“Mila lui Dumnezeu te-a cercetat in ziua impartasirii cu Sfintele lui Hristos Taine. Aceasta a fost o mangaiere adevarata, mangaiere de inceput, care cuprinde doar fata sufletului; mangaierile de mai tarziu, care din bunatatea lui Dumnezeu, te asteapta, vor fi mult mai adanci. Ai inteles cum a potolit aceasta mangaiere sangele, ai inteles ce departare este intre ea si extazul sangelui, de care se bucura in chip jalnic cei ce se amagesc pe ei insisi? Gustarea mangaierii va incepe, putin cate putin, sa lumineze mintea ta cu cunoasterea dumnezeiasca... Tu pastrezi taina mea, si asa sa faci si in continuare: prin aceasta vei da inimii mele libertatea de a fi deschisa cu tine, pe deplin libera; cu ceilalti se descopera dupa masura lor... Lasa-ma asa cum imi porunceste inima mea sa fiu. In deschiderea mea fata de tine nu este nimic “preintelept” si “rational”, ci numai - indraznesc sa zic - nevinovatie si mangaiere in Dumnezeu. Cu aceasta deschidere spun urmatoarele: desi sunt tot cufundat in patimi, L-am rugat pe Dumnezeu, socotind aceasta rugaciune a fi potrivita cu voia Lui: “ Doamne! Daruieste-i lui Leonid sa simta mangaierea duhovniceasca, astfel incat credinta lui sa devina credinta vie - credinta din vestirea inimii, nu doar din auzire.” Ca si tine , sunt slab de limba; neincetat cad cu ea, desi neincetat ma incredintez, tot mai mult, de vrednicia tacerii...
Acum spune: bine e sa fii singur? Acum spune: cum a fost sentinta pe care am tunat-o asupra ta:” Tu trebuie sa fii singur”? Sentinta de moarte si de viata! Doar clipele de trecere sunt grele, iar cand vei gusta viata, moartea ti se va parea de nimic! Asa sunt eroii!...Trapeza mangaierii duhovnicesti este ca o mangaiere si totodata o otrava! Cine gusta din ea pierde simtirea vie fata de toate cele dorite de catre lume; tot ce lumea cinsteste incepe sa i se para lucru desert, praf dezgustator, hoit puturos.
Dragostea lui Dumnezeu trebuie pastrata in curatie. Intelege: Hristos - Legiuitorul dragostei- ne-a poruncit sa ne lepadam nu de dragoste, ci de impatimire, de aceasta boala, de aceasta schimonosire a dragostei. Sa ai dragoste fata de toti si mai ales de robii lui Dumnezeu, iar impatimirea s-o lecuiesti, sa te feresti de ea, prin lepadarea de faptura - de mine si de oricare alta- incredintand faptura Facatorului. Nu-ti insusi faptura; nu te insusi fapturii; jertfeste-ti libertatea numai lui Dumnezeu. Cu o asemenea lepadare de sine si de toate, sau in toate de egoism, vei putea avea dragoste duhovniceasca fata de fiecare aproape, vei putea avea mult si pe multi - prin Dumnezeu, in Dumnezeu - si totodata sa ramai in neagonisire si nepatimire, in sfintita linistire si in insingurarea in Domnul...
Ce este al mea este si al tau. Ceea ce mie mi s-a dat in dar dupa lovituri crancene tu ai primit in dar prin credinta. Hristos este Cel da. Numai Lui se cuvine slava!Amin.”
Sf.Ignatie Briancianinov - fragment dintr-o scrisoare din “Armele razboiului nevazut”
