De dragul Tau

De dragul Tau am semanat tacere
In sufletu-mi avid de cald si dor,
Am dezradacinat dorinte rele
Ce ma intunecau cu focul lor.

De dragul Tau am frant emotii tandre
Ce rataceau al spiritului drum,
Printre tenebre cu gust de cadavre
Teribile fantasme, irespirabil fum.

De dragul Tau renunt la al meu Sine
Sfidand iluzii-nfierbantate ce ma vor,
Si distrugand imagini cristaline
Ma contopesc cu-al inimii fior.


De dragul Tau fii , Doamne, TOTU-n mine.

mmary  

Cautarea Adevarului ... si ... despre Rugaciunea launtrica

" Multi sunt aceia care cauta viata intreaga Adevarul, fara a izbuti sa-l afle.Acestia par niste smintiti care ar dori sa vada, cu toate ca-si lasa peste ochi o viziera de bronz si orbecaie cautand tulburati astfel incat tot mai tare se indeparteaza de Adevar sau il ascund mai tare aruncand asupra-i lucruri pe care in nebuneasca lor cautare le urnesc din loc si le fac sa cada. Nici nu se poate intampla altminteri cu ei, cata vreme cauta Adevarul acolo unde acesta nu poate fi gasit.

Pentru a afla Adevarul, este de trebuinta ca omul sa ingemaneze mintea cu iubirea si sa priveasca lucrurile nu doar cu ochii intelepciunii, ci si cu cei ai bunatatii.Aceasta pentru ca bunatatea pretuieste mai mult decat intelepciunea. Cel care iubeste pana la urma tot afla o urma a Adevarului de la care o poate porni la drum.

A iubi nu inseamna a te bucura de trupul cuiva sau a-ti imbucura trupul.Aceea nu este iubire, ci aplecare spre simturi.Iubirea este dragostea unui suflet pentru alt suflet, prietenia a ceea ce este mai presus intr-un om pentru ceea ce este mai presus intr-alt om, drept pentru care in tovarasa sa de viata barbatul nu trebuie sa vada o roaba, ci pe cea care-i naste fii, si nimic mai mult, adica jumatatea care alcatuieste impreuna cu barbatul intregul care este in stare a zamisli viata, o data, de mai multe ori; adica tovarasa care este mama si sora si fiica a barbatului, care este mai slaba decat un nou-nascut sau mai puternica decat un leu, dupa caz, si care, in calitate de mama , sora , fiica trebuie iubita cu o cinstire plina de incredere si ocrotire. Ceea ce este altceva decat spun Eu nu este iubire, ci patima, neducand la cele inalte, ci la cele josnice, nu la Lumina , ci la Intuneric, nu spre stele, ci spre glod.Este necesar ca barbatul sa iubeasca femeia pentru a invata sa-si iubeasca aproapele pentru a invata sa-l iubeasca pe Dumnezeu.

Iata cum se poate afla calea Adevarului.Aici se afla Adevarul, o, oameni care-l cautati. Adevarul este Dumnezeu. Cheia de patrundere a cunoasterii aici este.Invatatura cea fara gres este numai aceea a lui Dumnezeu.Cum ar putea afla omul raspuns la intrebarile sale de n-ar fi Dumnezeu acela care sa-i dea raspuns? Cine i-ar putea dezvalui tainele fapturii - nimic mai mult decat acestea - daca nu Fauritorul suprem care a creat faptura toata? Cum am putea patrunde minunea cea vie care este omul insusi, o fiinta in care se ingemaneaza desavarsirea animala cu acea desavarsire nemuritoare care este sufletul viu, adica liber de pacatul care ar injosi si un dobitoc, dar pe care totusi omul  il savarseste, ba chiar laudandu-se ca il savarseste? ...

Daca nu se sprijina pe Dumnezeu, cunoasterea devine gresala, care nu doar ca nu inalta, ci chiar injoseste.Cunoasterea nu perverteste daca este ingemanata cu credinta.Cel care cunoaste lucrurile intru Dumnezeu nu cade nicidecum, caci isi presimte demnitatea,pentru ca el crede in viitoru-i vesnic.Este insa de trebuinta ca omul sa-l caute pe adevaratul Dumnezeu, iar unii au niste fantasme care nu sunt Dumnezeu, ci simple aiureli ale oamenilor inca infasati in necunoasterea spirituala, drept pentru care in religiile lor nu este nici urma de intelepciune si in credintele lor niciun strop de adevar.

Niciodata nu e prea tarziu ca omul sa se intelepteasca.

De ajuns este bunavointa de a afla Adevarul si, mai devreme ori mai tarziu, acesta se va lasa gasit.Insa, vai de acela care, odata ce afla Adevarul , nu merge pe calea lui, urmand pilda incapatanatilor din Israel care,cu toate ca au la indemana firul calauzitor ca sa-l poata gasi pe Dumnezeu - adica toate lucrurile care se spun despre Mine in Carte -   nu vor sa se incredinteze Adevarului si-l urasc, adunand in mintea si inima lor slabiciunea urii si a formulelor, nestiind ca, din pricina prea marii greutati, pamantul are sa caste hau sub pasul lor, pe are ei il cred pas biruitor, cata vreme in fapt nu este decat pasul unui rob al formalismului , al pizmei, al egoismului, iar ei fi-vor inghititi,rostogolindu-se acolo unde se duc cei care se fac in chip constient vinovati de un paganism inca mai vinovat decat acela pe care l-au plasmuit unele popoare pentru a avea si ele o religie potrivit careia sa-si calauzeasca viata.

Nu, asa cum Eu nu-i indepartez de la Mine pe aceia care se caiesc dintre fiii lui Israel, la fel nu-i indepartez de la Mine nici pe acesti idolatri care cred in ceea ce le-a fost dat lor sa creada si ca inlauntrul lor,in ei insisi, gem: << Dati-ne Adevarul!>> "

sursa: Isus in " Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa de Maria Valtorta

*******

Cu drag, va daruiesc o extrem de frumoasa conversatie despre rugaciunea launtrica, conversatie purtata de Preasfanta Fecioara Maria si Maria Magdalena la putin timp dupa convertirea ei , in cartea "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa sub dictare de Maria Valtorta:

" Pentru a ajunge la cei doi apostoli au trecut prin apropierea tufisului unde s-a retras Isus ca sa se roage.

" Fiul meu afla tihna in rugaciune", spune incet Maria.

Magdalena raspunde:

" Cred ca si este pentru El neaparat trebuincios sa se retraga ca sa-si pastreze minunata stapanire pe care o are si pe care lumea o pune la grea incercare.Stii, Maica? Am facut tot ce mi-ai spus.In fiece noapte ma retrag mai mult sau mai putin indelung pentru a putea reaseza in mine linistea pe care multe lucruri o tulbura.Ma simt mult mai  puternica mai apoi".

"Acum te simti mai tare, mai apoi ai sa te simti ferice.Crede-ma,Maria, ca atat in bucurie, cat si in durere, atat intru pace, cat si intru lupta, spiritul nostru are trebuinta sa se scufunde cu totul in oceanul meditatiei, pentru a reconstrui ceea ce lumea si intamplarile vietii darama si pentru a recapata o reinnoita putere ca sa suim tot mai sus.

Noi, cei din Israel, intrebuintam, chiar peste masura, rugaciunea din buze.Nu vreau prin aceasta nicidecum a spune ca aceasta ar fi zadarnica ori neplacuta inaintea lui Dumnezeu.Vreau sa spun insa ca spiritului ii este mult mai de folos inaltarea mintii spre Dumnezeu, meditatia, in care contempland dumnezeiasca sa desavarsire si nimicnicia noastra, ori aceea a sarmanelor suflete - nu pentru a le critica, ci pentru a le privi cu ingaduinta si a le intelege si pentru a vadi recunostinta inaintea Domnului pentru ca ne-a iertat nelasandu-ne in caderea noastra - ajungem la a ne ruga cu adevarat, adica la a iubi.

Aceasta deoarece rugaciunea, pentru a fi cu adevarat rugaciune, trebuie sa fie iubire.

Altminteri este numai o bolboroseala a buzelor din care lipseste sufletul".

"Dar ne este oare ingaduit sa-i vorbim lui Dumnezeu atunci cand mai avem inca buzele murdare de atatea vorbe profane? Eu, in ceasurile mele de reculegere, pe care le traiesc asa cum m-ai invatat tu,apostolul meu bland, imi silesc inima, care ar voi sa-i spuna " Te iubesc..." lui Dumnezeu, sa taca".

"Nu! De ce faci asta?"

"Pentru ca imi pare ca as savarsi o sacrilega ofranda daruindu-i inima mea...".

"Sa nu faci una ca aceasta, fiica mea.Sa nu faci aceasta.Intai de toate, inima ta este din nou sfintita de iertarea Fiului meu,iar Tatal nu vede altceva decat aceasta iertare. Dar chiar si daca Isus nu te-ar fi iertat iar tu, intr-o nestiuta de nimeni singuratate, care ar putea fi atat trupeasca , precum si sufleteasca, ai striga inspre Dumnezeu: << Eu te iubesc, Parinte. Tu iarta-mi pacatele, pentru ca eu ma caiesc de ele din pricina durerii pe care acestea ti-o aduc>>, afla Maria, ca Dumnezeu Tatal te-ar ierta El insusi si draga i-ar fi strigarea iubirii tale.Incredinteaza-te, incredinteaza-te cu totul in mainile iubirii.Nu ii pune stavilar,ci, dimpotriva, ingaduie-i sa creasca asemenea unei pale de foc mistuitoare.Focul mistuie tot ceea ce este trupesc, dar nu distruge nici macar o farama de vazduh, pentru ca acesta este netrupesc. Mai mult, curata vazduhul de orice mica necuratie pe care o aduc aici vanturile, facandu-l mai usor. Acelasi lucru il face si iubirea cu spiritul: mistuie mai iute trupul omului, daca Dumnezeu ingaduie acest lucru,insa nu distruge spiritul.Dimpotriva, ii da mai multa viata,facandu-l curat si mai iute in suirea-i catre Dumnezeu.

Il vezi tu pe Ioan? El e numai un baietandru, dar, cu toate acestea, este precum un vultur.

El este cel mai puternic dintre toti apostolii, pentru ca a inteles care este taina tariei si a formarii spirituale:  meditatia plina de iubire".

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Iubire si sacrificiu

Iubire si sacrificiu: doua cuvinte splendide si teribile, trainic unite in sufletul si viata lui Isus, scrise cu litere de sange in multe pagini din Evanghelie.Se poate vorbi de iubire fara a vorbi de cruce?

 Suferinta este una din insusirile cele mai impresionante, mai autentice ale iubirii perfecte.

"Sine dolore, non vivitur in amore" ( Imitatiunea.c.3,cap.5)- fara durere nu se poate trai in iubire.

Vai! Cate suflete inselate de aparente, pretind ca-l urmeaza pe Invatatorul, mergand pe cai largi si inflorite, uitand cu voia calea ingusta si stancoasa a Calvarului.Si totusi, ingusta este calea ce duce la viata ( Mat.7,14).

Intre sacrificiu si iubire, exista legaturi stranse de inrudire, armonii divine, pe care e bine sa le meditam, pentru a ne lumina credinta si a ne intari generozitatea.

Sacrificiul va fi dovada, lucrarea si alimentul prieteniei noastre profunde cu Cristos.

***

Nelinistiti, ne intrebam cateodata daca-l iubim pe Dumnezeu.Ca-l iubim, ca vrem sa-l iubim, noi i-o spunem neincetat.Dar, la drept vorbind, ce se ascunde sub aceste frumoase formule si marturisiri de fidelitate? Desigur, noi suntem sinceri, dar suntem noi adevarati?

Dovada - indiscutabila - despre realitatea si perfectiunea iubirii noastre, o gasim in spiritul de sacrificiu.Pentru a-i dovedi prietenia, stim noi sa ne devotam si sa ne jertfim pentru Cristos? 

Da. Nici un dubiu posibil, afectiunea noastra este de buna calitate, declaratiile noastre nu sunt nici amagire , nici minciuna.

Putem suspecta acele iubiri omenesti, care nu se exprima decat prin surasuri superficiale si cereri de servicii.Pentru unii, prietenia este numai o exploatare.Dar nu ne putem indoi de o inima care , uitandu-se pe sine, stie sa duca devotamentul pana la eroism. " Mai mare dovada de dragoste nu este, spune Mantuitorul, decat a-si da viata pentru prietenii sai". Iar in ajunul Patimilor sale:

"Pentru ca sa cunoasca lumea ca  iubesc pe Tatal si cum mi-a poruncit asa fac, sa mergem de aici" ( Io. 14,31).

Dimpotriva, " nu merita deloc numele de prieten cine refuza sa sufere. 

La chemarea iubirii, trebuie sa stim imbratisa orice suferinta, oricat de aspra si amara ar fi ".

" Vai! Usor este a iubi in bucurie! Dar a iubi suferind, este greu si este ceea ce mi se pare a fi adevaratul semn al iubirii".

" Iubirea, zice Sfantul Alfons, este comparata in  scriptura cu focul: Foc am venit sa aduc pe pamant. Focul are doua proprietati: el rezista la toate si este activ.Iata tocmai cele doua semne  dupa care putem recunoaste daca avem sfanta iubire a lui Dumnezeu, activitatea si suferinta...

Iata intr-adevar,iata semnul cel mai sigur, cel mai incontestabil al adevaratei iubiri a lui Dumnezeu, rabdare, rabdare! Sa suferim pentru Dumnezeu orice necaz".

Domnul Cristos spunea Sfintei Ecaterina de Siena:

" Imi mai ramane acum sa-ti spun dupa care semn se vede ca sufletul a ajuns la iubirea perfecta.Domnul este acela care s-a vazut in Apostoli, cand primira pe Spiritul Sfant.Ei iesira din Cenacol, si fara nici o teama vesteau cuvantul meu... Departe de a se  teme de suferinte, ei se laudau cu suferintele lor... Suferiti cu barbatie pana la moarte, va fi pentru mine semnul ca ma iubiti".

" Dovada iubirii sunt lucrarile, iar o dovada superioara, suportarea necazurilor".

Asa spune si Sfantul Ioan al Crucii: " A suferi pentru Dumnezeu este semnul distinctiv al iubirii divine".

***

Sacrificiul nu este semnul caracteristic al iubirii, decat numai pentru ca este prima conditie si opera cea mai frumoasa a ei.

Prietenia cu Cristos nu se cladeste decat pe ruinele omului vechi; ea atrage dupa sine lupta generoasa si zilnica impotriva a tot ce-i ameninta existenta sau activitatea: pacat, lancezeala, egoism. O astfel de lupta nu se da fara rani sau lovituri.Ca sa traiesti pentru Cristos, trebuie mai intai sa mori pentru tine insuti. 

A iubi desavarsit pe Mantuitorul, inseamna a despuia de tot ce nu este El , si a renunta la tot ce e creat. Or, cum s-ar putea practica o atare jupuire si inviorare a inimii, fara a-i produce sangerare.

Cine iubeste trebuie sa se conformeze in toate, pretutindeni si totdeauna la Sfanta vointa a lui Dumnezeu, sa se abandoneze la toate oranduirile Providentei... 

Un astfel de program se poate realiza, in afara a o multime de mici renuntari si a unei solide abnegatii?...

A iubi suferind, inseamna a oferi cateva picaturi din sangele sau in potirul inimii, unde marele insetat isi va inmuia buzele cu bucurie.

"Doamne, intreba odata Sfanta Getruda, ce pot eu sa-ti ofer mai placut? .

Fiica mea, tu nu-mi poti face placere mai mare, decat suportand cu rabdare toate crucile, care le intalnesti in viata ta".

sursa:L. Collin, c.ss.r. " Reculegere despre prietenia cu Isus Cristos" - Meditatii pentru zece zile de exercitii spirituale -

Doamne, Dumnezeul nostru, da-ne HARUL de a te iubi asa cum te-a iubit Apostolul Ioan ! ... si iubeste-ne asa cum l-ai iubit pe el !

Zece moduri pentru a te îndrăgosti de Preasfânta Euharistie

Sfinţii l-au iubit enorm pe Isus. Au trăit pe pământ, iar acum sunt în Paradis iubindu-l pe Dumnezeu pentru veşnicie. În acest articol vom da o listă cu ceea ce au spus unii sfinţi într-un exces de iubire faţă de Preasfânta Euharistie. Apoi, vom oferi zece chei pentru a deschide tezaurul de mărgăritare pentru a iubi mai mult Preasfânta Euharistie în vieţile noastre. Să citim şi să medităm asupra pasiunii sfinţilor pentru Preasfânta Euharistie.

“Preasfânta Împărtăşanie este cea mai scurtă şi cea mai sigură cale către Cer” (Sf. Pius al X-lea).

“Dacă îngerii ar putea fi invidioşi pe oameni, ar fi dintr-un singur motiv: Preasfânta Împărtăşanie” (Sf. Maximilian Kolbe).

“Într-o singură zi Euharistia vă va face să realizaţi mai multe lucruri pentru slava lui Dumnezeu decât într-o viaţă întreagă fără ea” (Sf. Petru Iulian Eymard).

“Cât de mult iubesc sărbătorile!… În mod special iubeam procesiunile în cinstea Preasfântului Sacrament. Ce bucurie era pentru mine să arunc flori la picioarele lui Dumnezeu!… Nu am fost niciodată mai fericită ca atunci când vedeam cum trandafirii mei atingeau sfânta Monstranţă” (Sf. Teresa de Lisieux).

“Când priveşti Crucifixul, înţelegi cât de mult te-a iubit Isus atunci. Când priveşti Preasfânta Taină, înţelegi cât de mult te iubeşte Isus acum” (Fer. Tereza de Calcutta).

“Din Euharistie vine puterea de a trăi viaţa de creştin şi zelul de a împărtăşi această viaţă şi cu ceilalţi” (Sf. Ioan Paul al II-lea).

“Aceasta este pâinea vieţii veşnice care susţine esenţa sufletului tău” (Sf. Ambrozie).

“Cu cât stai mai mult timp departe de Preasfânta Împărtăşanie, cu atât mai mult sufletul tău devine slab, iar într-un final vei deveni primejdios de indiferent” (Sf. Ioan Bosco).

“Preasfânta Euharistie este culmea întregii vieţi spirituale” (Sf. Toma d’Aquino).

Iar acum să vedem cele zece chei de aur care pot deschide tezaurul infinit de mărgăritare astfel încât să dobândim nenumărate haruri şi binecuvântări de la cel mai mare Dar pe care l-a făcut Isus întregii omeniri: Sfânta Liturghie şi Preasfânta Împărtăşanie, Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Sa!

Credinţa. Imploră-l pe Domnul să-ţi dea o mai mare credinţă în misterul sublim al Preasfintei Euharistii. Să spunem şi noi cu Sfântul Apostol Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Să ne rugăm şi noi, asemenea bărbatului din Evanghelie: “Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”

Vizitele la Preasfântul Sacrament. Fă-ţi un obicei să vizitezi Preasfântul Sacrament cât de des este posibil. Să sperăm că atunci când vom muri, Isus nu ne va dojeni: “Ori de câte ori trec pe lângă o biserică, mă opresc pentru a face o vizită la Preasfântul Sacrament, astfel încât atunci când voi muri, Domnul să nu spună: ‘Cine eşti tu?’ Prieteni se întâlnesc pentru a discuta şi a se bucura fiecare de compania celuilalt; aşa trebuie să facem şi noi, vizitându-l şi vorbind frecvent cu Isus.”

Împărtăşania spirituală. Este foarte recomandată de Sf. Alfons de Liguori dar şi de Papa Benedict al XVI-lea, în Exortaţia sa apostolică Sacramentum Caritatis, practica frecventă a Împărtăşaniei spirituale. Se poate face într-un mod simplu, şi ori de câte ori doreşte inima. Poţi recita această simplă rugăciune: “Isuse, eu cred că Tu eşti cu adevărat prezent în Tabernacol cu Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Ta. Acum nu te pot primi în mod sacramental, dar vino cel puţin în chip spiritual în inima mea”. Apoi intră în inima ta, mulţumeşte-i, laudă-l şi iubeşte-l pe Domnul care a venit în chip spiritual în sufletul tău. Aceasta poate intensifica flacăra iubirii pentru Domnul nostru din Preasfânta Euharistie.

Citeşte Evanghelia Sf. Ioan, capitolul 6. Capitolul 6 din Evanghelia lui Ioan are trei părţi: Isus înmulţeşte pâinile, umblă pe apă şi apoi ţine un discurs sublim despre Preasfânta Euharistie; de fapt este o profeţie euharistică. În ceea ce este cunoscut ca “Discursul despre Pâinea Vieţii”, Isus promite să ne dea Pâinea Vieţii. De asemenea, Isus subliniază în termeni clari că mântuirea noastră veşnică depinde de faptul de a mânca Trupul Său şi a bea Sângele Său, care se referă clar la Preasfânta Împărtăşanie. Citeşte şi meditează intens asupra acestui capitol!

Un sfert de oră. Există o mică broşură cu titlul “Un sfert de oră”. Este o mică comoară în care Isus invită cititorul să intre într-un simplu dar profund dialog cu El. În esenţă, Isus doreşte să ne fie cel mai bun Prieten şi ne cheamă să-i destăinuim cele mai ascunse secrete ale inimilor noastre, deoarece doar El poate înţelege cu adevărat secretele, rănile şi misterele care se află în inimă. Citeşte şi roagă-te cu ajutorul acestei broşuri, dacă este posibil în faţa Preasfântului Sacrament!

Ora Sfântă. Fă să îţi intre în obiceiul de zi cu zi o Oră Sfântă în care să stai în faţa Preasfântului Sacrament. Viaţa ţi se va transforma dacă perseverezi în a practica această Oră Sfântă. Slujitorul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Fulton J. Sheen, care şi-a împlinit cu fidelitate această Oră Sfântă timp de mai bine de cincizeci de ani, a numit-o ORA PUTERII!

Împodobeşte şi înfrumuseţează bisericile şi Preasfânta Euharistie. O femeie a revărsat parfumul ei scump pe picioarele lui Isus; plângând, lacrimile ei au căzut pe picioarele lui Isus; în fine, i-a şters picioarele cu părul ei (Luca 7,36-50). Arhiepiscopul Fulton Sheen sublinia că aceasta simbolizează gesturile de iubire şi atenţie pe care noi trebuie să le manifestăm prin împodobirea şi înfrumuseţarea bisericilor şi a tabernacolelor în care locuieşte Isus. Cunoscut pentru spiritul său de pocăinţă, post şi sacrificiu, parohul de Ars călătorea pe distanţe lungi şi cheltuia sume mari de bani pentru a cumpăra ce este mai bun pentru mica sa biserică. De ce? Din simplul motiv că Isus, Regele Regilor şi Domnul Domnilor, locuieşte în tabernacol şi coboară din cer în mâinile preotului în fiecare Ostie consacrate. “Veniţi să-l adorăm!”

Liturghia şi Împărtăşania. Bineînţeles, cel mai măreţ act din tot universul este celebrarea Sfintei Jertfe şi Liturghiei. Cel mai mare gest pe care o fiinţă umană îl poate realiza este acela de participa la Liturghie şi de primi Preasfânta Împărtăşanie cu credinţă, evlavie, adoraţie şi veneraţie, dar mai ales cu o iubire înflăcărată. Ori de câte ori este posibil, participă şi peste săptămână la Sfânta Liturghie. Vino mai repede la biserică pentru a te pregăti. Oferă intenţiile tale particulare. Participă la Liturghie pe deplin, activ şi conştient. Primeşte Preasfânta Împărtăşanie ca şi cum ar fi prima ta Împărtăşanie, şi ca şi cum ar fi ultima şi singura ta Împărtăşanie. Fii extrem de recunoscător pentru credinţa ta în acest măreţ mister. Nu te grăbi să ieşi din biserică după ce se termină Sfânta Liturghie, ca şi cum ceva ar fi luat foc! Mai degrabă petrece câteva momente după Sfânta Liturghie pentru a-i mulţumi din suflet lui Isus pentru un dar atât de sublim. De fapt cuvântul “Euharistie” înseamnă ADUCERE DE MULŢUMIRE! Ce dar măreţ, primit gratuit. Singura condiţie este să ai o credinţă vie şi o inimă inundată de iubire faţă de Isus, cel mai iubit dintre toţi!

Cele patru scopuri principale ale jertfei liturgice. Primul este adoraţia. Principalul scop al Sfintei Liturghii este acela de a-l adora pe Dumnezeu Tatăl, prin jertfa lui Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Al doilea este căinţa. Inimile noastre trebuie să fie căite şi smerite pentru numeroasele noastre păcate. Este o practică extraordinară să oferim participarea noastră la Sfânta Liturghie şi împărtăşirea noastră pentru ispăşirea păcatelor noastre, ale familiilor noastre, dar şi pentru ispăşirea păcatelor întregii lumi. “Pentru dureroasa Sa pătimire, ai milă de noi şi de întreaga lume”. Al treilea este aducerea de mulţumire. Tot ce avem în această viaţă – cu excepţia păcatelor noastre – este un dar de la Dumnezeu. De aceea, trebuie să fim plini de recunoştinţă. Să ne rugăm împreună cu psalmistul: “Aduceţi mulţumire şi binecuvântaţi numele Lui, căci Domnul este bun; îndurarea Lui ţine pe vecie”. Al patrulea este implorarea. Cu alte cuvinte, să oferim rugăciuni fierbinţi de mijlocire pentru nevoile acestei lumi: pentru lumea întreagă, pentru Biserică, pentru convertirea păcătoşilor, pentru bolnavi, pentru muribunzi, pentru nevoile familiilor noastre, pentru sufletele din Purgator, şi pentru multe altele…

Misionarismul euharistic. Aşa cum Preasfânta Fecioară Maria l-a primit pe Isus la Buna Vestire şi l-a dus imediat la verişoara sa, Elisabeta, şi noi trebuie să îl ducem pe Isus la ceilalţi şi pe ceilalţi la Isus. Acest lucru se poate face foarte concret prin încurajarea catolicilor care rătăcesc în pustiu să se întoarcă înapoi în turmă. Găseşte-ţi timpul, modul, osteneala şi iniţiativa de a invita câteva suflete rătăcite – catolici nepracticanţi – înapoi în Biserică. Să sperăm că vor face o Spovadă bună şi vor reveni la a primi Preasfânta Împărtăşanie şi la îmbrăţişarea iubitoare a lui Dumnezeu Tatăl. Toate acestea pot avea loc dacă ai pur şi simplu încredere în Dumnezeu şi iei iniţiativa de a-l primi înapoi! Dumnezeu este atât de bun şi iubitor! Împărtăşeşte Vestea cea Bună întregii lumi!

sursa:  http://lumea.catholica.ro/2014/07/zece-moduri-pentru-a-te-indragosti-de-preasfanta-euharistie/ 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Calea Iubirii - o evocare extraordinara

"Insa Mielul lui Dumnezeu, preadulcele Miel care si-a parasit luminoasa locuinta din Cerurile in care este Foc al lui Dumnezeu intr-o imbratisare de foc - ah, vesnica nastere de catre Tatal care-l concepe cu Gandu-i netarmuit si preasfant pe Cuvantul sau , atragandu-l in Sine si savarsind o fuziune a iubirii intru care se ingemaneaza Puterea si Intelepciunea! - insa Mielul lui Dumnezeu care a parasit preapura-i si netrupeasca-i forma pentru a-si inchide puritatea nesfarsita , sfintenia, natura dumnezeiasca intr-un trup muritor, stie ca noi nu suntem curatati de Har, ca inca nu suntem astfel si stie ca nu vom putea, ca si vulturul care este Ioan (Botezatorul) , sa ne avantam intru inaltimi, pe piscul unde se gaseste Dumnezeu cel Unul si Intreit.Noi suntem pasaruicile de pe acoperis si de pe cale, suntem niste randunele care ating azurul, dar se hranesc cu insecte, suntem niste ciocarlii care vor sa cante pentru a imita ingerii, cantul nostru fiind insa fata de al lor un freamat discordant de greier varatic.

Mielul lui Dumnezeu, venit pentru a ridica pacatele lumii, stie aceasta.Aceasta pentru ca, daca El nu mai este Spiritul infinit din Ceruri,inchizandu-se pe Sine intr-un trup muritor, infinitatea sa nu este prin aceasta miscorata; el stie totul , intelepciunea ramanandu-i tot infinita.

Si iata ca El ne invata calea sa, calea iubirii.El este Iubirea care din indurare fata de noi se intrupeaza.Iata asadar ca aceasta Iubire milostiva ne deschide calea pe care pana si cei mici o pot sui.Iar El o urmeaza cel dintai, nu pentru ca ar avea trebuinta de aceasta, ci pentru a ne invata pe noi.El nici macar n-ar avea nevoie sa-si desfaca aripile pentru a se contopi iarasi cu Tatal.Spiritul lui, v-o jur, este inchis aici pe sarmanul Pamant, dar se gaseste tot cu Tatal, deoarece lui Dumnezeu toate ii sunt cu putinta, iar el Dumnezeu este.Insa El merge inainte, lasand in urma miresmele sfinteniei sale, aurul si focul iubirii sale.

Priviti la calea sa.Ah, aceasta atinge arcul cel mai de sus, dar este atat de impacata si nesovaitoare! Aceasta nu merge in linie dreapta, ci in spirala.Asa este mai lunga, iar jertfirea sa din iubire milostiva se descopera in aceasta, El vrand a ramane vreme mai indelungata din iubire fata de noi , cei slabi.Asa este mai lunga, dar mai potrivita pentru mizeria noastra.

A sui  catre Iubire, catre Dumnezeu este un lucru la fel de  simplu precum iubirea.Dar este deopotriva lucru adanc,deoarece Dumnezeu este precum un abis de neatins as spune daca El nu ar cobori pentru a ne face sa ajungem la El,pentru ca El sa simta sarutarea sufletelor indragostite de El ( vorbind , Ioan plange, iar gura-i surade in extazul in care a cazut descoperindu-l altora pe Dumnezeu).Lunga este calea cea simpla a Iubirii, deoarece Abisul care este Dumnezeu este nesfarsit de adanc, iar fiecare poate sui atata cat vrea.

Insa Abisul acesta minunat cheama sarmanul nostru abis.Il cheama cu luminile sale, spunand : " Veniti catre Mine !".

Ah, aceasta chemare a lui Dumnezeu , aceasta chemare a Tatalui!

Ascultati!Ascultati! Din Cerurile care au ramas deschise, caci Cristos le-a deschis larg portile - punandu-i sa le tina astfel pe ingerii Indurarii si ai Iertarii,pentru ca in asteptarea Harului asupra oamenilor sa se reverse cel putin lumini, miresme, cantari si raze senine, in stare sa atraga intru sfintenie inimile umane - vin catre noi cuvinte preablande. Glasul lui Dumnezeu este cel care vorbeste , iar acest glas spune:

"Sunteti voi ca niste prunci? Dar acesta va este tot castigul! Eu as vrea ca voi sa deveniti mici de tot pentru ca in voi sa fie smerenia, sinceritatea si iubirea pruncilor, iubirea increzatoare pe care o au copiii fata de tatal lor.Sunteti neputinciosi? Dar aceasta este marirea mea!

Ah, veniti! Nici macar nu va cer sa incercati de unii singuri sunetul pietrelor celor bune si al celor rele. Dati-mi-le mai degraba Mie!  Am sa le aleg eu , iar voi va veti recladi.

Vreti sa aflati scara catre desavarsire? O , nu, copilasii mei. Iata-l aici si acum pe Fiul meu, fratele vostru, suiti alaturi de El, cu mana-n mana lui..."

Sa suim! Sa venim catre Tine, vesnica Iubire! Sa ne asemanam tie, adica sa dobandim Iubirea! A iubi, iata care este taina! ... A iubi! A ne darui ... a iubi ! A ne nimici ... a iubi! A ne mistui ... Ce inseamna trupul? Nimic. Ce inseamna durerea ? Nimic. Ce inseamna timpul? Nimic. Pacatul insusi nu este nimic daca eu il topesc in focul tau, Dumnezeul meu! Numai Iubirea exista. Iubirea! Iubirea care ni l-a dat pe Dumnezeul cel intrupat are sa ne dea iertarea desavarsita. Or, nimeni nu stie iubi mai bine ca pruncii si nimeni nu este iubit mai mult decat un prunc.

O , tu, care nu stiu cine esti, dar care vrei a cunoaste Binele pentru a-l osebi de Rau, pentru a dobandi azurul, cerescul soare, tot ceea ce inseamna bucuria dincolo de fire, iubeste si ai sa le dobandesti.

Iubeste-l pe Cristos. Vei muri astfel pentru aceasta viata, dar ai sa invii intru spirit.Dobandind un spirit nou, nemai avand trebuinta sa folosesti pietrele, vei fi pe vecie un foc ce nu moare.flacara suie.

Nu avem trebuinta nici de scari si nici de aripi pentru a sui.

Dezrobeste-ti eul de orice edificiu, aseaza in tine Iubirea si ai sa iei foc. Ingaduie ca aceasta sa se intample fara a pune oprelisti. Mai mult, inteteste flacara aruncand in ea, ca sa o faci mai mare, intregul tau trecut cu patimile si cunoasterea sa.Are sa se mistuie in flacara ceea ce este mai putin bun, iar ceea ce este metal de pret are sa se purifice.Arunca-te , frate, intru iubirea  lucratoare si aducatoare de bucurie a Treimii.Ai sa intelegi ceea ce acum iti pare de neinteles, deoarece ai sa-l intelegi pe Dumnezeu, Cel care poate fi inteles numai de catre aceia care  se daruiesc in chip nemasurat  focului sau ce inseamna jertfa.Ai sa te statornicesti in cele din urma intru Dumnezeu intr-o imbratisare a flacarii, rugandu-te pentru mine , copil al lui Cristos, care am indraznit a-ti vorbi despre Iubire."

sursa: "Evanghelia asacum mi-a fost revelata"  de Maria Valtorta

Textul de mai sus reda primul discurs al sfantului Apostol Ioan in fata multimii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!

 

Dor de Inviere

In arsita gandurilor mele
Infinge-ti spinii , Doamne,
Nu lasa ca dogoarea lor
Sa ofileasca rozele si crinii.

Iar buzele, cu ale lor dorinte,
Incremeneste-le in Rana Coastei Tale,
Sa-si astampere setea
La izvoarele Milostivirii.

Cu Patimile Iubirii-ndurerate
Inraureste-mi tainicele-adancuri,
Sa reinvie , bucurandu-se,
De mangaierea Glasului Tau.

.......................

Te chem, desi traiesc in Tine,
M-aduni, desi plecata nu-s,
Ma-mbratisezi cu-a Ta iubire
Pastrandu-ma in Cel de Sus.
                                           mmary

Veniti sa ajutam la salvarea lui Meriem

Meriam, mama creştin-ortodoxă condamnată la moarte în Sudan a născut în detenţie

 Săptămâna trecută, Meriam Yehya Ibrahim, sudaneza în vârstă de 27 de ani care a fost condamnată la 100 de lovituri de bici şi moarte prin spânzurare pentru crima de a se fi convertit la creştinism şi a se fi căsătorit cu un creştin practicant, a născut o fetiţă.

 Soţul ei a declarat că Meriam a fost lăsată cu picioarele încătuşate în timpul naşterii, oficialii anunţând că nu îi comută pedeapsa, ci doar i-o amână peste doi ani. Soţul nu are acces la ea şi la copii, Meriam fiind închisă împreună cu fetiţa nou-născută şi băieţelul lor în vârstă de aproape doi ani.

Meriam a fost lăsată după naştere să zacă încătuşată pe podeaua infectă a închisorii. Toate persoanele care se nasc pe teritoriul Sudanului sunt considerate după legile ţării a fi de religie islamică. De aceea, Meriam a fost arestată şi condamnată la moarte, cu toate că i s-a promis eliberarea dacă renunţă la credinţa sa creştin-ortodoxă. Meriam a refuzat.

Într-o declaraţie recentă, soţul lui Meriam, Daniel Wani, cetăţean american, s-a arătat dezamăgit de lentoarea reacţiilor oficialilor de la ambasada americană: „Având în vedere că sunt cetăţean american, sunt dezamăgit de poziţia pe care Ambasada Americană a avut-o de la bun început în acest caz. Am reclamat problema la ei de la bun început, dar nu s-au prea interesat de ea, mai ales cei de la consulat. Au spus că nu au timp. De fapt, ultima dată mi-au zis că nu prea îi interesa cazul. Au intervenit târziu, când au văzut că problema atrăgea atenţia presei, iar intervenţia lor nu a mai avut efect”.

Situaţia este prost gestionată şi de către guvernul american, şi de către ONU, şi de către alte organisme internaţionale.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Meriam, semnaţi petiţia pentru eliberarea ei.

Până în prezent, peste 240.000 de persoane au semnat această petiţie.

Dacă aţi făcut-o deja, rugaţi-vă prietenii şi rudele să o facă. Singurul mod de a o ajuta este să păstrăm atenţia presei asupra Sudanului şi stării dezastruoase în care se situează această ţară din punctul de vedere al libertăţii religioase.

Petiţia va fi trimisă Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, Preşedintelui Sudanului şi Directorului Adjunct al Ambasadei SUA din Sudan.

sursa:http://stiripentruviata.ro/meriam-mama-crestin-ortodoxa-condamnata-la-moarte-sudan-nascut-detentie/

Pentru a-l cunoaşte pe Isus trebuie să i ne rugăm, să-l celebrăm şi să-l imităm

 

Pentru a-l cunoaşte pe Isus nu este suficient studiul, nu sunt suficiente ideile, ci trebuie să i ne rugăm din suflet, să-l celebrăm şi să-l imităm, a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. De asemenea, Papa i-a invitat pe toţi să citească Evanghelia pe care s-a depus praful pentru că nu este niciodată deschisă.

 

Plecând de la fragmentul evanghelic de la Ioan (14,1-6) în care Isus îi spune apostolului Toma „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”, Papa Francisc a spus: „cunoaşterea lui Isus este lucrul cel mai important al vieţii noastre”. De asemenea, Sfântul Părinte a întrebat: „Cum putem să-l cunoaştem pe Isus? Cineva va spune: «Studiindu-l, părinte. Trebuie să-l studiem mult!» Este adevărat! Trebuie să studiem catehismul, este adevărat”, însă doar studiul nu este suficient pentru a-l cunoaşte pe Isus: „Unii au această fantazie a ideilor, că doar ideile conduc la cunoaşterea lui Isus”, a subliniat acesta. „Chiar şi între primii creştini unii credeau aceste lucru”, iar la final rămâneau captivi ideilor lor.

„Ideile singure nu dau viaţă şi cine merge pe acest drum al ideilor sfârşeşte într-un labirint din care nu mai iese. De aceea, încă de la începutul Bisericii au existat ereziile. Ereziile sunt încercarea de a înţelege cu mintea noastră şi în lumina noastră cine este Isus. Un mare scriitor englez spunea că erezia este o idee care a înnebunit. Aşa este! Când ideile sunt singure înnebunesc… Nu este aceea calea!”

Pentru a-l cunoaşte pe Isus, a spus Papa, trebuie să deschidem trei porţi:

„Prima poartă: să ne rugăm lui Isus. Ştiţi că studiul fără rugăciune este inutil. Să-l rugăm pe Isus pentru a-l cunoaşte mai bine. Marii teologi fac teologie în genunchi! Prin studiu, prin rugăciune, ne apropiem puţin… Dar fără rugăciune nu-l vom cunoaşte niciodată pe Isus. Niciodată! A doua poartă: celebrarea lui Isus! Celebrarea lui Isus în sacramentele sale, deoarece prin ele ne dă viaţa, forţa şi mâncarea, ne dă liniştea, alianţa şi misiunea. Fără celebrarea sacramentelor nu putem ajunge să-l cunoaştem pe Isus. Acest lucru este specific Bisericii: celebrarea. A treia poartă: imitarea lui Isus. Să luăm Evanghelia: ce a făcut el, cum era viaţa sa, ce ne-a spus, ce ne-a învăţat şi să încercăm să-l imităm”.

„Să intri pe aceste trei porţi”, a spus Papa Francisc, înseamnă „să intri în misterul lui Isus”. Doar „dacă suntem capabili să intrăm în misterul său putem să-l cunoaştem pe Isus”. Însă nu trebuie să ne temem să intrăm în misterul lui Isus. „Acesta înseamnă să ne rugăm, să celebrăm şi să imităm. Astfel vom găsi cale pentru a merge la adevăr şi viaţă”:

„Astăzi, în timpul zilei, putem să ne gândim cum merge poarta rugăciunii în viaţa noastră: dar rugăciunea inimii, nu cea de papagal! Cum funcţionează rugăciunea inimii? Cum funcţionează celebrarea creştină în viaţa mea? Cum merge imitarea lui Isus în viaţa mea? Cum trebuie să-l imit? Într-adevăr, nu-ţi aminteşti, pentru că Evanghelia este plină de praf, deoarece nu mai este deschisă! Ia Evanghelia, deschide-o şi vei afla cum să-l imiţi pe Isus! Să ne gândim la aceste trei porţi care există în viaţa noastră!”

Sursa:ro.radiovaticana.va

Cum ne vrea Dumnezeu ?!?

" Trebuie sa privegheati mereu si sa fiti pregatiti.Sa aveti mereu salele incinse si lampile aprinse precum aceia care dintr-o clipa intr-alta trebuie sa plece si sa alerge in intampinarea cuiva ce sta sa vina.

Nu fiti necinstiti precum samsarii sau precum avocatii care iau apararea a doi musterii ce se confrunta, nu fiti falsi precum mai marii vremii, care in fata-i spun unuia si  altuia "prieten" , dar in fapt ii sunt vrajmasi unuia si celuilalt.Nu va ganditi  ca puteti fi cu doua fete.

Dumnezeu nu poate fi luat in ras si nici inselat.Purtati-va cu oamenii cum va purtati cu Dumnezeu, caci orice ofensa adusa omului este in fapt adusa lui Dumnezeu.Cautati sa faceti ca Dumnezeu sa vada in voi ceea ce vreti voi sa pareti inaintea oamenilor.

Fiti smeriti.Nu puteti sa-i reprosati Invatatorului vostru ca n-ar fi. Eu va dau pilda. Faceti si voi ce fac Eu.Fiti umili, blanzi, rabdatori.Asa se cucereste lumea, nu prin silnicie si cu forta.Intrebuintati silnicia si forta numai impotriva viciilor voastre.Smulgeti-le din radacina, chiar daca aceasta ar insemna sa va sfasiati inima. V-am spus acum cateva zile sa luati seama la privirile voastre, dar nu stiti face aceasta.Eu va spun ca mai bine ar fi  ca , scotandu-va ochii cei lacomi, sa nu mai vedeti decat sa deveniti desfranati.

Fiti sinceri. Eu sunt Adevarul.Fiti cinstiti atat in ceea ce le priveste pe cele inalte, cat si pe cele omenesti. Voiesc ca voi sa fiti cinstiti ca Mine.

De ce m-ati amagi pe Mine,pe frati  ori pe aproapele? De ce v-ati juca de-a inselaciunea? Ce,la cat sunteti de orgoliosi, nu aveti voi mandria sa spuneti:

<< Nu vreau sa fiu aflat drept mincinos>>?

Fiti cinstiti si cu Dumnezeu.Credeti ca-l puteti insela cu indelungi rugaciuni facute de ochii lumii? Ah, sarmanii mei Fii! Dumnezeu vede inima!

Fiti curati in a face binele, chiar si atunci cand dati pomana.Un vames a stiut sa fie astfel chiar inainte de a se converti.De ce n-ati fi si voi in stare de aceasta? Da, te laud , Matei, pentru curata-ti ofranda saptamanala, despre care numai Eu si Tatal stiam ca de la tine vine si te dau drept pilda.Si aceasta este castitate, prieteni.

Castitate este faptul de a nu dezvalui bunatatea dupa cum nu v-ati dezgoli fiica tanara inaintea multimii.

Fiti feciorelnici atunci cand faceti binele.

Feciorelnica este fapta cea buna cand nu se amesteca cu setea de a primi lauda sau de a dobandi respect sau cu vreo scanteie de trufie.

Nu judecati, ah , nu judecati! De putina vreme sunteti cu Mine si totusi ati vazut de cate ori Eu, nevinovat fiind, am fost pe nedrept judecat gresit si invinuit de pacate nesavarsite.Judecata nedreapta este o ofensa si numai cel care este sfant nu raspunde la ocara ocarand.De aceea, feriti-va sa-i defaimati pe altii pentru a nu fi la randu-va defaimati.

Astfel nu veti pacatui nici fata de iubire, nici fata de sfanta, draga ,blanda smerenie, vrajmasa Satanei impreuna cu curatia.

Iertati, iertati mereu.Spuneti asa:

"Iert ,o, Parinte, pentru a fi iertat de Tine de nenumaratele mele pacate".

Deveniti mai buni ceas de ceas, cu rabdare, cu tarie, cu eroism.

Cine a spus ca nu-i greu sa devii bun? Mai mult, va spun ca lucru mai greu nici nu este. Insa rasplata pentru aceasta este Cerul si prin urmare aceasta jertfa merita osteneala.

Iubiti.Ah, ce vorbe sa va spun oare pentru a va convinge sa traiti in iubire? "

Acestea sunt cuvintele Domnului nostru , Isus, in cartea Mariei Valtorta " Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" .

Sfantul Francisc de Sales : Trebuie sa ne impotrivim ispitelor mici

Cu toate ca trebuie sa combatem ispitele mari cu un curaj neinfricat si cu toate ca victoria pe care o castigam  ne este nespus de folositoare, totusi se intampla sa avem mai mult castig combatandu-le pe cele mici; caci, dupa cum cele mari le intrec pe celelalte prin calitate, cele mici , la randul lor,le intrec, incomparabil mai mult, prin numar, astfel incat victoria asupra acestora poate sa se compare cu victoria asupra acelora.Lupii si ursii sunt, fara indoiala , mai periculosi decat mustele, totusi nu ne supara si nu ne plictisesc asa de mult si nici nu ne pun la incercare asa de mult rabdarea ca acestea.

Este lucru foarte usor sa te feresti de omor, dar este lucru greu sa te feresti de manii, ale caror ocazii ti se prezinta la fiecare pas.Este lucru foarte usor pentru un barbat sau pentru o femeie sa nu cada in adulter, dar nu este lucru usor sa te feresti de a-ti face ocheade, de a da si de a primi iubirea, de a procura emotii si mici favoruri, de a spune si de a primi cuvinte de magulire.

Este lucru foarte usor de a nu da un rival barbatului sau o rivala nevestei in ceea ce priveste trupul, dar nu este tot atat de usor in ceea ce priveste pericolul inimii; este foarte usor sa nu pangaresti patul conjugal, dar e foarte greu sa nu jignesti iubirea conjugala; este foarte lesne sa nu iei averea altuia, dar e greu sa nu-ti faca cu ochiul si sa n-o doresti;este foarte usor sa nu dai  marturie stramba la judecata, dar e greu sa nu minti deloc in conversatie; este foarte usor sa nu te imbeti, dar e greu sa fii sobru; este foarte usor sa nu doresti moartea nimanui, dar e greu sa nu-i doresti nici un neajuns; este foarte usor sa nu-l defaimezi pe aproapele tau, dar este greu sa nu-l dispretuiesti.

In rezumat, toate ispitele mici de manie , de banuieli, de gelozie, de invidie , de dragoste trecatoare, de zburdalnicii, de vanitati , de nesinceritate, de mofturi, de prefacatorii, de ganduri urate sunt exercitarile obisnuite ale celor mai evlaviosi si mai hotarati; de aceea , draga Filotee,e necesar sa ne  pregatim cu mare grija si sarguinta pentru aceasta lupta; fii sigura ca toate biruintele pe care le vei dobandi impotriva acestor mici dusmani vor fi tot atatea pietre pretioase asezate in coroana de glorie pe care Dumnezeu ne-o pregateste in Paradisul sau. Iata de ce sustin ca , pana sa ne luptam bine si cu barbatie impotriva ispitelor mari , daca vor veni, trebuie sa ne aparam bine si cu sarguinta de aceste atacuri mici si neinsemnate.

 Cum trebuie sa remediem ispitele mici

 Ei bine, in ceea ce priveste micile ispite de vanitate, de banuiala, de manie, de gelozie, de invidie,de dragoste si alte inselatorii de felul acestora care, ca niste muste si musculite, trec pe dinaintea ochilor nostri si ne inteapa fie pe obraz , fie pe nas, fiindca este cu neputinta sa fii cu totul scutit de deranjul lor, cea mai buna rezistenta pe care le-o putem face este de a nu ne tulbura sau agita din pricina lor; caci toate acestea nu-ti pot cauza nici o paguba, numai cu conditia sa fii bine hotarat sa-i slujesti lui Dumnezeu.

Dispretuieste deci aceste mici atacuri si nu le da macar importanta de-a te gandi la ce vor sa-ti spuna, ci lasa-le sa-ti zbarnaie pe langa urechi cat vor voi si sa alerge ici-colo, in jurul tau, cum faci cu mustele; iar cand vor veni sa te piste si le vei simti oprindu-se in inima ta, sa nu faci altceva decat , pur si simplu, sa te scoli, nu pentru a te lupta cu ele, nici pentru a le raspunde, ci pentru a savarsi acte contrare lor, indeosebi acte de iubire fata de Dumnezeu.Caci , crede-ma, nu te agita in a voi sa-i opui virtutea contrara ispitei pe care o simti, pentru ca aceasta ar insemna aproape ca vrei sa stai la discutie cu ea; dar, dupa ce ai facut o fapta dintr-o virtute direct opusa, daca vei avea ragazul de a recunoaste calitatea ispitei, iti vei intoarce pur si simplu inima spre Isus Cristos rastignit, iar printr-un act de iubire ii vei saruta picioarele.

Acesta este mijlocul cel mai bun pentru a-l invinge pe dusman, atat in ispitele mici, cat si in cele mari; caci iubirea lui Dumnezeu, continand in ea toate perfectiunile tuturor virtutilor si intr-un grad mai inalt decat virtutile insesi, este , de asemenea, un mai puternic remediu impotriva tuturor viciilor. Daca in toate ispitele sufletul tau se va obisnui sa recurga la acest remediu, nu va fi nevoit sa priveasca si sa cerceteze ce ispite are; ci , cu toata simplitatea, simtindu-se tulburat, va recurge la acest remediu sigur, remediu care, in afara de aceasta, este asa de temut pentru duhul raului, incat, vazand ca ispitele sale ne provoaca la iubirea lui Dumnezeu,inceteaza de a ne mai ispiti.

Iata ce era de spus in privinta ispitelor mici si dese: cine ar voi sa se ocupe de ele cu de-amanuntul si-ar pierde vremea si n-ar reusi nimic.

sursa: Sf. Francisc de Sales - "Introducere in viata evlavioasa"

 Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca!

Minuni Euharistice

Extrem de interesant , foarte bine documentat, recomandat tuturor,in special celor sceptici !

"Un documentar interesant despre stiinta si credinta, dedicat educarii in credinta (- min.42:27), catorva minuni atestate stiintific (42:28-49:40) si, in chip special, prezentei reale a lui Cristos in Euharistie (50:05-1:18:51)."

Cu siguranta nu veti regreta daca-l veti urmari pana la final!
" Haideti sa luam lucrurile in serios.
Te-ai nascut si trebuie sa dai sens vietii tale.

Daca vei trai , traieste pentru ceva... "




Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nesfarsitele comori ale Milostivirii Sale!

Darurile Duhului Sfânt - Înţelepciunea

1. Înţelepciunea
miercuri, 9 aprilie 2014

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi începem un ciclu de cateheze despre darurile Duhului Sfânt. Voi ştiţi că Duhul Sfânt păzeşte sufletul, limfa vitală a Bisericii şi a fiecărui creştin în parte: este Iubirea lui Dumnezeu care face din inima noastră locuinţa Sa şi intră în comuniune cu noi. Duhul Sfânt este mereu cu noi, mereu este în noi, în inima noastră.

Duhul însuşi este “darul lui Dumnezeu” prin excelenţă (cf. In 4,10), este un cadou al lui Dumnezeu, şi la rândul Său îi comunică celui care îl primeşte diferite daruri spirituale. Biserica vorbeşte despre şapte daruri, număr care exprimă simbolic plinătate, caracter complet; sunt cele care se învaţă atunci când ne pregătim pentru Sacramentul Mirului şi pe care le invocăm în vechea rugăciunea numită “Secvenţa la Duhul Sfânt”. Darurile Duhului Sfânt sunt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, tăria, ştiinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu.

1. Primul dar al Duhului Sfânt, conform acestei liste, este aşadar înţelepciunea. Dar nu este vorba pur şi simplu despre înţelepciunea umană, care este rod al cunoaşterii şi al experienţei. În Biblie se relatează că Solomon, în momentul încoronării sale ca rege al lui Israel, a cerut darul înţelepciunii (cf.1Re 3,9). Şi înţelepciunea este tocmai aceasta: harul de a putea vedea orice lucru cu ochii lui Dumnezeu. Este pur şi simplu aceasta: a vedea lumea, a vedea situaţiile, conjuncturile, problemele, totul, cu ochii lui Dumnezeu. Aceasta este înţelepciunea! Uneori noi vedem lucrurile după plăcerea noastră sau după situaţia inimii noastre, cu iubire sau cu ură, cu invidie… Nu, acesta nu este ochiul lui Dumnezeu. Înţelepciunea este ceea ce face Duhul Sfânt în noi pentru ca noi să vedem toate lucrurile cu ochii lui Dumnezeu. Acesta este darul înţelepciunii.

2. Şi desigur acest lucru derivă din intimitatea cu Dumnezeu, din raportul intim pe care noi îl avem cu Dumnezeu, din raportul de fii cu Tatăl. Şi Duhul Sfânt, atunci când avem acest raport, ne dă darul înţelepciunii. Când suntem în comuniune cu Domnul, Duhul Sfânt este ca şi cum ar transfigura inima noastră şi ar face-o să perceapă toată căldura Sa şi predilecţia Sa.

3. Aşadar Duhul Sfânt îl face pe creştin “înţelept”. Însă, aceasta nu în sensul că are un răspuns pentru orice lucru, că ştie tot, ci în sensul că “ştie” despre Dumnezeu, ştie cum acţionează Dumnezeu, cunoaşte când un lucru este al lui Dumnezeu şi când nu este al lui Dumnezeu; are această înţelepciune pe care Dumnezeu o dă inimilor noastre. Inima omului înţelept în acest sens are gustul şi savoarea lui Dumnezeu. Şi cât de important este ca în comunităţile noastre să fie astfel de creştini! Totul în ei vorbeşte despre Dumnezeu şi devine un semn frumos şi viu al prezenţei Sale şi al iubirii Sale. Şi acesta este un lucru pe care nu îl putem improviza, pe care nu ni-l putem procura de la noi înşine: este un dar pe care Dumnezeu îl oferă celor care devin docili faţă de Duhul Sfânt.

Noi îl avem înlăuntrul nostru, în inima noastră, pe Duhul Sfânt; putem să îl ascultăm, putem să nu îl ascultăm. Dacă noi îl ascultăm pe Duhul Sfânt, El ne învaţă această cale a înţelepciunii, ne dăruieşte înţelepciunea care înseamnă a vedea cu ochii lui Dumnezeu, a auzi cu urechile lui Dumnezeu, a iubi cu inima lui Dumnezeu, a judeca lucrurile cu judecata lui Dumnezeu. Aceasta este înţelepciunea pe care ne-o dăruieşte Duhul Sfânt, şi noi toţi putem să o avem. Numai că trebuie să o cerem Duhului Sfânt.

Gândiţi-vă la o mamă, acasă la ea, cu copiii, care atunci când unul face un lucru, altul se gândeşte la altceva, şi sărmana mamă merge dintr-o parte în alta, cu problemele copiilor. Şi atunci când mamele se satură şi strigă la copii, aceea este înţelepciune? 

A striga la copii – vă întreb – este înţelepciune? 

Ce spuneţi voi: este înţelepciune sau nu? Nu! În schimb, atunci când mama îl ia pe copil şi îl ceartă cu duioşie şi îi spune: “Aceasta nu se face, pentru aceasta…” şi cu multă răbdare îi explică, aici este înţelepciune a lui Dumnezeu? Da! Este ceea ce ne dă Duhul Sfânt în viaţă! Apoi, în căsătorie, de exemplu, cei doi soţi – soţul şi soţia – se ceartă şi apoi nu se privesc sau, dacă se privesc, se privesc cu faţa posomorâtă: este aceasta înţelepciune a lui Dumnezeu? Nu! În schimb, dacă spune: “Eh, a trecut furtuna, să facem pace”, şi încep din nou să meargă înainte în pace: asta este înţelepciune? [mulţimea: Da!] Iată, acesta este darul înţelepciunii. Fie ca să vină acasă, să vină cu copiii, să vină cu noi toţi!

Şi aceasta nu se învaţă: este un cadou al Duhului Sfânt. Pentru aceasta trebuie să îi cerem Domnului ca să ni-l dea pe Duhul Sfânt şi să ne dea darul înţelepciunii, al acelei înţelepciuni a lui Dumnezeu care ne învaţă să privim cu ochii lui Dumnezeu, să simţim cu inima lui Dumnezeu, să vorbim cu cuvintele lui Dumnezeu. Şi astfel, cu această înţelepciune, să mergem înainte, să construim familia, să construim Biserica, şi cu toţii să ne sfinţim. Să cerem astăzi harul înţelepciunii.

 Şi să o cerem Sfintei Fecioare Maria, care este Scaunul înţelepciunii, al acestui dar: fie ca Ea să ne dea acest har. Mulţumesc!

sursa:  http://www.magisteriu.ro/audienta-generala-de-miercuri-9-apr-2014/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Darurile Duhului Sfant!