Doar Tu esti in mine

"Pe cine altul am eu in cer in afara de Tine?
Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine.
Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca:
fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca inimii mele si partea mea de mostenire."
(Psalmul 73, 25-26)

Cred ca asa ar trebui sa simtim pentru a avea certitudinea ca am ajuns la esenta fiintei noastre, la esenta credintei, singura care ne poate face cu adevarat sa traim dupa voia lui Dumnezeu.

Insa cati dintre noi ne dorim acest lucru? cati intelegem ca doar daca ne vom lepada de sinele nostru, de vointa noastra, doar daca Dumnezeu Tatal isi va vedea Fiul traind in noi, doar daca il va intalni in inima, doar atunci vom putea pasi in Imparatia Iubirii unde Fericirea e ceea ce respiri.

Insa drumul e ingust, calea e lunga, vointa noastra e adanc inradacinata in tot ceea ce suntem si uneori puterile ne parasesc, lupta ni se pare ca nu are sens.Nu intrevedem nici o lumina atragatoare, iar sufletul se chinuie fiind intr-o seceta cumplita...si atunci , daca mai palpaie in tine o scanteie din focul adevaratei iubiri poti rosti:

"Cine s-ar putea vreodată elibera de felul său de a acţiona şi de condiţia sa imperfectă, dacă tu, o Dumnezeul meu, nu-l ridici la tine în puritatea iubirii?

Cum se va înălţa la tine omul generat şi crescut în mizerie, dacă tu, o Doamne, nu-l ridici cu mâna cu care l-ai creat?"(Sfantul Ioan al Crucii)

chiar EL ne-a spus:

"Si apoi , cine dintre noi, chiar ingrijorandu-se poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui?"(Matei 6:27)

Ni se spune clar ca urmand vointa noastra , care se preocupa de toate nimicurile si desertaciunile,traim in zadar...

Si atunci de ce sa intarziem la intalnirea cu Dumnezeu, de ce sa nu ne abandonam in bratele Sale iubitoare?

E simplu, trebuie doar sa strivim vointa noastra si sa urmam in toate, cu bucurie si iubire , Voia Lui!...sa-l chemam , sa--l intalnim, sa-L iubim daruindu-ne Lui cu toata fiinta noastra.

De ce sa ne multumim cu cateva raze, cand putem avea Soarele?

De ce sa ne condamnam la tristete cand, putem avea Bucuria nesfarsita?

De ce sa traim in intuneric, cand ne putem scalda intr-o lumina cristalina?

De ce sa nu vrem sa devenim ceea ce am fost creati sa fim: fiinte de lumina, puritate si iubire, vesnic fericite?

De ce?

Dumnezeu sa va binecuvanteze !