Mi-e frig,suferinte ce duc la zbucium de-agonie se-ntiparesc in tristetea fara margini din fiinta mea indurerata...sufletul meu sfasiat contempla tradarea omului,care strain si nepasator la suferintele Tale,m-a aruncat intr-o lume de contraste unde : pacatul sta orgolios in fata Perfectiunii ... neantul se masoara cu cel ce Singur este de la Sine ... intunericul se prefera Luminii, iar egoismul se substitue Iubirii creatoare si daruitoare ... si cum sa nu mi se rupa inima de durere vazand cum noi oamenii ne-am smuls din inima Ta blanda ?
Cum as putea opri aceasta sfasiere abisala a inimii cand simt in fiecare fibra a ei sfasierea armoniei dintre OM si DUMNEZEU ? Cum sa opresc lacrimile care picura peste craterele din cele mai profunde sanctuare , unde s-au imbratisat si s-au contopit " tristetea insuportabila" si " abandonarea totala" ? ....O, Doamne , daca te-as putea iubi putin... putin ... putin ...macar o clipa ... o clipa de iubire pura care sa ma transporte in Misterul agoniei Tale ... sa ma patrunda , macar pentru o clipa , tristetea care cutremura si ravaseste in adancuri sensibilitatea sufletului... primeste-ma ... primeste-ma sa fiu plangere in acest abis de suferinte... sa te-nteleg ... sa nu mai plec...ISUSE ! ...agonia Ta in a mea ,e singura ce-mi daruieste Lumina si Iubire nesfarsita ...pecetluieste-ma ... pecetluieste-ma cu dragoste fata de toti agonizantii din lume , din fiecare clipa , uneste-ma cu ei in suferinte ... si ... si fa din mine ce doresti Tu : un strigat de iubire ... o mangaiere sublima ...un fir de praf care sa simta atingerea pasilor Tai ... sau ... daca vrei ... o soapta de Lumina ... mi-e frig ... suferinte ce duc la zbucium de -agonie se-ntiparesc in tristetea fara margini din fiinta mea indurerata...
Cum as putea opri aceasta sfasiere abisala a inimii cand simt in fiecare fibra a ei sfasierea armoniei dintre OM si DUMNEZEU ? Cum sa opresc lacrimile care picura peste craterele din cele mai profunde sanctuare , unde s-au imbratisat si s-au contopit " tristetea insuportabila" si " abandonarea totala" ? ....O, Doamne , daca te-as putea iubi putin... putin ... putin ...macar o clipa ... o clipa de iubire pura care sa ma transporte in Misterul agoniei Tale ... sa ma patrunda , macar pentru o clipa , tristetea care cutremura si ravaseste in adancuri sensibilitatea sufletului... primeste-ma ... primeste-ma sa fiu plangere in acest abis de suferinte... sa te-nteleg ... sa nu mai plec...ISUSE ! ...agonia Ta in a mea ,e singura ce-mi daruieste Lumina si Iubire nesfarsita ...pecetluieste-ma ... pecetluieste-ma cu dragoste fata de toti agonizantii din lume , din fiecare clipa , uneste-ma cu ei in suferinte ... si ... si fa din mine ce doresti Tu : un strigat de iubire ... o mangaiere sublima ...un fir de praf care sa simta atingerea pasilor Tai ... sau ... daca vrei ... o soapta de Lumina ... mi-e frig ... suferinte ce duc la zbucium de -agonie se-ntiparesc in tristetea fara margini din fiinta mea indurerata...
Draga mea,
RăspundețiȘtergereîmi doresc din tot sufletul să fi înţeles greşit mesajul tău. Chiar este atâta suferinţă în sufletul tău. Spune-mi te rog, că nu este adevărat , că doar gândurile şi imaginaţia te-au îndemnat să scrii aşa. Spune-mi, te rog!
Uite, să ştii că am în suflet iubire, am venit cu ea şi pansez tot, iar balsamul acesta îţi va ajunge toată viaţa.
Dacă nu ajunge, vin iar şi iar... la nesfârşit.
Pup sufletelul acesta mare, peste tot.
Mi-au dat lacrimile citind comentariul tau ,draga mea...nu e imaginatie acest zbucium de agonie...e realitatea autentica a sufletului meu ce constientizeaza misterul durerii din Inima lui Isus atunci cand EL ne priveste...uita-te putin in jur...vei observa ce putini oameni Il iubesc pe Isus , ce putini oameni se iubesc ,ce putini oameni stiu sa iubeasca...Luna Iunie e luna in care se cinsteste Inima lui Isus...la inceputul ei imi propusesem sa ma rog mult, s-o iubesc mult...iar azi am constientizat ca m-am rugat putin ,foarte putin , si sufletul meu s-a sfasiat constientizand acest lucru, sincer ,simt ca l-am ranit cu indiferenta mea ,imi vine sa mor Geanina,nu ma mai pot opri din plans...si stii care e cel mai frumos lucru in toata aceasta durere ? ca tocmai am constientizat faptul ca aceasta "sfasiere abisala" e un HAR,ca EL ,ISUS,iubirea mea minunata,nu a lasat sa se sfarseasca aceasta LUNA a INIMII LUI blande,fara ca sa ma mangaie cu bratele insangerate, ce m-au cuprins tandru, si m-au asezat in splendoarea Inimii Sale,printre agoniile, bucuriile si frumusetiile EI...chiar daca acum sunt devastata de drama omenirii,sunt chiar acolo unde imi doream cel mai mult sa fiu : in bratele INIMII insangerate...te astept cu mult drag de fiecare data draga nea prietena...Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale...
RăspundețiȘtergereO seară cât mai liniştită îţi doresc, spre liniştirea sufletului zbuciumat...
RăspundețiȘtergereSa planga tristetea atat de tare...sa se auda hohotul de plans peste intinderea cerului?
RăspundețiȘtergereCred ca si ingerii sunt cuprinsi de amaraciune si suspinele lor, ne ating viata efemera.
Mi-e sufletul greu si imi plange si gandul si inima. Cuvintele tale, ma dor daca este ce cred eu scumpa mea. El care cunoaste tot, este singurul care sufera odata cu tine si te sprijina din Cuvant. Te rog din inima crede-ma ca nu esti singura si ca Mangaietorul iti este alaturi, cu suspine negraite.
Imbraca-te in Nadejde si vor apare zorii....
Ma voi ruga si eu pentru tine.Noapte buna si multa pace! O mie de imbratisari!
Draga mea,
RăspundețiȘtergeresunt aici, sunt sigură că simţi acest lucru.
Uite îţi recit din Ana Blandiana, Descântec de ploaie, iar picurii să-ţi împrospăteze sufletul care este MAREEEEE până la CER.
Pupici geaninoşi , fără normă!
Nu crezi ca-ti pui pe umeri mai mult decit poti sa duci?
RăspundețiȘtergereCristian , iti multumesc pentru cuvintele linistitoare,...,iti doresc si eu o duminica linistita,frumoasa , binecuvantata...
RăspundețiȘtergereDoamna Elena, cred ca cerul intr-adevar plange atunci cand spre el se inalta duhoarea pacatelor noastre sau disperarea sufletelor chinuite...eu stiu ca nu sunt singura nici o clipa ,daca exista o certitudine de necontestata in viata mea , aceea e faptul ca stiu ca Isus e intotdeauna prezent in viata mea,in inima mea...acest lucru nu mi-l poate lua nimeni...inca de cand am fost conceputa Isus si-a intiparit Chipul sublim in inima mea,s-a contopit cu ea,si sincer chiar daca uneori pacatele mele ar vrea sa-l alunge ,El ma iubeste atat de mult incat ramane si sufera in mine,nu pleaca niciodata...am primit toate cele o mie de imbratisari pentru care va multumesc cu tot sufletelul meu...va imbratisez cu drag ...multumesc...
RăspundețiȘtergereGeanina ...esti o dulce , dulce, dulce...
RăspundețiȘtergereDoamna Mihaela ,nu e pe umerii mei aceasta greutate, aceasta suferinta...am intalnit-o contempland INIMA lui Isus...EL e cel care suferea in mine , El a dus toata aceasta povara si inca o duce suferind in toate inimile indurerate...o duminica frumoasa si luminoasa va doresc...
RăspundețiȘtergere