Lanciano este un mic oras din Abruzzi,la sud de Chieti si la 4km de autostrada Pescari-Bari,pe malul Adriaticii.In acest orasel ,a avut loc .intr-o zi a secolului al 8lea,cel mai vechi miracol Euharistic de la care au ramas dovezi,in biserica din Lanciano...Un calugar bazilitan celebra Sfanta Liturghie in rit latin.Dupa dubla consacrare a Painii si Vinului,el avu o indoiala privind prezenta reala a lui Isus in Sacrament,sau poate a fost determinat la aceasta fara vina din partea lui;in orice caz,el vazu dintr-odata cum Ostia se preface in Carne,iar Vinul se schimba in Sange,care se coagula apoi in 5 cheaguri.Prima reactie a calugarului stupefiat si tulburat,fu tentat sa acunda cele intamplate,dar stapanindu-si emotia,el revela miracolul credinciosilor care,deveniti astfel martorii lui oculari,raspandira vestea in oras.Aceste relicve pretioase au fost pastrate.Miracolul a fost consemnat pe un pergament scris in latina si in greaca si acoperit cu doua tablii.Relicvele au fost puse intr-un sipet de fildes si erau venerate cu regularitate.La inceputul secolului al-14lea,doi calugari basilitani au reusit sa le subtilizeze franciscanilor manuscrisul unde era consemnata istoria miracolului Euharistic.El nu a mai fost regasit.In 1566 turcii facura incursiuni in toata regiunea jefuind si devastand bisericile.Fratele Giovanni de Mastro Renzo,vrand sa ocroteasca Relicvele Euharistice,le-a luat cu el la 1 august si a fugit,impreuna cu multi tineri,din orasul deja parasit.Ei au mers toata noaptea.Credeau ca ajunsesera deja departe de Lanciano,dar nu mica le-a fost surpriza cand,la revarsatul zorilor,s-au gasit aproape de poarta orasului din care iesisera.Au inteles astfel ca Dumnezeu voia ca ei sa ramana in Lanciano,langa Sfintele Relicve ,pe care urmau sa le apere de turci ,daca ar fi fost necesar.Relicvele au fost ascunse,alaturi de Evanghelie,intr-o capela mica a carei intrare a fost complet zidita.In 1971,Arhiepiscopul de Lanciano,Mons.Perantoni,cu permisiunea Romei,a cerut insistent comunitatii fratilor minori conventuali si provincialului franciscanilor din regiune sa procedeze la recunoasterea stiintifica a asa-zisului miracol.Sarcina de a proceda la aceasta recunoastere a fost incredintata profesorului Odoado Linoli,profesor de anatomie,histologie patologica,chimie si microscopie clinica,sef de serviciu la spitalele reunite din Arezzo,asistat de profesorul Ruggero Bertelli,profesor emerit de histologie la universitatea din Sienna...("Miracole si Semne Euharistice"- Jean-Marie Mathiot)02 mai 2009
Miracolul din Lanciano(1)
Lanciano este un mic oras din Abruzzi,la sud de Chieti si la 4km de autostrada Pescari-Bari,pe malul Adriaticii.In acest orasel ,a avut loc .intr-o zi a secolului al 8lea,cel mai vechi miracol Euharistic de la care au ramas dovezi,in biserica din Lanciano...Un calugar bazilitan celebra Sfanta Liturghie in rit latin.Dupa dubla consacrare a Painii si Vinului,el avu o indoiala privind prezenta reala a lui Isus in Sacrament,sau poate a fost determinat la aceasta fara vina din partea lui;in orice caz,el vazu dintr-odata cum Ostia se preface in Carne,iar Vinul se schimba in Sange,care se coagula apoi in 5 cheaguri.Prima reactie a calugarului stupefiat si tulburat,fu tentat sa acunda cele intamplate,dar stapanindu-si emotia,el revela miracolul credinciosilor care,deveniti astfel martorii lui oculari,raspandira vestea in oras.Aceste relicve pretioase au fost pastrate.Miracolul a fost consemnat pe un pergament scris in latina si in greaca si acoperit cu doua tablii.Relicvele au fost puse intr-un sipet de fildes si erau venerate cu regularitate.La inceputul secolului al-14lea,doi calugari basilitani au reusit sa le subtilizeze franciscanilor manuscrisul unde era consemnata istoria miracolului Euharistic.El nu a mai fost regasit.In 1566 turcii facura incursiuni in toata regiunea jefuind si devastand bisericile.Fratele Giovanni de Mastro Renzo,vrand sa ocroteasca Relicvele Euharistice,le-a luat cu el la 1 august si a fugit,impreuna cu multi tineri,din orasul deja parasit.Ei au mers toata noaptea.Credeau ca ajunsesera deja departe de Lanciano,dar nu mica le-a fost surpriza cand,la revarsatul zorilor,s-au gasit aproape de poarta orasului din care iesisera.Au inteles astfel ca Dumnezeu voia ca ei sa ramana in Lanciano,langa Sfintele Relicve ,pe care urmau sa le apere de turci ,daca ar fi fost necesar.Relicvele au fost ascunse,alaturi de Evanghelie,intr-o capela mica a carei intrare a fost complet zidita.In 1971,Arhiepiscopul de Lanciano,Mons.Perantoni,cu permisiunea Romei,a cerut insistent comunitatii fratilor minori conventuali si provincialului franciscanilor din regiune sa procedeze la recunoasterea stiintifica a asa-zisului miracol.Sarcina de a proceda la aceasta recunoastere a fost incredintata profesorului Odoado Linoli,profesor de anatomie,histologie patologica,chimie si microscopie clinica,sef de serviciu la spitalele reunite din Arezzo,asistat de profesorul Ruggero Bertelli,profesor emerit de histologie la universitatea din Sienna...("Miracole si Semne Euharistice"- Jean-Marie Mathiot)
Tulburator acest miracol de la Luciano, draga MMary!
RăspundețiȘtergereCred ca nici astazi nu suntem lipsiti sau vaduviti de miracole, dar cati stiu sa le vada, sa le inteleaga si sa le pastreze ecourile cu sfintenie?
Imi staruie totusi o intrebare ce nu vrea sa plece: cum este oare posibil ca un calugar care oficia Sfanta Liturghie, sa se indoiasca de prezenta lui Iisus?
Un paradox major, izvor de framantari...
Uneori Dumnezeu isi arata maretia si puterea tocmai prin oamenii care nu-L cunosc,nu cred in El,sau cred prea putin.O mare parte dintre Sfinti erau inainte oameni care-i prigoneau pe crestini,cel mai bun exemplu e Sfantul apostol Pavel...Cat despre miracole,ele se intampla in fiecare zi,in fiecare biserica in care se celebreaza Sfanta Liturghie.Isus ni se daruieste de fiecare data cand ne impartasim.Chiar daca noi nu il percepem,nu il vedem sau nu il simtim,miracolul e de fiecare data acelasi.Tocmai aici isi are esenta cuvantul "a crede".Trebuie sa credem si fara sa vedem aceasta fata extraordinara a misterului...Eu nu mai am nevoie sa vad ca sa cred,insa trebuie sa-ti marturisesc ca au fost multe momentele in care Bunul Dumnezeu m-a mangaiat cu atingerile Sale in timp ce il primeam...Si daca sunt acum,aici e pentru ca vreau sa-L cunoasteti si sa va bucurati de prezenta Lui binecuvantata si voi,toti prietenii mei dragi care pasiti in "splendoarea iubirii"...:)
RăspundețiȘtergereAm citit si aceasta parte a postarii(ma rog invers decat trebuia, am sa revin asupra acestui lucru, daca uit te-as ruga sa-mi aduci aminte sa ti-l spun)
RăspundețiȘtergereSunt deacord cu tine, semnele puterii lui Dumnezeu exista peste tot, trebuie doar sa le privesti, sa deschizi ochii si sa vezi, nu sa te faci ca nu pricepi sau sa interpretezi stramb aceste minuni ce merg pas la pas cu credinta ta.
Ai dreptate cand spui:"aceste minuni ce merg pas la pas cu credinta ta",deoarece fara credinta,fara o inima deschisa iubirii,nu poti percepe prezenta lui Dumnezeu,ori sub ce forma ti s-ar arata,nu-i poti simti mangaierile,chiar daca te-ar coplesi cu ele,nu-i poti auzi soaptele,chiar daca ti-ar vorbi in fiecare zi...Eu iti doresc sa-L vezi,sa-L simti,sa-L auzi si sa-L iubesti in fiecare clipa a vietii tale...:)
RăspundețiȘtergerese intreba ,,pescarusul argintiu,, cum a putut un calugar sa se indoiasca de Isus?
RăspundețiȘtergerece paradoxuri cand vorbim de Iuda care a umblat cu Isus 3 ani si a vazut atatea minuni dar totusi l-a vandut! Petru ,s-a lepadat ; ceilalti ucenici ,au fugit de EL.
iar astazi unii privesc spre cer si il injura sau ridica pumnii si-l blastama; ....si totusi EL inca ne mai iarta necredinta ,si inca ne mai asteapta sa ne inchinam lui!
Ai dreptate Kis...din pacate fiecare dintre noi Il tradam in fiecare zi atunci cand pacatuim,prin cuvintele,gandurile sau faptele noastre...tradarea e cu atat mai grava cu cat noi suntem mai constienti ca gresim si totusi o facem in continuare...suntem atat de egoisti,atat de nedrepti,atat de rai...
RăspundețiȘtergere