Parohul din Ars spunea:
"Cand cineva vrea sa distruga religia,incepe prin a ataca pe preot,pentru ca acolo unde nu este preot,nu mai este jertfa,si unde nu mai este jertfa nu mai este religie.Dupa Dumnezeu,preotul este totul...Lasati o parohie 20 de ani fara preot,lumea se va inchina la animale.Preotia este iubirea inimii lui Isus.Cand vedeti un preot,ganditi-va la Domnul nostru Isus Cristos."
Poate imi veti spune:Sant atatia preoti care in timpul comunismului intocmeau fise la securitate,sunt atatia preoti cu vicii,adulterini sau alcoolici...
N-am sa neg faptul ca printre acesti iubiti slujitori ai Inimii lui Isus exista si cateva exceptii,care din cauza slabiciunilor lor isi pateaza onoarea.Cu toate acestea noi trebuie sa fim constienti ca,oricat de pacatos ar fi preotul,el detine puterea de a transforma painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului Isus.
Preotul ni-L daruieste pe Isus ,prin Sfanta Euharistie,indiferent care ar fi pacatele lui,pentru care va fi cu siguranta judecat...Si totusi,nu pot sa nu ma intreb:despre sutele sau miile de preoti sfinti care si-au dat viata pentru a pastra secretul Sfintei Spovedanii,pentru toti cei care au murit in chinuri groaznice in inchisorile din toata tara,din toata lumea,pentru toti acei preoti care sunt asemeni unor flacari vii ce aprind in sufletele noastre iubirea pentru Cristos;pentru zecile de mii de preoti misionari care vor sa-L duca pe Dumnezeu ca sa lumineze chiar si in cele mai degradante locuri;pentru toti acei preoti care,prin Harul lui Dumnezeu,au ridicat din noroiul pacatelor pana la cer sufletele desfranatelor,ale hotilor sau criminalilor;pentru toti acei preoti,calugari sau calugarite,care prin iubirea si rugaciunile lor mai sustin inca aceasta planeta gata sa se prabuseasca;pentru toti acesti preoti:CINE VA VORBI???Personal am cunoscut multi preoti cu viata sfanta de rugaciune,preoti in fiinta carora il vedeai pe Isus iubind,suferind,slujind,dar mai presus de toate daruindu-se in iubire...am sa va redau cateva pilde care ne dezvaluie astfel de preoti;"In anul 1873 predica la Paris un renumit predicator.Printre ascultatori erau si cativa necredinciosi,care auzind predica despre secretul spovezii,au voit sa-l incerce pe preot,sa vada daca intr-adevar el credea ce spunea.Se intelesera intre ei:unul se prefacu bolnav;ceilalti doi mersera sa-l cheme pe preotul predicator si acesta veni la patul bolnavului".Acesta se spovedi.
Dupa ce sfarsi spovada,intrara in camera cei doi care-l intovarasisera pe preot,ii legara ochii si-l coborara in graba intr-o pivnita intunecoasa.Aici ii dezlegara ochii si-i pusesera in dreptul inimii doua pistoale incarcate,poruncidu-i sa le spuna ce auzise la spovada.Preotul le raspunse linistit: -Poate dumneavoastra ,domnilor,nu stiti ca spovada e un secret? -Nimic!Aici nu ne vede nimeni;ori vorbesti,ori esti mort! -Sunt in mana voastra.Trageti.Dumnezeu imi este martor ca mi-am facut datoria.Spunand acestea,preotul se puse in genunchi,isi desfacu haina la piept si stiga ca e gata sa moara.Dar deodata se schimba scena.Acei oameni il ridicara,ii cerura iertare ca l-au pus la o incerare asa de grea si adaugara: -Acum credem si noi in secretul sfintei Spovezi si peste cateva zile ne vei vedea la picioarele sfintiei tale,la scaunul de spovada.Si-si tinura fagaduinta.Iata cum slujitorii lui Dumnezeu sunt gata sa moara pentru pastrarea secretului Sfintei Spovezi...Sfantul Ioan Nepomucenicul era duhovnicul reginei Ioana,sotia regelui Venceslau al Boemiei.
Acest rege banuitor si plin de gelozie voia sa stie ce spune la spovada sotia lui,si de aceea zilnic il intreba pe sfantul Ioan.Respingand sfantul aceasta cerere nesocotita a regelui,acesta se infurie si il arunca in inchisoare,dand porunca sa fie batut si chinuit in toate chipurile.Apoi il aduse din nou in fata sa,fagaduindu-i mari onoruri la curtea regala daca ii va descoperii secretul spovezii.Sfantul respinsese cererea.Regele se infurie atat de tare incat porunci ca Ioan sa fie pus intr-un sac de piele,iar de sac sa fie atarnata o piatra si asa sa fie aruncat in raul Moldova,ca astfel sa se inece si nimeni sa nu-i mai dea de urma.
Dar atunci s-a intamplat o minune.In loc sa mearga la fund,sacul plutea usor deasupra apei,inconjurat de o lumina cereasca,si glasuri ingeresti il intovarasisera o noapte intreaga,pana ce a doua zi trupul mucenicului,gasit de niste preoti,fu purtat in triumf si apoi inmormantat cu mare cinste.
Cand in 1729,aprope 400 de ani dupa moartea lui,fu declarat sfant,limba i-a fost gasita intreaga si mladioasa,ca limba unui om viu.Era o rasplata dumnezeiasca pentru ca pastrase secretul sfintei Spovezi..."
(pildele sunt luate din cartea "Spovedeste-te bine")...
Trebuie sa multumim divinitatii pentru toti acesti preoti sfinti pe care ni i-a daruit si sa ne rugam pentru ceilalti...aceasta este si dorinta lui Isus...a lasat si o rugaciune minunata in acest sens,se numeste "Actul de Iubire".
Deschideti-va sufletele sa o rostim impreuna,suflet langa suflet,inima langa inima...
"ISUSE,MARIA,va iubim.
Salvati sufletele preotilor;salvati sufletele...
Va rugam cu umilinta...si ajutati-ne sa putem repeta,acest ACT de IUBIRE de mii de ori,
cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii..."
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!
"Cand cineva vrea sa distruga religia,incepe prin a ataca pe preot,pentru ca acolo unde nu este preot,nu mai este jertfa,si unde nu mai este jertfa nu mai este religie.Dupa Dumnezeu,preotul este totul...Lasati o parohie 20 de ani fara preot,lumea se va inchina la animale.Preotia este iubirea inimii lui Isus.Cand vedeti un preot,ganditi-va la Domnul nostru Isus Cristos."
Poate imi veti spune:Sant atatia preoti care in timpul comunismului intocmeau fise la securitate,sunt atatia preoti cu vicii,adulterini sau alcoolici...
Preotul ni-L daruieste pe Isus ,prin Sfanta Euharistie,indiferent care ar fi pacatele lui,pentru care va fi cu siguranta judecat...Si totusi,nu pot sa nu ma intreb:despre sutele sau miile de preoti sfinti care si-au dat viata pentru a pastra secretul Sfintei Spovedanii,pentru toti cei care au murit in chinuri groaznice in inchisorile din toata tara,din toata lumea,pentru toti acei preoti care sunt asemeni unor flacari vii ce aprind in sufletele noastre iubirea pentru Cristos;pentru zecile de mii de preoti misionari care vor sa-L duca pe Dumnezeu ca sa lumineze chiar si in cele mai degradante locuri;pentru toti acei preoti care,prin Harul lui Dumnezeu,au ridicat din noroiul pacatelor pana la cer sufletele desfranatelor,ale hotilor sau criminalilor;pentru toti acei preoti,calugari sau calugarite,care prin iubirea si rugaciunile lor mai sustin inca aceasta planeta gata sa se prabuseasca;pentru toti acesti preoti:CINE VA VORBI???Personal am cunoscut multi preoti cu viata sfanta de rugaciune,preoti in fiinta carora il vedeai pe Isus iubind,suferind,slujind,dar mai presus de toate daruindu-se in iubire...am sa va redau cateva pilde care ne dezvaluie astfel de preoti;"In anul 1873 predica la Paris un renumit predicator.Printre ascultatori erau si cativa necredinciosi,care auzind predica despre secretul spovezii,au voit sa-l incerce pe preot,sa vada daca intr-adevar el credea ce spunea.Se intelesera intre ei:unul se prefacu bolnav;ceilalti doi mersera sa-l cheme pe preotul predicator si acesta veni la patul bolnavului".Acesta se spovedi.
Dupa ce sfarsi spovada,intrara in camera cei doi care-l intovarasisera pe preot,ii legara ochii si-l coborara in graba intr-o pivnita intunecoasa.Aici ii dezlegara ochii si-i pusesera in dreptul inimii doua pistoale incarcate,poruncidu-i sa le spuna ce auzise la spovada.Preotul le raspunse linistit: -Poate dumneavoastra ,domnilor,nu stiti ca spovada e un secret? -Nimic!Aici nu ne vede nimeni;ori vorbesti,ori esti mort! -Sunt in mana voastra.Trageti.Dumnezeu imi este martor ca mi-am facut datoria.Spunand acestea,preotul se puse in genunchi,isi desfacu haina la piept si stiga ca e gata sa moara.Dar deodata se schimba scena.Acei oameni il ridicara,ii cerura iertare ca l-au pus la o incerare asa de grea si adaugara: -Acum credem si noi in secretul sfintei Spovezi si peste cateva zile ne vei vedea la picioarele sfintiei tale,la scaunul de spovada.Si-si tinura fagaduinta.Iata cum slujitorii lui Dumnezeu sunt gata sa moara pentru pastrarea secretului Sfintei Spovezi...Sfantul Ioan Nepomucenicul era duhovnicul reginei Ioana,sotia regelui Venceslau al Boemiei.
Acest rege banuitor si plin de gelozie voia sa stie ce spune la spovada sotia lui,si de aceea zilnic il intreba pe sfantul Ioan.Respingand sfantul aceasta cerere nesocotita a regelui,acesta se infurie si il arunca in inchisoare,dand porunca sa fie batut si chinuit in toate chipurile.Apoi il aduse din nou in fata sa,fagaduindu-i mari onoruri la curtea regala daca ii va descoperii secretul spovezii.Sfantul respinsese cererea.Regele se infurie atat de tare incat porunci ca Ioan sa fie pus intr-un sac de piele,iar de sac sa fie atarnata o piatra si asa sa fie aruncat in raul Moldova,ca astfel sa se inece si nimeni sa nu-i mai dea de urma.
Dar atunci s-a intamplat o minune.In loc sa mearga la fund,sacul plutea usor deasupra apei,inconjurat de o lumina cereasca,si glasuri ingeresti il intovarasisera o noapte intreaga,pana ce a doua zi trupul mucenicului,gasit de niste preoti,fu purtat in triumf si apoi inmormantat cu mare cinste.
Cand in 1729,aprope 400 de ani dupa moartea lui,fu declarat sfant,limba i-a fost gasita intreaga si mladioasa,ca limba unui om viu.Era o rasplata dumnezeiasca pentru ca pastrase secretul sfintei Spovezi..."
(pildele sunt luate din cartea "Spovedeste-te bine")...
Trebuie sa multumim divinitatii pentru toti acesti preoti sfinti pe care ni i-a daruit si sa ne rugam pentru ceilalti...aceasta este si dorinta lui Isus...a lasat si o rugaciune minunata in acest sens,se numeste "Actul de Iubire".
Deschideti-va sufletele sa o rostim impreuna,suflet langa suflet,inima langa inima...
"ISUSE,MARIA,va iubim.
Salvati sufletele preotilor;salvati sufletele...
Va rugam cu umilinta...si ajutati-ne sa putem repeta,acest ACT de IUBIRE de mii de ori,
cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii..."
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!
Vorbind despre, Iubirea spirituala, indraznesc sa spun ca de 3 decenii doresc aducerea acasa, a unui : Erou si monah-uitat, e adevarat vegheaza, pe un falnic monument... Este cea de-a 2 a carte religioasa, din cele 7 scrise. Aceasta-i sustinuta si de 2 preoti prof.dr.
RăspundețiȘtergereDe vre-o luna am demarat un concurs cu PREMII,
pe cele 2 bloguri.Cu respect, va invit sa participati.Detalii, clasamente, le gasiti pe
mai vechile postari.
Inca odata felicitari, pentru gandurile dv.
de-a promova credinta.
Va multumesc domnule Negoita si trebuie sa ma repet:ma onorati cu prezenta dumneavoastra...am fost deja in vizita pe blogurile ce va apartin si am lasat si doua comentarii...Va admir pentru modul in care promovati cultura,integritatea,"OMUL"...Dumnezeu sa va binecuvintaze cu toate harurile Sale...
RăspundețiȘtergere....am uitat sa adaug: voi sustine cartea, pe care doriti sa o publicati,cu rugaciunile inimii mele... va doresc o zi frumoasa domnule Negoita...
RăspundețiȘtergere