Ispasire

" Ispasirea este partea cea mai insemnata a revelatiei de la Paray-le-Monial.Sa mangaiem pe Domnul nostru Isus Cristos, pentru crimele celor rai,pentru nerecunostintele prietenilor Sai si mai ales pentru raceala si nepasarea celor buni, a acelor care au primit har din belsug, adica a sufletelor cosfintite slujbei dumnezeiesti.
" Iata Inima-spunea El,Margaretei-Maria- care a iubit atat de mult pe oameni incat nimic nu a crutat, istovindu-se chiar pana la nimicire pentru a le dovedi iubirea Sa; si drept recunostinta nu primesc de la cei mai multi decat nerecunostinta.
Aceasta ma face sa sufar mai mult decat tot ceea ce am suferit in patima mea.Si daca ei mi-ar arata catusi de putina dragoste, as socoti putin, tot ceea ce am facut pentru ei, si as vrea -daca s-ar putea- sa fac si mai mult; dar ei nu arata decat raceala si dispret pentru ravna mea de a le face bine....Cel putin tu fa-mi aceasta placere de a repara nerecunostinta lor, atat cat vei putea."
Crimele celor rai se inmultesc.Cei rai il insulta ingrozitor.Iubirea nu numai ca nu este indragita, ci e si insultata, palmuita si batjocorita...Sa-l mai ascultam:
" Nu se va gasi oare nimeni caruia sa-i fie mila de mine, sa voiasca a ma compatimi si a lua parte la durerea mea, la starea de plans in care ma aduc pacatosii mai ales astazi"?
Apostoli ai Preasfintei Inimi, cum veti raspunde voi la aceste insulte si suspine?
Veti iubi! Veti iubi pe Isus pana la nebunie.Ispasirea cea mai mare este, Iubirea.
El va cheama ca sa-L mangaiati:
"Vrei tu , fiica mea,sa-mi dai inima ta pentru ca iubirea mea indurerata si dispretuita de toata lumea sa gaseasca intr-insa odihna?"
Va cheama pentru ca sunteti "prietenii Sai, intimii Sai".Nu aveti voi oare un mai mare drept la increderea Lui?Voi ii aratati mai multa credinta decat cea mai mare parte dintre fratii vostri!...
El simte nevoia de a-si deschide sufletul Sau voua, sufletul sau care inchide amaraciuni necunoscute ingerilor, lacrimi care nu curg in cer.Ca voi nu veti putea cerceta toata adancimea nelinistii Sale, ce are a face.N-aveti voi o coarda in inima voastra care ca si Inima Sa zdrobita, sa poata sa vibreze cu ingrijorare, sub apararea durerii si a luptei?
Duhurile ingeresti vin sa-L sprijine; in gradina Maslinilor, iar voi , voi care sunteti mult mai aproape decat ingerii, de abisul sfasierilor Sale, va puteti uni cu patimirile Sale, spre a-I indulci durerile.
Multumiti-i din suflet pentru acest har, pentru aceasta cinste, pentru aceasta slava.Adorati-L in agonia Sa mistica.Ba, adorati-L in aceasta mare intristare a Inimii Sale.
"Aici in gradina Maslinilor, zicea El sfintei Margareta, am suferit mai mult decat in toate celelalte chinuri ale patimii Mele".
Apropiati-va si , ca si Margareta -Maria, oferiti-i inimile voastre spre a-L mangaia.Astazi El vi se adreseaza voua cauta in inimile voastre un loc prielnic pentru a se ruga si a plange. El vine sa va incredinteze secretele sale de netarmuita iubire si nesfarsita tristete.Ascultati-L, ascultati-L mereu.Am putea noi oare sa ne plictisim ascultand plangerea Sa totdeauna vie ca si rana coastei Sale? "sufletul meu este trist si nelinistit"..Lumea e plina de inimi reci pentru care eu nu sunt nimic,e plina oameni nepasatori ,intr-o buna zi ei imi cad la picioare, pentru ca au nevoie de Mine apoi iarasi ma uita...
Sunt trist pana la moarte de aceasta dezamagire pricinuita de prietenii mei. Tu, cel putin repara aceasta slabire de virtute.Iubeste-ma precum te-am iubit si Eu pe tine, cu o dragoste mare, marinimoasa , cu dragostea crucii.
Jertfiti, jertfiti inimile voastre, cereti iertare, fagaduiti ca veti urma pe Isus nu numai pana la Cina cea de taina, ci pana la Calvar.Voi care ardeti de iubire si zel, fie-va mila de Acela care cauta suflete intelegatoare, apostoli ,prieteni si nu gaseste pentru ca El vorbeste, mantuieste si sufera pe cruce.
Priviti Inima Sa asa cum este, incununata de spini, avand crucea implantata in ea si nu va temeti de nimic.
Ziceti din toata inima: spini ai Inimii Preasfinte a lui Isus, incununati si inima noastra.Suferinte si agonie ale Inimii lui Isus astamparati setea noastra de iubire omeneasca si de fericire.Cruce binecuvantata si flacari care chinuiti Inima lui Isus, rastigniti mandria si patimile noastre trupesti.
Rana insangerata a Inimii lui Isus, lasa-ne sa intram in aceasta gradina a agoniei, sanctuarul frumoasei iubiri si al sfinteniei.
Da , Isus va cere intr-adevar o mare ispasire.
"Priveste, Inima mea strapunsa, parasita in sacramentul iubirii.Mi-e sete, ard de dorinta de a fi iubit".
Aici, ar trebui sa veniti voi, sa sorbiti lumina si viata.Si voi nu voiti sa veniti veniti la mine!"

fragment din cartea " Spre regele iubirii-scrisa de P. Matei Crawley -Boewey