor in ceea ce priveste iubirea , ascultarea , umilinta...Cand am inceput sa-i citesc viata parca ma citeam pe mine, ma regaseam in toate framantarile ,slabiciunile, caderile, iubirea dar mai ales in spiritul ei...din fericirea pentru ea , a devenit sfanta , eu insa sunt atat de departe de aceasta sfintenie...

Azi , in ziua in care ea este sarbatorita, am sa va redau cateva dintre gandurile ei minunate, ganduri care exprima si reflecta un singur lucru : IUBIREA !

"Drumul spre convertire

Sfinţii care au fost păcătoşi şi pe care Dumnezeu i-a chemat în slujba Sa mă consolau mult, având sentimentul că găsesc în ei un sprijin, cu privire la faptul că Domnul mă ierta pe mine aşa cum îi iertase şi pe ei. Însă, repet, mă dezola faptul că ei, chemaţi de Dumnezeu o dată, nu l-au mai părăsit, în timp ce eu am fost chemată de nenumărate ori şi asta mă îndurera. Dar prindeam din nou curaj gândindu-mă la iubirea pe care El o avea faţă de mine, fiindcă niciodată nu mi-am pierdut încrederea în milostivirea Lui, mai degrabă in mine însămi şi de multe ori.

Începând să citesc Confesiunile Sfântului Augustin, mi s-a părut că văd viaţa mea în ele şi atunci m-am încredinţat acestui măreţ sfânt.

Când am ajuns la partea despre convertirea sa şi am citit despre vocea pe care a auzit-o în grădină, am avut o impresie atât de vie ca şi cum aş fi auzit-o şi eu şi pentru mult timp am rămas să mă topesc în lacrimi cu sufletul chinuit de o mare luptă. O libertate, care mă făcea şovăielnică!

Eu mă mir că am putut să supravieţuiesc acestei nelinişti! Binecuvântat să fie Cel care mă ţine in viaţă ca să pot ieşi din moartea atât de înfricoşătoare!

Am început prin a simţi cum creştea în mine dorinţa de a sta mai mult timp cu El şi de a şterge din faţa ochilor mei toate ocaziile rele, depărtându-mă de ele ca să-l iubesc pe Domnul.

Simţeam că-L iubesc, dar nu înţelegeam încă, cum ar fi trebuit să fac, în ce consta să-L iubesc cu adevărat.

Nu terminasem încă bine să-L servesc că El mă şi copleşea cu noi haruri, luptându-se, parcă, cu mine pentru a mă convinge să accept ceea ce alţii se chinuiesc să obţină cu mare dificultate. În acei ani chiar, mă umplea de bucurii şi plăceri spirituale. Aceste lucruri nu mi-am permis niciodată să i le cer, nici măcar să-mi îngăduie tandreţe de devoţiune, ci doar harul de-a nu-L supăra şi de a-mi ierta păcatele mele cele mari. Îmi păreau atât de mari că nu aveam curajul să-mi doresc bucurii şi plăceri; bunăvoinţa şi milostivirea pe care El le folosea pentru a mă chema şi a-mi permite să stau în faţa Lui, era deja prea mult.

Dacă El însuşi nu m-ar fi inspirat, în mod sigur eu nu aş fi făcut-o.

Totuşi Domnul mă ajuta ca să mă eliberez. Deja de mult timp El căuta în mine buna dispoziţie. Găsind-o, în sfârşit, m-a copleşit cu favoruri în maniera pe care o descriu acum: lucru inedit pentru că El obişnuieşte să acorde harurile sale numai celui care trăieşte cu cea mai mare curăţie de conştiinţă...

Dumnezeu este adevăr.

Acest Adevăr divin mi s-a prezentat într-un mod foarte viu. Nu ştiu să spun nici cum, nici în ce fel, dar mi-a impresionat sufletul în aşa măsură încât respectul pentru Dumnezeu a crescut, iar puterea şi maiestatea Lui mi-au insuflat o cunoaştere într-adevăr extraordinară. De aceea cred că această ilustrare este una dintre cele mai mari.

Mi-a rămas un mare vis de a nu dori să vorbesc decât de lucruri adevărate, superioare obişnuitelor conversaţii ale lumii, în care trăirea începuse să-mi devină un chin. Am rămas, în schimb, cu o mare gingăşie, bucurie şi umilinţă.

Deşi nu i-am înţeles maniera, mi se pare că, cu acel har, Dumnezeu mi-a dat multe altele fără ca măcar să-mi treacă prin minte bănuiala că a fost o iluzie. Nu am văzut nimic, dar am înţeles cât e de avantajos să nu ţii cont decât de ceea ce ne apropie cel mai mult de Dumnezeu; am înţeles, într-un cuvânt, ce înseamnă pentru un suflet să păşească în adevăr în prezenţa Adevărului însuşi. Şi am văzut, prin harul său, că Dumnezeu este adevăr.

Tot ceea ce am spus mi-a fost comunicat ba prin cuvinte, ba fără cuvinte, dar cu înţelesuri mult mai clare decât ale cuvintelor. În lumina acestei realităţi, am înţeles adevăruri foarte înalte, mai bine decât dacă mi le-ar fi explicat mulţi înţelepţi, pentru că nu cred că aceştia ar fi putut să mi le încrusteze în suflet şi astfel convingându-mă de vanitatea lumii.

Adevărul care a binevoit să se dezvăluie sufletului meu este Adevărul prin esenţă, fără început şi fără sfârşit. De acest Adevăr depind toate celelalte adevăruri, precum din această Iubire toate celelalte iubiri, iar din această Măreţie toate celelalte măreţii.

Dar cât de confuz este ce spun eu în faţa transparenţei cu care Dumnezeu m-a făcut să înţeleg.

Cât e de mare puterea acestei maiestăţi care într-un timp atât de scurt ştie să îmbogăţească inimile cu comori indescriptibile, imprimând în ele adevăruri atât de sublime!

O Măreţie şi Maiestatea mea! Ce faci, Domnul meu atotputernic? Te gândeşti la cel căruia îi dăruieşti cu generozitate haruri atât de mari! Nu-ţi aminteşti că din cauza mea am fost un abis de minciună, un ocean de vanitate, mincinoasă în foarte multe lucruri, în ciuda aversiunii înnăscute pentru minciună pe care mi-ai dat-o? Cum e posibil, Dumnezeul meu, cum e posibil să reverşi atâtea haruri asupra celei care s-a arătat atât de nedemnă de ele?"

sursa, si mai multe ganduri alte Sfintei Tereza le gasiti chiar aici

O ,Sfanta Tereza de Avila, prietena mea draga, roaga-te Bunului Dumnezeu pentru sufletelul meu si pentru toti cei dragi ai mei...

Mai multe lucruri despre viata Sfintei Tereza de Avila puteti citi aici...

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale !