"S. Anselm
avertizeaza
ca trebuie sa primim
toate durerile din aceasta viata
cu devotiunea cu care primim Sacramentele.
Ca orice sacrament,
suferinta este un semn sensibil
sub care se ascunde Harul Lui Dumnezeu.
Si ceea ce acum apare ca un flagel este deseori
o insemnata milostivire
a Celui care ne asteapta intotdeauna.
In Biblie se citeste ca Domnul corijeaza pe cei care ii sunt dragi
si foloseste biciul cu orice fiu pe care il recunoaste al sau
Ne pedepseste pentru nedreptatile noastre
si ne pastreaza pentru bunatatea sa (cf.Tb13,16)
Si inca:pedepseste greselile, pentru ca iubeste gresitorii,
si pedepsele sunt intotdeauna instrumente de mantuire si de viata (cf.Ez 23,2)
Cand totul in jurul nostru este linistit,
cand orice lucru merge dupa dorintele noastre,
cand succesul vine sa ne imbete, sfarsim in a ajunge patronii absoluti ai destinului nostru si ne simtim autosuficienti.
Uitam de Dumnezeu, inceputul si sfarsitul nostru.
Uitam adevaratul Dumnezeu si ne formam idoli, care se cheama frumusete, bogatie, putere, ambitie, placere si ii adoram in locul Sau.
.
Asa uitam de realitatea suprema, ne abandonam la iluzii si aparente ale lumii sensibile si terminam prin a muncii cu truda pentru a castiga o fericire pamanteasca de scurta durata.
.
Este acest punct in care Domnul intervine si permite ceea ce noi numim nenorocire.
Se imbraca cu ea si se prezinta la usa noastra.
Permite ca idolii nostri sa fie distrusi , sa gasim amaraciune si deziluzie acolo unde credeam de a gusta dulceata placerii si a bucuriei.
Si asa ne convingem ca fericirea trebuie cautata nu in creaturi, ci deasupra si in afara lor.
Invatam, din amaraciunea lucrurilor de jos, a iubi valorile care ne asteapta si pentru care suntem creati.
Suntem impinsi in cautarea si intelegerea Celui care este inca "marele Necunoscut", care numai asa se infatiseaza lumii noastre interioare.
Pe aripa durerii-a spus marele Buonaroti-
sufletul se ridica din nou la Dumnezeu!
Intelegem atunci cum o inima fara durere
este ca o lume fara soare, care vede pe Dumnezeu
numai la stinsa lumina a apusului.
Numai obscuritatea Calvarului spiritual
raspandeste peste sufletele noastre
-a scris Leon Bloy-
suava lumina a chipului minunat al Mantuitorului!
Prosperitatea si bunastarea fac adeseori ,
sa ne para Domnul departe.
Durerea il apropie si-L face sa locuiasca in noi;
si din aceasta cauza, s-a zis :
pe buna dreptate,ca,
atunci cand durerea se face simtita,
suntem cu siguranta pe trenul expres al cerului!
"Dumnezeu nu a iubit asa de mult
-este S Augustin care vorbeste-
ca atunci cand a rasturnat
tot ceea ce facusesi pentru prosperitatea ta.
Si daca a fost generos dandu-ti bogatii, onoruri , sanatate, oameni dragi...a fost si mai minunat cand ti-a luat toate aceste bunuri,toti acesti oameni !"
Si daca aceasta este adevarat,
se castiga mai mult intr-o singura zi de nenorocire
decat in multi ani petrecuti in bucurie,
chiar cand se face o buna folosire...
Incercarea intareste, dezlipeste, ridica, maturizeaza.
Ne da viziunea justa a valorii creaturilor si
orienteaza vointa noastra de a se darui,
fara rezerva, Creatorului.
Novalis a zis ca : "nefericirea este chemarea lui Dumnezeu"
si Dante ca "durerea buna...ne reuneste cu Dumnezeu".
A fost intrebat S Ignatiu care ar fi drumul cel mai scurt pentru a ajunge la Dumnezeu si el raspunse:"a suferi mult si mari contrarietati".
Evident acesta este o viziune de neinteles
si stranie pentru cine refuza sa creada!
A accepta suferinta ca o lectie
si o invitatie a lui Dumnezeu
este intotdeauna si numai problema de credinta.
Atunci este nevoie de a vedea asa boala noastra,
a simti asa durerea noastra:
o vizita misterioasa si iubitoare a Domnului.
El care bate la usa noastra,
la inima noastra, pentru un colocviu intim si personal.
El care cunoaste perfect adresa casei noastre,
activele si pasivele bilanturilor noastre si stie ,
mai bine ca noi,sistemul cel mai sigur pentru a le insanatosi!
O vizita care se incheie intotdeauna
din partea noastra, cu o imbogatire sau o pierdere,
dupa primirea pe care am facut-o.
Nici o incercare, fara indoiala,
nu ne lasa cum ne-a gasit;si este problema de viata sau de moarte,
pentru ca Dumnezeu nu se misca si nu bate in zadar la usa vietii noastre!"
sursa :"Pentru a suferi mai bine pentru a suferi mai putin"
de Don Novello Pederzini
avertizeaza
ca trebuie sa primim
toate durerile din aceasta viata
cu devotiunea cu care primim Sacramentele.
Ca orice sacrament,
suferinta este un semn sensibil
sub care se ascunde Harul Lui Dumnezeu.
Si ceea ce acum apare ca un flagel este deseori
o insemnata milostivire
a Celui care ne asteapta intotdeauna.
In Biblie se citeste ca Domnul corijeaza pe cei care ii sunt dragi
si foloseste biciul cu orice fiu pe care il recunoaste al sau
Ne pedepseste pentru nedreptatile noastre
si ne pastreaza pentru bunatatea sa (cf.Tb13,16)
Si inca:pedepseste greselile, pentru ca iubeste gresitorii,
si pedepsele sunt intotdeauna instrumente de mantuire si de viata (cf.Ez 23,2)
Cand totul in jurul nostru este linistit,
cand orice lucru merge dupa dorintele noastre,
cand succesul vine sa ne imbete, sfarsim in a ajunge patronii absoluti ai destinului nostru si ne simtim autosuficienti.
Uitam de Dumnezeu, inceputul si sfarsitul nostru.
Uitam adevaratul Dumnezeu si ne formam idoli, care se cheama frumusete, bogatie, putere, ambitie, placere si ii adoram in locul Sau.
.
Asa uitam de realitatea suprema, ne abandonam la iluzii si aparente ale lumii sensibile si terminam prin a muncii cu truda pentru a castiga o fericire pamanteasca de scurta durata.
.
Este acest punct in care Domnul intervine si permite ceea ce noi numim nenorocire.
Se imbraca cu ea si se prezinta la usa noastra.
Permite ca idolii nostri sa fie distrusi , sa gasim amaraciune si deziluzie acolo unde credeam de a gusta dulceata placerii si a bucuriei.
Si asa ne convingem ca fericirea trebuie cautata nu in creaturi, ci deasupra si in afara lor.
Invatam, din amaraciunea lucrurilor de jos, a iubi valorile care ne asteapta si pentru care suntem creati.
Suntem impinsi in cautarea si intelegerea Celui care este inca "marele Necunoscut", care numai asa se infatiseaza lumii noastre interioare.
Pe aripa durerii-a spus marele Buonaroti-
sufletul se ridica din nou la Dumnezeu!
Intelegem atunci cum o inima fara durere
este ca o lume fara soare, care vede pe Dumnezeu
numai la stinsa lumina a apusului.
Numai obscuritatea Calvarului spiritual
raspandeste peste sufletele noastre
-a scris Leon Bloy-
suava lumina a chipului minunat al Mantuitorului!
Prosperitatea si bunastarea fac adeseori ,
sa ne para Domnul departe.
Durerea il apropie si-L face sa locuiasca in noi;
si din aceasta cauza, s-a zis :
pe buna dreptate,ca,
atunci cand durerea se face simtita,
suntem cu siguranta pe trenul expres al cerului!
"Dumnezeu nu a iubit asa de mult
-este S Augustin care vorbeste-
ca atunci cand a rasturnat
tot ceea ce facusesi pentru prosperitatea ta.
Si daca a fost generos dandu-ti bogatii, onoruri , sanatate, oameni dragi...a fost si mai minunat cand ti-a luat toate aceste bunuri,toti acesti oameni !"
Si daca aceasta este adevarat,
se castiga mai mult intr-o singura zi de nenorocire
decat in multi ani petrecuti in bucurie,
chiar cand se face o buna folosire...
Incercarea intareste, dezlipeste, ridica, maturizeaza.
Ne da viziunea justa a valorii creaturilor si
orienteaza vointa noastra de a se darui,
fara rezerva, Creatorului.
Novalis a zis ca : "nefericirea este chemarea lui Dumnezeu"
si Dante ca "durerea buna...ne reuneste cu Dumnezeu".
A fost intrebat S Ignatiu care ar fi drumul cel mai scurt pentru a ajunge la Dumnezeu si el raspunse:"a suferi mult si mari contrarietati".
Evident acesta este o viziune de neinteles
si stranie pentru cine refuza sa creada!
A accepta suferinta ca o lectie
si o invitatie a lui Dumnezeu
este intotdeauna si numai problema de credinta.
Atunci este nevoie de a vedea asa boala noastra,
a simti asa durerea noastra:
o vizita misterioasa si iubitoare a Domnului.
El care bate la usa noastra,
la inima noastra, pentru un colocviu intim si personal.
El care cunoaste perfect adresa casei noastre,
activele si pasivele bilanturilor noastre si stie ,
mai bine ca noi,sistemul cel mai sigur pentru a le insanatosi!
O vizita care se incheie intotdeauna
din partea noastra, cu o imbogatire sau o pierdere,
dupa primirea pe care am facut-o.
Nici o incercare, fara indoiala,
nu ne lasa cum ne-a gasit;si este problema de viata sau de moarte,
pentru ca Dumnezeu nu se misca si nu bate in zadar la usa vietii noastre!"
sursa :"Pentru a suferi mai bine pentru a suferi mai putin"
de Don Novello Pederzini
Pace si bine ,
lumina, puritate ,
bucurie si iubire
pentru sufletele
si inimile voastre
dragii mei...
lumina, puritate ,
bucurie si iubire
pentru sufletele
si inimile voastre
dragii mei...
Eu cred că trebuie să cunoaştem şi durerea pentru a înţelege cu adevărat VIAŢA. Durerea face parte integrantă din viaţa noastră, chiar dacă încercăm să o aruncăm de fiecare dată în uitare. Rămân cicatrici. Pe corp, pe suflet... "Durerea este gloria celor mari. Din toată creaţiunea, numai omul poate să se bucure de această glorie a durerii" - R. Tagore
RăspundețiȘtergereDoamne,cat adevar in aceasta postare!
RăspundețiȘtergereMultumim,suflet luminos!
Cristian Lisandru,
RăspundețiȘtergere"Durerea este gloria celor mari. Din toată creaţiunea, numai omul poate să se bucure de această glorie a durerii" - R. Tagore
asa e ,in cazul in care este acceptata si iubita, daca incepi sa-ti plangi de mila atunci nu mai e glorie e dezastru...
O zi cat mai frumoasa iti doresc Cristian...
Cunosc familii cu mai multi copii, din parohia noastra. Vin duminica la biserica, de la mic la mare. Unii dintre ei canta in corul copiilor, vocal s-au/si instrumental. Parintii se ocupa de formarea lor pe plan muzical si ti se inalta sufletul cand asculti cum canta pentru Isus. Tu iti duci copii la biserica? Te ocupi de pregatirea lor morala si spirituala? Inaintea unei plecari la Medjugorje una dintre mamici a spus: "Pelerinajul meu este in casa, de la un copil la altul....". Tu cand mai ai timp pt. atatea conversatii cu "fratiorii" tai? Probabil ca persoana care se ocupa de gospodaria ta si de copii va primi un loc bun in Cer, pentru toata munca de slujire pe care o face.
RăspundețiȘtergereCarmen , nu ma pot abtine sa nu scriu inca un mic fragment din aceeasi carte:
RăspundețiȘtergereIsus face din tine un protagonist
Si daca Isus se identifica cu cel care sufera, el face din orice suferind un instrument de mantuire care opereaza cu el.El implineste acum totul ce cei pe care ii ia asociati cu sine in operare si in suferinta, facand din fiecare un adevarat protagonist.Prietene suferind, trebuie sa fie consolator pentru tine gandul de a te simti obiectul unei asemenea atentii divine!
Gandeste-te:in tine traieste Isus, esti parte din El, un singur lucru cu EL.Cine te viziteaza , te serveste, te ajuta, trebuie sa treaca peste persoana ta si sa vada in tine, mai ales, chipul Domnului !
Cum poti deci sa te gandesti la inutilitatea suferintei tale?
Cum poti sa simti umilinta starii tale, descurajare pentru conditia ta, cand reprezinti partea cea mai pretioasa a creatiei?
Esti dupa Euharistie, ceea ce mai real si sensibil ascunde si face prezent pe Isus.
Ce vrei mai mult?
Cauta atunci de a intalni acest prieten foarte dulce.
Cauta sa fixezi cu ochii Credintei chipul acestui Prieten care este singurul care poate da sens , forta si seninatate celui mai profund mister al vietii tale."
Pace si bine Carmen !
ECO DI MARIA, bine ai venit in splendoarea iubirii (care in viziunea mea este Isus Cristos)...
RăspundețiȘtergereDa, imi duc copiii la biserica, desi nu ii fortez atunci cand nu vor sa vina pentru ca sa nu prinda ura de ea...si bineinteles ca ne rugam impreuna si ma ocup de pregatirea lor morala...
Faptul ca ma ocup singura de casa si gospodarie nu cred ca imi va asigura automat locul in cer, e datoria mea de sotie si mama, iar pentru un loc in cer e nevoie de mai mult de atat...de iubire, de jertfa...si de aceea mi-am redus considerabil orele de somn ,tocmai pentru a avea timp sa stau de vorba si cu fratiorii si surorile mele...
Nu iti voi descrie restul activitatilor pentru ca nu-mi doresc sa-ti schimbi parerea pe care probabil deja ti-ai facut-o despre mine :)
Cat despre frumusetea copiilor care-L canta pe Isus, Dumnezeu sa-i binecuvanteze cu toate Harurile Sale si sa le daruiasca si lor, si copilasilor mei ,si tuturor copilasilor , vocatii alese prin care ei sa-l iubeasca , sa-l slujeasca si sa-l preamareasca pe Dumnezeu...Nimic nu m-ar face mai fericita decat copiii mei care ar deveni calugari puri di iubitori de Dumnezeu...pentru acest lucru ma rog in fiecare zi de sapte ani...:)
Pacea si binele , lumina , puritatea si iubirea, dulcea Binecuvantare a Preacuratei Fecioare Maria si toate Harurile Spiritului Sfant sa le reverse Bunul Dumnezeu asupra ta...
te mai astept cu drag ...:)
ECO DI MARIA ,iti daruiesc cu drag melodia din aceasta postare, pe care inima mea o canta la nesfarsit si vreau sa te rog ceva :
RăspundețiȘtergerevrei sa fi surioara mea ?
te rog...
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu ganduri de iubire prin care sa spui :
DA...DA....DA...
Pacea si binele, lumina, puritatea, bucuria si iubirea sa-ti invaluie inima...:)
vrei sa fi surioara mea?
aceasta carte scrisa de don novello pederzini este minunata am avut-o si eu in biblioteca dar am facut-o cadou acum 2 ani si mi-as dori sa o am din nou dar nu mai exista si as dori sa te rog mmary daca se poate sa o scanezi si sa mi-o trimiti prin email daca se poate lya
RăspundețiȘtergere