insa suntem atat de reci si egoisti incat nu vedem
l sau sufletul vostru s-ar putea transforma.
tina tandrete revarsata din candoarea sufletelor noastre.
tatii...insa eu stiu ca nu doar cu sentimente frumoase se va mantui lumea ci cu fapte, deoarece Tu esti prezent in Toate suferintele omenesti si agonizezi pana la sfarsitul veacurilor in toate sufletele indurerate...si mai stiu ca iubirea mea va fi autentica doar daca te voi regasi si te voi mangaia in toate aceste fiinte a caror trupuri si suflete sunt devastate... De aceea acum ma desprind de mine si pasesc catre Tine iubirea mea minunata ...vreau sa ma contopesc cu Tine,sa ma umplu de prezenta Ta ,in bucurie si in durere...Primeste "nimicul care sunt" si transforma-l in :Lumina, Puritate, Iubire, pentru ca sa pot sa-mi petrec restul vietii IUBINDU-TE ...
moase ale vietii.Munca merge ca de la sine.Toti sunt prietenosi cu tine.Nu stii de ce.Poate ca ai dormit bine.Poate ca ai gasit un om bun si te simti inteles si protejat.Te gandesti: asa sa ramana, aceasta pace, aceasta bucurie profunda. Dar dintr-o data totul este altfel. De parca soarele super -stralucitor atrage norii- astfel te coplesete, de neinteles tristetea.Totul iti apare in negru. Crezi ca celorlalti nu le mai place nimic la tine.In lucruri lipsite de importanta cauti motive sa critici ,sa te vaiti, sa invidiezi si sa acuzi. Te gandesti : asa va fi mereu. Si nu stii de ce. Poate esti obosit. Nu stii. De ce trebuie sa fie asa? Pentru ca omul este un strop de natura, cu zile de primavara si zile de toamna, cu caldura verii si cu frigul iernii. Pentru ca omul urmeaza ritmul marii: flux si reflux. Pentru ca existenta noastra este o repetare continua a vietii si a mortii. Daca pricepi acest lucru , poti sa mergi mai departe cu 
curaj, cu deplina incredere, caci stii : dupa fiecare noapte urmeaza o noua dimineata.Daca spui "da" la aceasta , daca accepti aceasta, prin aceste urcusuri si coborasuri vei ajunge la o tot mai adanca traire si bucurie a vietii. Impaca-te cu viata.Esti in pielea ta, in pielea altuia nu te mai poti naste. Pentru a fi putin fericit trebuie sa te impaci cu viata, cu propria ta viata asa cum este ea. Trebuie sa te impaci cu munca ta, cu limitele portofelului tau,cu fata ta pe care nu tu ti-ai ales-o. Trebuie sa te impaci cu oamenii din jurul tau, cu greselile si slabiciunile lor....Din toate faci o problema.Cea mai mica greutate si esti terminat cu nervii.Desigur,uneori ai toate motivele sa fii trist. Cineva la care tii are un mare necaz, este bolnav si poate nu se va insanatosi niciodata. Si tu suferi cu el. Pe buna d
reptate. Dar este altceva cand iti amarasti viata din cauza micilor incidente zilnice. Din cauza unui cuvant dur, din cauza unei pete pe rochie sau a unei zgarieturi pe masina, din cauza unui cuvant de lauda pe care l-ai fi meritat si nu l-ai primit, a unei observatii prea taioase. Si lucrurile mici pot fi uneori amare,dar nu le face mai mari si mai rele decat sunt in realitate .Caci astfel atmosfera este suparatoare si toti cei din jur traiesc in tensiune. N-ai voie sa faci asa ceva.N-ai voie sa fii nefericit,pentru ca atunci nu poti face pe nimeni altul fericit. Si totusi aceasta este misiunea vietii tale : sa-i faci pe altii fericiti...Pe usa cu care iti inchizi trecutul sta scris numai un cuvant :iertare. Daca ne gandim la tot ce fac oamenii cu oamenii,la toate prin cate trec oamenii si la ce au de suportat unii de la altii,atunci nu poate fi pace decat prin iertare.Fiecare cuvant si fiecare gest prin care daruiesti iertarea contribuie la pace.Cunosc multi oameni si secretele multora.Si sant din ce in ce mai convins ca nu exista doi oameni la fel.Fiecar
e om este o lume in sine.El traieste si simte si gandeste si reactioneaza din lumea lui , al carui miez adanc imi ramane totdeauna strain. De aceea se produc intre oameni inevitabile tulburari de contact, frecusuri, tensiuni, ciocniri.Numai daca am inteles ca celalalt este altfel, si daca sunt gata sa iert, atunci este posibila convietuirea.Nu este niciodata prea tarziu pentru impacare, pentru ca nu este niciodata prea tarziu pentru a iubi si niciodata prea tarziu pentru a fi fericit. Soarele de pe cerul vietii noastre comune este intunecat de norii neincrederii, de ceata incorectitudinii, de suspiciune si prefacatorie, de noaptea maniei si a urii.Soarele din viata noastra e impiedicat sa lumineze de zidurile pe care le-am ridicat intre oameni, ziduri nevazute si misterioase in propriile noastre locuinte,in cercul c
el mai restrans al familiei noastre. Necrutatori, tinem usile inchise in fata celor pe care nu vrem sa-i mai vedem si sa-i mai auzim. IMPACARE: singura mana care alunga cu rabdare norii. IMPACARE: prima lumina dimineata, care treptat alunga noaptea. IMPACARE: cheie care , in sfarsit , deschide iarasi usile de nepatruns ." 
ru oamenii batrani !Se vorbeste prea mult despre ei,despre pensia lor,despre locuinta lor,despre micile sau marile lor necazuri,dar se vorbeste prea putin cu ei. Asculta mai ales pe acei oameni in varsta,care inca nu au fost prinsi de stilul inuman de viata al marilor orase,oameni de la tara. Te vei minuna de intelepciunea lor de viata,de umorul lor,de filosofia lor ,de siguranta lor, de linistea lor,de pacea inimii lor.
te face o punte peste aceasta distanta chinuitoare numai prin spiritul de iubire. Singuratatea devine suportabila cand spiritul tau cauta contactul cu ceilalti. Fara o legatura spirituala , esti complet singur in casnicia ta, in familia ta, printre oamenii din magazinele suparaaglomerate si pe strazile pline. Dar daca stii ca undeva cineva se gandeste la tine, nu mai esti izolat.
auzi ceea ce nu se aude.
i reusesc sa vina,dar toti beneficiaza de el!...
ste mesaje deosebit de emotionante de o profunzime si varietate de expresie ce stralucesc maiestuos si te indreptatesc sa crezi ca te afli in prezenta LUMINII si de aici iti vine forta si credinta...
