Azi ,zeci de intrebari ma asalteaza,ma patrund si ma invita la meditatie...o meditatie ce nu este o recitare a unui subiect,nici un punct mort,ci o traire adanca ,o participare serioasa la toate Patimile Domnului ,din trecut si din prezent...Azi ma intreb :oare cat timp ii consacru oficial lui Dumnezeu din viata mea?...cat timp,cati ani,cate zile,cate ore ,cate minute?
...acordam atata timp mancarii,distractiei,trupului,muncii,somnului,...,risipim mult timp,dar din acesta oare cat ii daruim LUI?
E adevarat ca pentru persoanele care traiesc in Harul Sfintitor,orice lucrare poate echivala,prin puritatea intentiunii,cu o rugaciune,cu o inaltare catre Dumnezeu....
Si totusi:"oare Dumnezeu nu are drept la ceva mai mult,la cateva din clipele mele,care sa-i fie cu adevarat consacrate si rezervate LUI?Oare ce forma au rugaciunile mele? cat timp le consacru,cu ce tinuta le fac,cu ce dispozitii launtrice? imi este implicata si inima in rugaciune?...ar trebui sa ne analizam cu atentie,sa aranjam toate aceste aspecte ale vietii noastre si sa incercam sa ne traim viata in lumina cuvintelor Ioanei d'ARC:"Domnul Dumnezeu,primul servit"...probabil nu voi avea sansa sa mor martir;nu pentru ca veacul martirilor s-ar fi incheiat,epoca martirilor nu se incheie niciodata in Biserica,si cu atat mai putin in timpurile noastre,in care sunt atat de multi cei care vor moartea lui ISUS,cei care il reneaga si il jignesc,ci pentru ca nu sunt vrednica la o cinste atat de mare:sa-mi dau viata ,sangele pentru cauza lui Dumnezeu..."insa daca totusi mi-ar reveni onoarea aceasta,ce sentimente as vrea sa ma copleseasca mergand spre locul jertfei? Cat de mult as dori atunci sa condensez in ele iubirea ca sa-i pot compensa lui Dumnezeu tot ce nu i-am dat in anii existentei mele de pana acum...
Cum as vrea sa dau celor cateva clipe fugare ce m-ar desparti de vesnicie"maximum"de intensitate.Cat de mult as vrea sa rascumpar in scurtele clipe ce le mai am,greselile,indelicatetile,lasitatile tuturor zilelor mele...Cum as vrea sa devin in clipa aceasta acel "sfant",pe care il reclama de la mine Dumnezeu...Ei bine! sa fac sa zamisleasca in sufletul meu acum,ceea ce as dori pentru "clipa aceea"...Sa pun si in cea mai neinsemnata actiune a mea iubirea pe care as pune-o in moartea de martir.
Nu mi se cer lucruri extraordinare.Mi se cer numai intentiuni cat mai mari posibile....Sunt eu in aceasta stare de spirit?"...daca constat ca nu,atunci sa incerc SA FIU...sa incerc sa iubesc IUBIREA in fiecare clipa a vietii mele,prin tot ceea ce gandesc,prin tot ceea ce spun ,prin tot ceea ce fac,prin toate dorintele inimii mele...Te iubesc IUBIRE ...
(citatul apartine meditatiilor Par.Raoul Plus in cartea "Infrunta viata")...
În zorii acestei zile, Dumnezeu îmi spune ceva: să îl iubesc mai mult. Nu declarativ, ci cu împlinirea poruncilor Lui. În dimineaţa asta mi-a spus prin cuvintele tale, Mary, că Îi este dor de mine...Îi este dor să mai vorbim de la inimă la inimă...să îi şoptesc doar Lui cel mai frumos Psalm...Îmi vin în minte două poezii acum, una este deja pe blogul meu ( ,,Caut un loc " ) una aş vrea să o scriu aici, dacă îmi este îngăduit...
RăspundețiȘtergere,,( mai, 2008, găsind liniştea, am îngenuncheat...am tăcut o vreme îndelungată în prezenţa Lui Dumnezeu...apoi ridicându-mi ochii spre cer, am îngânat aceste umile cuvinte...)
MAI SUS DE STELE...
Stau aici, sub cerul înstelat,
Ca într-o imensă catedrală...
Uimit, privesc dăruirea stelelor,
Dăruind lumini diamantate...
Şi-ascult cu inima
taina sfântă din ruga lor...
Cu un cald fior,
Cu-un tremur sfânt,
Îngân două jumătăţi de cuvânt
Culese din gând,
Risipite-n vânt...
Ş-apoi tac...
...
În liniştea ce-o fac
Mă uit din nou la stele,
mi-ndrept timid privirea spre ele
prin geana tremurândă…
Sub povara plânsului meu
Privesc spre Dumnezeu...
Spre Domnul meu.
Cu inima vibrândă
Şoptesc duios:
- Doamne, eşti prea frumos!
Doamne, mă iubeşti prea mult!...
Doamne, de aici de jos,
Din acest pământesc tumult,
Îmi întind mâna către Tine…
O, Doamne, parcă ating stele !...
Te simt cum mă priveşti prin ele…
Mă prinzi de mână cu o rază,
Mă ridici pe trepte de lumină…
Rămâne-n urmă tot ce-i tină…
O, Doamne, cât aş vrea
Să zbor mai sus de stele
Că ştiu că eşti dincolo de ele...
….
O aripă de înger m-atinge,
Sufletu-mi de dor se frânge,
Roua-n priviri se prelinge,
Durerea încet, încet se stinge…
Îngerul îmi şopteşte încetişor,
Cu glasu-i plin de dor :
- Opreşte-te, tristă făptură,
Si-nalţă-te-n zbor
Dincolo de nor,
Mai presus de fire
Pân’ la Cel ce-ţi este Mire...
...Şi, Doamne,
mi-am înălţat inima spre Cer
pe sfinte aripi de înger
ca să Te afle, Doamne,
sufletu-mi stingher!...
...
O, iată-Te în cântec de înger!...
Iată-Te-n zboruri de luceferi!...
O, Doamne, fă-mă o blândă rază!
Îmi doresc să stau lângă inima Ta trează...
Vreau să-Ţi aud şoaptele de lumină...
Vreau să scap de aripile-mi de tină...
Nimic să nu mă frângă.
Nimic să mă doboare...
...sau, Doamne, fă-mă floare
Pe care raza de soare
Sau de stele, sau de luceferi
Să-mi presare
Din Cer culoare,
Să-mi dea parfumul de rai...
O, Doamne, iartă-mi
Această aprinsă dorire...
Of!...atâtea-Ţi cer!!!...
Iar Tu, plin de iubire,
Pe Tine însuţi mi Te dai...
Fii binecuvântat,
Tu, doritul meu Mire!
Rogu-Te, de vrei,
Fă-mi nunta Acolo,
Dincolo de stele,
Acolo, La Tine în rai! "
E un dar pentru tine, Mary dragă, acest poem scris în genunchi...
Iti multumesc frumos Mariana...acum eu simt ca ii voi da lui Dumnezeu TOT ce-mi va cere...cred ca si tu simti la fel...de aceea iti doresc sa nu ai niciodata aripile frante,nici inecate in noroi,ci poti sa le pastrezi albe,ca lumina acestor superbe versuri,...,cristaline,ca soaptele ce se inalta din ele,...,diafane,ca plutirea lor spre inima lui Dumnezeu...Fii binecuvantata draga mea !
RăspundețiȘtergereMary, mă tot gândeam cum să îţi răsplătesc bunătatea izvorâte din iubire?!...Mă gândeam, că dacă tot îţi plac mult scrierile mele, să îţi las liberatatea să publici orice vei considera vreodată că va avea rod asupra cititorilor tăi...
RăspundețiȘtergereIti multumumesc mult Mariana,insa publici tu,Sorin si Alina,scrieri atat de alese incat chiar nu mai e nevoie sa scriu si eu...eu ma regasesc in toate gandurile voastre,si oricum "ne intalnim" la comentarii...iti multumesc din nou,esti o "frumoasa" Mariana,in sensul cel mai autentic al cuvantului...
RăspundețiȘtergeremmary ai deschis un subiect care naste un paradox;este foarte important pentru sufletul nostru dar asa putina importanta ii dam fiecare.vreau dar sa il citez pe Ap. Pavel din 2tim4;7...m-am luptat lupta cea buna ,mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.Deacum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea Domnul....
RăspundețiȘtergerecati putem spune si noi aceste cuvinte?
„Dumnezeu este dragoste” – 1 Ioan 4, 8
RăspundețiȘtergere...dar dragostea nu este un sentiment abstract; ea are nevoie să se fixeze asupra unui obiect. Acest obiect, sunt eu...poţi fi tu cel care citeşti acum...suntem de fapt, noi, toţi oamenii.
Să iubeşti cu inimă largă, înseamnă să trăieşti în larg; să iubeşti pentru veşnicie, înseamnă să trăieşti veşnic. Aşa că viaţa este strâns legată cu dragostea care te face să doreşti să trăieşti. Să trăieşti...pentru că există Cineva care te iubeşte, lângă care doreşti să fii şi căruia îţi face plăcere si-I mărturiseşti dragostea ta, în schimbul iubirii pe care ţi-o poartă. Acesta este motivul cel mai important pentru care merită să trăieşti:
„Să iubeşti şi să fi iubit!”
Nu ştiu ce-mi va aduce viitorul, dar de un lucru sunt foarte sigur, că Domnul Iisus care a dovedit ca a fost cu mine şi în trecut, fiind lângă mine şi în prezent, va fi la fel de aproape de mine şi în viitor. În mâna Lui e cârmuirea lumii şi a fiecăruia dintre noi. El are toată puterea. El mă ajută să învăţ a iubii şi să dărui iubirea pe care o cer celor de lâgnă mine....
Am spus aceasta şi în versuri:
Caut iubire în orice privire,
iubire curată,
iubire-adevărată,
iubire nesfârşită,
iubire infinită...
Mai mult nu cer decât ofer…
În Domnul Iisus am găsit tot ceea ce căutam, mai mult, El mi-a răspuns:
- Cauţi iubire în orice privire?
m-a-ntrebat încetişor
în căutarea mea de zor,
glas duios venit de sus.
Sunt Domnul tău, Iisus!
Şi vreau să-ţi amintesc:
Eu, Domnul, te iubesc!
Multumesc Doamne, că m-ai făcut să înţeleg că fără iubire omul nu poate trăi. Că iubirea răsplăteşte ostenelile şi lacrimile, chiar dacă în iubire omul suferă mai mult decât trebuie, dar, visează mai mult decât trăieşte!
De câte ori nu am văzut cum razele de soare înviorează pământul după ploaie dorind parcă să-i usuce lacrimile şi să-l împodobească cu o haină nouă? O, mult mai mult face Domnul pentru fiecare dintre noi, atunci când revarsă strălucire peste slăbiciunile noastre şi ne preface necazurile în bucurii.
Închei cu un citat, spre ruşinea mea nu ştiu cine este autorul, îl preţuiesc pentru că mi-a fost dăruit de soţia mea pe 26,06,1996, pe vremea când nici nu bănuiam că Dumnezeu ne-a ales să fim soţ şi soţie:
“Dumnezeu e împlinirea în cer; dragostea e împlinirea pe pământ”
In peste cinci decenii din plutirea mea prin ani.Sincer! M-ati emotionat, mi-ati schimbat in foarte bine opinia.
RăspundețiȘtergereCredeam ca, lumea din societatea noastra merge din fals in fals. Fara a crede in ceva si sa se teama de ceva.
Iata! Ca o parte din tineret, este VREDNIC.
Stie, vrea si poate. Ii mai trebuie GLASUL si cred ca, incet, incet, va ajunge si acesta cu ajutorul si-a bunului Dumnezeu,aici pe TERRA noastra.
Glasul inspre faurirea DREAPTA.Sa poti "iubi iubirea",in orice secunda cand iti indrepti sufletul si gandurile inspre ea.
As avea multe de spus inspre tema abordata dar sunt prea frumoase cele prezentate pana aici si savoarea acestora pare MINUNATA.
Felicitari! Felicitari! Felicitari!
Intr-adevar kis,e paradoxal cum ignoram ,alungam sau renegam "calea" care trebuie sa fie "adevaratul sens" al vietii noastre...La intrebarea ta ,raspunsul e :"sfasietor de putini",putem spune despre noi ca am luptat lupta cea buna, ca am ispravit alergarea sau ca am pazit credinta...e trist...o zi senina iti doresc...
RăspundețiȘtergere"Dumnezeu e implinirea in cer,dragostea e implinirea pe pamant..."....frumos,autentic si adevarat...IUBIREA,e un intreg Univers,imens,pe care nu-l putem masura si ale carui margini nu le cunoastem...in bratele ei tandre omul e asemeni orizontului,a liniei de intalnire dintre lumea fizica,vazuta,si lumea spirituala,nevazuta...invaluiti de EA ne aflam in acelasi timp in ambele lumi, le putem simti pe amandoua...Sorin,eu,azi,iti doresc sa gasesti: "iubire curată,
RăspundețiȘtergereiubire-adevărată,
iubire nesfârşită,
iubire infinită..."
"VREDNIC",e exagerat de mult spus,maestre...incercarile mele de a "DEVENI" ceea ce am fost creata sa fiu:"o fiinta plina de lumina ,puritate si iubire",sunt inca timide si palide,...,iar Dumnezeu ma vrea flacara incandescenta ce se aprinde si devine FOC ARZATOR...eu ma simt doar o infima scanteie din FOCUL care ar trebui sa devin...trebuie sa recunosc insa ca vizitele dumneavoastra si ale tuturor sufletelor alese,ce au pasit in "splendoarea iubirii",mi-au daruit adierile unui vanticel cald,al prieteniei,adieri ce nu au lasat micuta scanteie sa se stinga,dimpotriva, i-au daruit si alte scantei pretioase ,pentru ca impreuna sa reusim sa aprindem FOCUL IUBIRII...va doresc sa fiti o FLACARA mereu prezenta in acest FOC....
RăspundețiȘtergereCat loc sa ocupe Dumnezeu? Cred ca ar trebui sa -mi ocupe toata fiinta si dragostea Sa sa se contopeasca cu inima mea.Atunci din adancurile inimii mele vor tasni adevarate izvoare de apa vie, iar cei ce vor bea din ele se vor vindeca.Domnul meu si Dumnezeul meu toata fiinta mea te cheama sa -Ti gasesti loc de popas in inima mea, desi trebuie sa o curatesti in prealabil.Dar o singura picatura din sangele varsat pe dealul Golgotha, una singura ar fi deajuns sa-mi purifice inima si sa o faca locuibila pentru Tine Domnul Domnilor si Rege al Regilor. Lasa-ma sa mi plec fruntea incarcata de griji, pe pieptul Tau Doamne si imbraca-mi inima in Dragostea Ta nemarginita....Te declar Stapanul absolut al inimii mele, ajuta-ma la aceasta....si vesnic Te voi lauda.
RăspundețiȘtergere@elena, frumoasa marturisire.
RăspundețiȘtergereSa-ti faca Domnul dupa dorinta ta!
Mi-am ingenuncheat inima si sufletul langa dumneavoastra pentru ca sa rostim impreuna aceasta rugaciune,am aceleasi crezuri,simt aceeasi iubire,am aceleasi dorinte...prin ceea ce ati scris aici ati facut auzita vocea inimii mele...va imbratisez cu drag,intr-o plutire tandra ce ne poarta pana in dulcea INIMA a lui ISUS...
RăspundețiȘtergeredisa,bine ai venit in "splendoarea iubirii"...Dumnezeu sa te binecuvanteze...
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
RăspundețiȘtergereExcellent blog! I genuinely love how it' s easy on my eyes as well as the info are well written. I am wondering how I may be notified whenever a new post has been made. I have subscribed to your rss feed which should do the trick! Have a nice day!
RăspundețiȘtergere