Gravitatea pacatului de moarte

"Hranit-am fiii si i-am crescut, dar ei s-au razvratit impotriva Mea" ( Is. 1,2)

Punctul 1

Ce face acela care savarseste un pacat de moarte? Il ofenseaza pe Dumnezeu, Il necinsteste si-L amaraste.

In primul rand pacatul de moarte este o mare ofensa pe care o facem lui Dumnezeu.Gravitatea unei ofense, zice sf. Toma, se apreciaza in raport cu persoana lezata si cu persoana care o savarseste.

Ofensarea unui taran este o fapta rea; dar mai mare calcator de lege este acela care ofenseaza un domn mare si de vaza; si este chiar crima de lezmajestate , daca ofensezi un domnitor.

Dumnezeu ce este? 

El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor ( Apoc.17,14). 

Dumnezeu este maiestatea nemarginita, in comparatie cu Care toti principii lumii , si toti sfintii si ingerii sunt chiar mai putin decat un fir de nisip:

"O picatura de apa pe marginea unei galeti" ( Is. 40,15).

 Tot profetul Isaia zice ca toate creaturile, in comparatie cu Dumnezeu, sunt atat de neinsemnate de parca n-ar exista:

"Toate popoarele sunt ca o nimica n fata Lui (40,17)

Acesta este Dumnezeu.

Omul ce este? "Un sac plin de viermi, o mancare pentru viermii care in curand o vor mistui", raspunde sfantul Bernard.

"Ticalos, sarac, orb si gol "( Apoc. 3,17)

Un vierme ticalos este omul, pentru ca nu-i in stare sa faca nimic; orb, pentru ca nu poate vedea nimic; sarac si gol,pentru ca nu are nimic.Si acest vierme ticalos vrea sa-L ofenseze pe Dumnezeu!

"Un fir de praf atat de neinsemnat, cuteaza sa provoace mania unei maiestati atat de puternice!", zice tot Sf. Bernard.

Asadar are dreptate Sf. Toma cand spune: 

"Pacatul contine o rautate nemarginita, pentru ca  nemarginita este si maiestatea divina ofensata. "

De asemenea si Sf. Augustin considera  pacatul o astfel de" rautate nemarginita", intrucat : daca toti oamenii impreuna cu toti ingerii s-ar oferi sa suporte moartea sau chiar sa se nimiceasca total, tot n-ar putea face destul, nici macar pentru compensarea unui singur pacat.

Dumnezeu insusi pedepseste pacatele mai putin decat ar merita, zic unii teologi, pentru ca Dumnezeu desi pedepseste pacatele de moarte prin chinurile infricosatoare ale iadului, si desi oricat de cumplit le-ar pedepsi in iad, totusi nu le pedepseste dupa cat ar merita.

Ca intr-adevar , ce strasnica pedeapsa merita un vierme, care cuteaza sa-l atace pe Domnul sau! 

Caci Dumnezeu este domn peste toate" Toate iti sunt supuse Tie, pentru ca toate le-ai creat Tu". Si de fapt toate creaturile asculta de Dumnezeu:

"Vanturile si marea asculta de El "(Mat.8,27 )

"Focul , grindina, zapada, gheata , viforul... implinesc cuvantul Lui"(Ps.148,8).

Dar omul, el ce face cand pacatuieste? 

El zice catre Dumnezeu:

 Doamne, eu nu vreau sa ma supun Tie si sa-ti slujesc Tie:

 Ca din vechime am sfaramat jugul tau si am zis: "Nu voi sluji Tie ( Ier. 2,20).

Cand Domnul porunceste : Nu te razbuna!

Omul raspunde: Vreau sa ma razbun.

Nu te atinge de bunul altuia!,

-Nu vreau sa renunt .

Pacatosul raspunde lui Dumnezeu , ca Faraon lui Moise, cand acesta ii aduce la cunostinta porunca lui Dumnezeu de a slobozi poporul sau:

"Cine este Domnul acela , ca sa-I ascult glasul ... Nu-L cunosc Domnul

 ( Ex, 5,2).

Aceasta zice si pacatosul:

Doamne , nu Te cunosc, eu vreau sa fac ce-mi place.

Scurt: fara cea mai mica teama, nu-I da cinstea ce I se cuvine, Ii intoarce spatele; caci pacatul de moarte tocmai in aceasta consta, ca omul se intoarce de catre Dumnezeu , de catre bunatatea  care nu se poate inlocui( Sf. Toma).  Despre aceasta , insusi Domnul se plange profetului Ieremia:

"Pentru ca tu m-ai parasit si te-ai intors inapoi , de aceea ... te voi pierde ".

( 15, 6 )

Dumnezeu s-a declarat un dusman fatis al pacatului, deci nu poate sa nu-l urasca pe cel care pacatuieste:

"Caci Dumnezeu uraste deopotriva si pe nelegiuiti si nelegiuirile lor

 ( Int. 14 , 9 ). 

Si omul , cand face pacatul indrazneste sa se faca dusman a lui Dumnezeu, sa se masoare cu El :

"Fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de cel Atotputernic ( Iov 15, 25).

Ce-ai zice vazand ca o furnica il taca pe un soldat inarmat? Dumnezeu este o putere care doar cu un semn a creat , din nimic , cerul si pamantul - " Ca din ce n-a fost le-a facut pe ele Dumnezeu" ( 2 Mac. 7,28); si daca vrea , cu un alt semn poate nimici toata lumea -

 "Pe toata lumea intr-o clipa poate s-o piarda"( 2 Mac. 8,18)

Pacatosul,in clipa in care se invoieste la pacat, isi intinde mainile impotriva lui Dumnezeu; isi ridica fruntea darz - ce superbie ! - si incepe sa-l injure pe Dumnezeu. Se inarmeaza cu prostii, in capul lui gras ( caci grasimea e simbolul prostiei), si le debiteaza pacatuind:

De fapt ce am  facut eu? Pacatul pe care l-am facut , de ce sa fie considerat un rau atat de mare? Dar Dumnezeu este indurator.

El, desigur ii iarta pe pacatosi.

Ce ofensa, ce indrazneala, ce orbire!!

 Simtaminte si rugaciuni

Priveste, Doamne , la picioarele Tale; priveste- l pe omul cel razvratit , cel indraznet , care de atatea ori a cutezat sa-Ti intoarca spatele , sa-si piarda respectul fata de Tine; priveste-l - acum iti cerseste mila! Tu ai zis: 

"Striga catre Mine ca Eu iti voi raspunde
 ( Ier. 33,3).

Iadul este o pedeapsa prea mica pentru mine - o recunosc- dar sa stii ca eu mai tare ma caiesc pentru vatamarile ce Ti le-am cauzat Tie, o indurare nemarginita, decat daca mi-as fi pierdut toate bunurile , inclusiv viata.

Dumnezeul meu, iarta-ma! si nu ma lasa sa te mai ofensez. 

Tu m-ai pazit ca sa pot preamari in veci milostivirea Ta, si sa Te pot iubi.Da , inca de acum Te iubesc si Te preamaresc, si avand incredere in meritele lui Isus Hristos, eu sper ca nu voi fi despartit de iubirea Ta.

Iubirea Ta m-a pazit de iad, ea ma va pazi in viitor si de pacate.

Iti multumesc Doamne, pentru aceasta lumina si pentru dorinta pe care mi-o insufli de a Te iubi in veci.Ia sub stapanirea Ta toate ale mele ; sufletul si trupul meu,facultatile mele : mintea , vointa si libertatea.

Al Tau sunt ; salveaza-ma! Tu , care esti unicul meu bun, Tu , singurul vrednic de iubire, fii si iubirea mea unica! 

Fa-ma sa Te iubesc cu ravna nemarginita.

Te-am ofensat peste masura, de aceea nici nu pot sa Te iubesc destul.

Dar  doresc sa Te iubesc din toate puterile mele, ca despagubire pentru ofensele pe care Ti le-am cauzat.

De la Tine, Cel ce esti Atotputernic, astept sa-mi dai capacitatea necesara spre a Te iubi.

Aceasta o sper si prin rugaciunile Tale , o Marie, caci ele sunt atotputernice in fata lui Dumnezeu.

sursa: Alfons Maria de Liguori " Pregatirea pentru moarte"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Duhului Sfant!

Harul si Gratia Divina :Viata Sufletului

Harul este cuvant de origine greaca, iar sinonimul - gratia- este cuvat latin, amandoua inseamna darul lui Dumnezeu pentru mantuire.

Harul este opusul pacatului.

Cand acet har sau gratie este momentan , fara durata lunga , se numeste har ajutator.Haruri sau gratii ajutatoare sunt toate mesajele , chemarile si avertizarile pe care le trimite Dumnezeu sufletului nostru.De exemplu : cand citim o carte religioasa si suntem emotionati, cand ascultam o predica si simtim un indemn, cand am fost incercati de necazuri, boli sau cand moartea cuiva ne-a pus pe ganduri , incat am zis ca ne-a fost o pilda , toate aceste tainice si intime soapte ale Spiritului Sfant sunt gratii ajutatoare pentru mantuirea noastra.

Cand harul s-a statornicit in sufletul nostru, cand a fost primit prin iubirea  perfecta de Dumnezeu sau prin Sf. Taine ( ca botezul si spovedania), asa ca sufletul  scapat de pacatul de  moarte este curat si sfant , atunci se numeste har sau gratie sfintitoare , pentru ca face sufletul sfant.

Daca am privit  vreodata o fotografie astronomica a cerului  si ne-am dat seama de imensele spatii ale universului creat, de milioanele de galaxii si megagalaxii, unele la asa distanta incat nici fulgeratoarea raza de lumina , de la crearea lumii pana acum nu a putut ajunge pe pamant. Dupa cum pe aceste spatii uriase ale creatiei , Dumnezeu pe toate le strabate, le cuprinde si le intrece in sublim si nemarginire, fara sa se confunde cu materia , ramanand intreg in vastul univers si intreg pana in cea mai neinsemnata particula elementara, pana in ultimul electron.

Dupa cum pentru manifestarea vesnicei sale puteri si a infinitei lui dumnezeiri a voit ca printr-un act pur al vointei sale sa scoata lumile din nefiinta, tot asa pentru dovedirea vesnicei sale iubiri fata de oameni a hotarat sa afle o existenta noua , umila si ascunsa , prin harul sfintitor.

Despre aceasta viata a lui Dumnezeu in suflet vorbeste Mantuitorul catre femeia samariteanca:

"Daca ai cunoaste harul lui Dumnezeu si cine este Cel ce-ti zice da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la dansul si el ti-ar fi dat apa cea vie[...], apa pe care ti-o voi da eu , este izvor de apa curgatoare de viata vesnica! " ( Io. 4. 10,14)

Pentru aceasta supraabundenta viata a lui Dumnezeu in sufletul sfintit, Arhanghelul Gavril o numeste pe Maria " cea plina de har". Iar celelalte cuvinte, "Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei", sunt tot echivalentul plenitudinii harului.

Cine are pe Dumnezeu in suflet , nu poate merge in osanda de veci.

Daca am putea imbina intr-un cuvant , ori intr-o singura expresie misiunea lui Cristos in lume: nasterea , viata publica, suferintele , moartea ingrozitoare pe cruce,toate s-ar rezuma la aceasta indumnezeire a sufletului, care este harul sfintitor , la aceasta se reduce  Evanghelia , Legea si Prorocii.

Daca am cunoaste toata vapaia iubirii divne care a izbucnit din inima dumnezeiasca, am intelege ca la trairea lui in sufletele noastre, se  rezuma toata economia divina.Aceasta este explicatia creatiei, acesta este sensul Intruparii Domnului, acesta este scopul si esenta rascumpararii noastre, la care  vegheaza Dumnezeu cu gelozie vesnica:

" Toata bucuria Mea este sa fiu cu fiii oamenilor" ( Prov. 8,31).

Ca si cum ar zice ca tot delirul si fericirea eterna a dumnezeiestii Sale existente, este sa traiasca in sufletele oamenilor.

Harul sau aceasta traire a lui Dumnezeu in mintea , inima si constiinta noastra , l-a costat pe Dumnezeu mai mult decat creatia universului.Pentru crearea lumii a fost destul un singur cuvant: "sa fie" lumina, pamant , apa, soare, animale, dar pentru realizarea vietii divine prin har in sufletele noastre, a trimis pe Fiul etern al Tatalui , pe care intotdeauna Vesnicul Parinte il numeste " Cel iubit" ( Mt. 3,17; 17.5), sa coboare pe pamant , sa se nasca intr-o pestera, apoi toata viata pamanteasca a fost o cruce si un martiriu, iar apoi sa sufere si sa moara, cum nu a mai suferit si nu a mai murit nici un om pe lume.

Crearea lumii ne-a dat viata aici pe pamant , dar harul lui Dumnezeu ne aduce fericirea eterna, contopirea in Dumnezeu.

De aceea ca si cum ar fi uitat tot ce a creat in univers, de toata dragostea arhanghelilor, a heruvimilor si a serafimilor, ca si cum insasi fericirea vietii Lui eterne ar consta in trairea sufletelor noastre:

"Toata bucuria mea este sa fiu cu fiii oamenilor" ( Prov.8,31).

In cartea Apocalipsei ne aminteste acelasi lucru:

"Iata stau  la usa si bat ( la usa sufletului tau).De va va auzi cineva glasul Meu va deschide, Eu voi intra la el si voi cina cu el si el cu MIne" ( Apoc. 3,20), voi trai in sufletul care mi-a deschis.

Cat de impresionanta si duioasa este aceasta rugaminte a lui Cristos, care sub chipul unui calator, expunandu-se refuzurilor ca la Betleem, bate la poarta fiecarui suflet si-l roaga sa-i dea salas.Ne implora pentru o convietuire afectuoasa si dumnezeiasca pentru singura viata fericita si fericitoare.

Mantuitorul ne asigura:

"Daca ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas in el" (Io.14,23).

Intreaga Treime de o fiinta facatoare si nedespartita , va veni in sufletul acela si-l va face adearat altar purtator de Dumnezeu: 

"Dumnezei sunteti" ( Ps. 81,6).

"Voi sunteti templul Dumnezeului celui viu", zice Sf. Pavel ( 2 Cor. 6,16).

"Ori nu stiti voi ca sunteti templul lui Dumnezeu si ca Spiritul lui Dumnezeu locuieste intru voi? "( 1 Cor. 3,16)

Prin harul sau in sufletele noastre , Dumnezeu ne face prietenii sai, iar prietenia implica o nota de egalitate:

"De acum nu va mai umesc  servitori, ci prieteni, pentru ca sluga nu stie ce face Domnul Sau ( nu-i cere sfatul, nu-i face confidente), ci v-am numit prieteni, pentru ca toate cele ce am auzit de la  Tatal Meu vi le-am aratat" 

( Io.15,15).

Isus Cristos, traind prin harul Sau in sufletele noastre, ne absoarbe in singurul si vesnicul sublim, in singura si vesnica nemarginire.Prin harul sau , Mantuitorul ne face ceea ce n-au stiut  sau indraznit sa aspire oamenii vreodata.

Sf. Petru meditand la minunea harului dumnezeiesc se uimeste zicand:

"Prin El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume" ( 2 Pt.1,4), adica partasi ai iubirii divine.

Prin harul sfintitor Dumnezeu ne face inca de aici de pe pamant , partasi dumnezeiestii firi: eterni, nemuritori, atotputernici. Prin El , cu El , in El, intreaga Preasfanta Treime ne patrunde , ne cuprinde , asa cum fierul inrosit in foc , devine foc el insusi , primeste o calitate noua , focul il face maleabil luminos si arzator, tot asa sufletul patruns de harul lui Dumnezeu, cum spune Psalmistul:

"Dumnezei sunteti si fii ai Celui Preainalt".

Sf. Ecaterina de Genova a vazut cum un suflet, dupa Sf. Impartasanie, admirand gratia divina, a exclamat :

"Eu am stiut ca exista un singur Dumnezeu, dar aratandu-mi Isus splendoarea acestui suflet, am crezut ca sunt in prezenta unui alt adevarat Dumnezeu.Sufletul in statul harului nu are numai o senzatie de inocenta, constiinta vietii lipsita de pacat, ci este reala minune de indumnezeire, miracolul vietii Preasfintei Treimi in sufletele noastre castigat prin sangele Mantuitorului.

Harul este fericirea eterna inceputa aici pe pamant in sambure, cum preexista fluturele in larva.Fericirea vesnica este perfectiunea harului in cer, este apa ce tasneste de pe pamant si se revarsa in viata de veci, pomul de radacina pe pamant, iar florile si fructele in cer."

sursa: "Meditatii" - Ioan Ploscaru

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie !

O rugăciune curajoasă, smerită şi puternică, face minuni

 

 

O rugăciune curajoasă, smerită şi puternică, face minuni: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican.

Liturgia Cuvântului a prezentat luni în Evanghelie episodul în care discipolii lui Isus nu reuşesc să-l vindece pe un copil bolnav. Intervenind Isus în persoană, denunţă necredinţa celor prezenţi. Tatăl copilului bolnav, în schimb, primeşte încurajarea lui Isus, care-i spune: „Toate sunt cu putinţă pentru cel care crede” (Mc 9, 14-29).

Sfântul Părinte a observat că deseori chiar şi cei care-l iubesc pe Isus nu îndrăznesc să ceară prea mult în modul lor de a crede şi nu-şi pun toată încrederea în El. De ce această necredinţă? „Probabil”, a spus Papa, „pentru că inima nu se deschide. Este din cauza inimii închise, a inimii care vrea să aibă toate sub control”. O inimă care nu se deschide, nu-i dă lui Isus controlul asupra lucrurilor. Când discipolii îl întreabă pe Isus de ce nu au fost în stare să-l vindece pe cel bolnav, Domnul răspunde: „acest fel de diavoli nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune” (v. 29).

Fiecare dintre noi, a continuat Sf. Părinte, avem un pic de necredinţă. Este necesară o rugăciune puternică, iar această rugăciune smerită şi puternică face astfel încât Isus să împlinească minuni. Rugăciunea care cere o minune, o lucrare ieşită din comun – a continuat Papa – „trebuie să fie o rugăciune împărtăşită, la care să participe toţi”.

Papa Francisc a povestit în acest sens un episod care s-a întâmplat în Argentina. O fetiţă de 7 ani s-a îmbolnăvit, iar medicii îi mai dădeau doar câteva ore de viaţă. Tatăl fetiţei, electrician, om de credinţă, aproape că şi-a ieşit din minţi de durere şi – a povestit Papa – în această stare a luat un autobuz ca să meargă la sanctuarul Maicii Domnului de la Lujan, la aproape 70 de km.  „A ajuns la scurt timp după ora 9 seara, când sanctuarul era deja închis. El a început să se roage la Maica Domnului ţinându-se cu mâinile de grilajul de fier. Se ruga, plângea şi iar se ruga. 

 

A rămas acolo toată noaptea. Dar acest om ducea o luptă: se lupta cu Dumnezeu, se lupta cu Dumnezeu pentru vindecarea fetiţei sale. Pe la 6 dimineaţă a luat autobuzul şi s-a întors acasă, iar pe la 9 s-a dus la spital. Aici, soţia lui era în lacrimi. El s-a gândit la ce era mai rău. «Dar ce s-a întâmplat? Nu înţeleg». Soţia a răspuns: «Au venit doctorii şi mi-au spus că febra a dispărut, că respiră bine, că nu are nimic. O vor mai ţine două zile în plus, dar nici ei nu înţeleg ce s-a întâmplat». Acestea – a reluat Papa – se întâmplă în zilele noastre: minunile există!”.

Dar e necesar ca rugăciunea să pornească din inimă: „O rugăciune curajoasă, care se luptă pentru a ajunge la acea minune. Nu ca acele rugăciuni pe care le facem din politeţe (…) Nu, trebuie să fie o rugăciune curajoasă, asemenea rugăciunii lui Abraham care se lupta cu Domnul pentru a cruţa cetatea, ca rugăciunea lui Moise care avea mâinile ridicate şi oboseau rugându-l pe Domnul; ca rugăciunea atâtor persoane care cred şi se roagă cu credinţă”.

„Rugăciunea face minuni, dar trebuie să avem credinţă! Mă gândesc că am putea face o rugăciune frumoasă şi să spunem astăzi în timpul zilei: «Cred, Doamne, ajută necredinţei mele…» (v. 24). Şi când ni se cere să ne rugăm pentru atâta lume care suferă în război, pentru refugiaţi, cei care trec prin atâtea drame din timpurile noastre, să ne rugăm, dar, cu inima către Domnul, să spunem «Ajută-i!» şi, în acelaşi timp: 

 

«Cred, Doamne, ajută necredinţei mele», necredinţei care vine şi în timpul rugăciunii mele!”.

Sursa:ro.radiovaticana.va

 

 

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu darul credintei adevarate!

Pentru TOT ce imi daruiesti , Doamne, iti multumesc cu toata fiinta mea.Te iubesc...

 Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca!

Papa Francisc: să nu ne izolăm în egoism; cine-şi dăruieşte viaţa din iubire nu este niciodată singur

(RV – 14 mai 2013) Avem nevoie de „o inimă largă” care să fie capabilă de iubire, a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marţi dimineaţă, în capela casei „Sfânta Marta” din Vatican.

 
Papa a atras atenţia asupra egoismului care, aşa cum s-a i s-a întâmplat lui Iuda conduce la izolarea propriei conştiinţe şi, în final, la trădarea lui Isus.
Episcopul Romei a concelebrat împreună cu arhiepiscopul de Medellín, Antonio Tobón Restrepo, la Liturghie luând parte un grup de angajaţi ai Muzeelor Vaticane şi unii elevi al Colegiului Pontifical Portughez.

Mai multe amănunte, în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:

Dacă vrem cu adevărat să-l urmăm pe Isus, trebuie „să trăim viaţa ca pe un dar” de oferit altora, nu ca pe „o comoară de conservat”, a evidenţiat Sfântul Părinte care s-a oprit în omilie asupra contrastului dintre calea iubirii şi cea a egoismului.
Isus, a spus Pontiful, ne propune azi un cuvânt forte: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: a-şi da propria viaţă”. Dar, lectura Evangheliei ne arată şi o altă persoană, pe Iuda, „care avea tocmai comportamentul contrar”, de aceea „Iuda nu a înţeles niciodată ce înseamnă un dar”, a explicat Succesorul lui Petru:

• „Să ne gândim la momentul în care Maria Mgdalena spală picioarele lui Isus cu nardul care era atât de scump: este un moment plin de religiozitate, un moment de gratitudine, de iubire. 

 Dar Iuda se rupe de această trăire şi face o critică amară, spunând: „Acest parfum de nard ar putea fi utilizat pentru săraci”. Aceasta este prima referire pe care am găsit-o în Evanghelie despre sărăcie ca ideologie. Ideologia nu ştie ce este iubirea, pentru că nu ştie să se dăruiască”.

Iuda, a observat papa Francisc, „era desprins de ceilalţi, în singurătatea lui”, iar acest comportament egoist a crescut tot mai mult, până la trădarea lui Isus. Cine iubeşte, a adăugat, „îşi dă viaţa ca pe un dar”; egoistul, în schimb „se preocupă doar de propria viaţă şi creşte în acest egoism, devenind un trădător, şi rămânând singur”. În schimb, cine-şi dă viaţa pentru iubire nu este niciodată singur: este mereu în comunitate şi în familie”.
În rest, a atras atenţia Sfântul Părinte, „cel care izolează propria conştiinţă în egoism”, până la o urmă o pierde. Şi astfel a sfârşit Iuda, „ca un idolatru, avid de bani”, a explicat papa Francisc:

• „Şi această idolatrie l-a condus la izolare faţă de comunitatea celorlalţi. Aceasta este drama conştiinţei izolate: când un creştin începe să se izoleze, îşi izolează şi conştiinţa de sensul comunitar, de sensul Bisericii, de acea iubire pe care ne-o dă Isus. 

 
În schimb, creştinul care-şi dă viaţa, care „o pierde” cum spune Isus, o găseşte, o regăseşte, pe deplin. Iar acela care, precum Iuda, vrea să o conserve pentru sine, până la urmă o pierde.
Ioan spune că „în acel moment Satana a intrat în inima lui Iuda”. Şi trebuie să spunem că „Satana este un rău platnic. Ne înşeală întotdeauna, dar întotdeauna!”

Isus în schimb iubeşte şi se dăruieşte întotdeauna, Şi acest dar al său de iubire, a spus Papa Francisc, ne îndeamnă să iubim „pentru a da roade, iar acestea rămân”.
Sfântul Părinte şi-a încheiat omilia cu o invocaţie către Duhul Sfânt:

• „În aceste zile de aşteptare a solemnităţii Rusaliilor, să cerem: „Vino, Duhule Sfânt, vino şi dăruieşte-mi această inimă largă, această inimă care să fie capabilă să iubească cu umilinţă, cu blândeţe, dar întotdeauna o inimă largă care să fie capabilă să iubească.

 
Şi să cerem Duhului Sfânt harul de a ne elibera de cealaltă cale, cea a egoismului, care până la urmă sfârşeşte rău. Să-i cerem acest har”.

Text preluat de la pagina http://ro.radiovaticana.va/news/2013/05/14/papa_francisc:_s%C4%83_nu_ne_izol%C4%83m_%C3%AEn_egoism;_cine-%C5%9Fi_d%C4%83ruie%C5%9Fte_via%C5%A3a_di/rom-691997
a site-ului Radio Vatican

Despre acţiunea Duhului Sfânt
 

miercuri, 15 mai 2013

 

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să mă opresc asupra acţiunii pe care Duhul Sfânt o săvârşeşte în conducerea Bisericii şi a fiecăruia dintre noi la Adevăr. Isus însuşi le spune discipolilor: Duhul Sfânt “vă va conduce la tot adevărul” (In 16,13), fiind El însuşi “Duhul adevărului” (cf. In 14,17; 15,26; 16,13).

Trăim într-o epocă în care oamenii sunt mai degrabă sceptici faţă de adevăr. Benedict al XVI-lea a vorbit de multe ori despre relativism, adică despre tendinţa de a considera că nu există nimic definitiv şi de a crede că adevărul este dat de consens sau de ceea ce vrem noi. 

Apare întrebarea: există cu adevărat “adevărul”? Ce este adevărul? Putem să îl cunoaştem? Putem să îl găsim? Aici îmi vine în minte întrebarea procuratorului roman Ponţiu Pilat atunci când Isus îi revelează sensul profund al misiunii sale: “Ce este adevărul?” (In 18,37.38).

 Pilat nu reuşeşte să înţeleagă că “Adevărul” este în faţa lui, nu reuşeşte să vadă în Isus faţa adevărului, care este faţa lui Dumnezeu.

 Şi totuşi, Isus este tocmai aceasta: Adevărul, care, la plinirea timpurilor, “s-a făcut trup” (In 1,1.14), a venit în mijlocul nostru pentru ca noi să îl cunoaştem.  

Adevărul nu este apucat ca un lucru, adevărul se întâlneşte. Nu este o posesie, este o întâlnire cu o Persoană.

Dar cine ne face să recunoaştem că Isus este Cuvântul adevărului, Fiul unicul născut al lui Dumnezeu Tatăl? 

Sfântul Paul învaţă că “nimeni nu poate să spună: «Isus este Domnul» decât prin Duhul Sfânt” (1Cor 12,3). 

Tocmai Duhul Sfânt, darul lui Cristos Înviat, ne face să recunoaştem Adevărul. Isus îl defineşte “Mângâietorul”, adică “acela care ne vine în ajutor”, care este alături de noi pentru a ne sprijini pe acest drum de cunoaştere; şi, în timpul Ultimei Cine, Isus îi asigură pe discipoli că Duhul Sfânt îi va învăţa toate, amintindu-le lor cuvintele Sale (cf. In 14,26).

Aşadar, care este acţiunea Duhului Sfânt în viaţa noastră şi în viaţa Bisericii pentru a ne conduce la adevăr? Înainte de toate aminteşte şi imprimă în inimile credincioşilor cuvintele pe care le-a spus Isus şi, tocmai prin aceste cuvinte, legea lui Dumnezeu – aşa cum vestiseră profeţii din Vechiul Testament – este înscrisă în inima noastră şi devine în noi principiu de evaluare în alegeri şi de călăuzire în acţiunile zilnice, devine principiu de viaţă.

 Se realizează marea profeţie a lui Ezechiel: 

“Vă voi curăţa de toate întinările şi de toată idolatria voastră. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou… Voi pune în voi duhul meu şi atunci veţi urma legile mele, veţi păzi poruncile mele şi le veţi pune în practică” (36,25-27). De fapt, din interiorul nostru se nasc acţiunile noastre: tocmai inima este cea care trebuie să se convertească la Dumnezeu şi Duhul Sfânt o transformă dacă noi ne deschidem Lui.

Apoi, Duhul Sfânt, aşa cum promite Isus, ne conduce “la tot adevărul” (In 16,13); ne conduce nu numai la întâlnirea cu Isus, plinătate a Adevărului, ci ne conduce şi “înlăuntrul” Adevărului, adică ne face să intrăm într-o comuniune tot mai profundă cu Isus, dăruindu-ne înţelegerea lucrurilor lui Dumnezeu.  

Şi la aceasta noi nu putem ajunge cu forţele noastre. Dacă Dumnezeu nu ne luminează interior, existenţa noastră de creştini va fi superficială. Tradiţia Bisericii afirmă că Duhul adevărului acţionează în inima noastră, trezind acel “simţ al credinţei” (sensus fidei) prin care, aşa cum afirmă Conciliul Vatican II, poporul lui Dumnezeu, sub conducerea Magisteriului, aderă în mod infailibil la credinţa transmisă, o aprofundează cu judecată dreaptă şi o aplică mai deplin în viaţă (cf. constituţia dogmatică Lumen gentium, 12).

Să încercăm să ne întrebăm: sunt deschis la acţiunea Duhului Sfânt, îl rog pentru ca să îmi dea lumină, să mă facă mai sensibil la lucrurile lui Dumnezeu? Aceasta este o rugăciune pe care trebuie să o facem în toate zilele:

 “Duhule Sfânt, fă ca inima mea să fie deschisă la Cuvântul lui Dumnezeu, ca inima mea să fie deschisă la bine, ca inima mea să fie deschisă la frumuseţea lui Dumnezeu în toate zilele”. 

Aş vrea să vă pun o întrebare tuturor: câţi dintre voi se roagă în fiecare zi la Duhul Sfânt? Vor fi puţini, dar noi trebuie să satisfacem această dorinţă a lui Isus şi să ne rugăm în toate zilele la Duhul Sfânt, pentru ca să ne deschidă inima către Isus.

Să ne gândim la Maria care “păstra toate acestea, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19.51). Primirea cuvintelor şi adevărurilor credinţei pentru ca să devină viaţă se realizează şi creşte sub acţiunea Duhului Sfânt.

 În acest sens, trebuie să învăţăm de la Maria, să retrăim “da”-ul ei, disponibilitatea sa totală de a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu în viaţa ei, care din acel moment este transformată. 

Prin Duhul Sfânt, Tatăl şi Fiul îşi stabilesc locuinţa la noi: noi trăim în Dumnezeu şi din Dumnezeu. 

Însă viaţa noastră este cu adevărat însufleţită de Dumnezeu? Câte lucruri pun înainte de Dumnezeu?

Iubiţi fraţi şi surori, avem nevoie să ne lăsăm inundaţi de lumina Duhului Sfânt, pentru ca El să ne introducă în Adevărul lui Dumnezeu, care este singurul Domn al vieţii noastre. În acest An al Credinţei să ne întrebăm dacă am făcut în mod concret vreun pas pentru a-l cunoaşte mai mult pe Cristos şi adevărurile credinţei, citind şi meditând Sfânta Scriptură, studiind Catehismul, apropiindu-ne cu statornicie de Sacramente.

 Dar, în acelaşi timp, să ne întrebăm ce paşi facem pentru ca credinţa să orienteze toată existenţa noastră. Nu suntem creştini “pentru un timp”, numai în unele momente, în unele circumstanţe, în unele alegeri. 

Nu putem fi creştini aşa, suntem creştini în orice moment! Total! 

Adevărul lui Cristos, pe care Duhul Sfânt ni-l învaţă şi ni-l dăruieşte, interesează pentru totdeauna şi total viaţa noastră zilnică. Să îl invocăm mai des, pentru ca să ne conducă pe drumul discipolilor lui Cristos. Să îl invocăm în toate zilele.

 Vă fac această propunere: să îl invocăm în toate zilele pe Duhul Sfânt, astfel Duhul Sfânt ne va apropia de Isus Cristos.

sursa:  http://www.magisteriu.ro/audienta-generala-de-miercuri-15-mai-2013/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Duhului Sfant!

 

Dialoguri Euharistice ( 2 )

1. PREMARIREA

Te preamaresc , Isuse,

In Taina din Altar.

Prin laude aduse

Cu sufletul in har.

Te preamaresc , Treime,

Cu vesnicul Cuvant,

O , Domn din Inaltime,

Prin Spiritul Tau Sfant.

Te preamaresc , Stapane,

Un singur Dumnezeu,

Ascuns sub val de Paine

In suflete , mereu.

Cobori din Stralucire,

Eu vreau sa Te servesc,

Invata-ma ,Iubire,

Cum sa Te preamaresc?

ISUS:

Eu preamaresc pe Tatal aici in Euharistie!Este scopul principal pentru care am instituit acest acest Sacrament.

Eu cinstesc pe Tatal , iar voi nu Ma cinstiti pe Mine!

Aceste cuvinte pe care le-am adresat odinioara iudeilor , le spun si oamenilor din acest veac.Ele exprima contrastul, durerea dintre viata Mea Euharistica de adorare, de lauda si preamarire a lui Dumnezeu ,de o parte, si necredinta si nepasarea oamenilor fata de Tatal si de Mine, de alta parte.

Daca a scazut in lume spiritul de adorare, grija de inchinare lui Dumnezeu,zelul de a aduce lauda, preamarire si cinste Creatorului Vesnic,aceasta se datoreste faptului ca lumea nu Ma adora pe Mine in Euharistie: cine nu cinsteste pe Fiul , nu cinstete nici pe Tatal!

Deci , adora- Ma pe Mine in Euharistie si prin Mine pe Tatal.

Adora-Ma aici in Euharistie ca Dumnezeu si Om, Cuvantul Intrupat , Mijlocitorul , Rascumparatorul, Prietenul si Mirele tau, VIATA TA.

Adora Dumnezeirea Mea si Omenirea Mea , Sufletul Meu , Inima Mea Dumnezeiasca, Trupul si Sangele Meu.

Intra in intimitatea Euharistiei Mele si Eu Te introduc in Curerntul Adorarii Nemarginite a Inimii Mele Euharistice adusa Tatalui.

Lumea nu cunoaste si nu recunoaste pe Tatal, asa cum spun in rugaciunea Mea:

"De doua mii de ani Euharistia Mea vorbeste neincetat":

Rasuna si azi , mai ales azi, Cuvantul Evangheliei Mele catre toti oamenii acestui veac:

" Nu Ma stiti nici pe Mine, nici pe Tatal meu ! Daca M-ati cunoaste pe Mine, ati cunoaste si pe Tatal Meu";.

Eu preamaresc pe Tatal in primul rand prin  Jertfa Euharistica .Liturghia Mea este suprema Adorare pe care o aduc Tatalui, cea mai inalta lauda pe care , ca Dumnezeu facut Om , o ofer in numele tuturor oamenilor din toate secolele , Tatalui , Domnului Cerului si al Pamantului.

Uneste-te , asadar, cu Mine in tot timpul Liturghiei, ca sa adori impreuna cu Mine pe Tatal.Uneste-te cu Divina Mea Mama, cu Biserica intreaga, cu omenirea, cu Cerul si Pamantul, cu Ingerii si cu Sfintii si pentru cei ce nu Ma adora pe Mine nici pe Tatal , pentru sarmanii rataciti , atei si nelegiuiti.

Uneste-te prin Inima Neprihanita a Mamei Mele,Adoratoarea Euharistica Desavarsita, cu Mine, Adoratorul Suprem al Treimii, in momentul solemn al jertfirii Mele de la Prefacere si indeosebi dupa ce Ma primesti in Impartasanie.Atunci ai in tine pe Adoratorul Tatalui.

Insuseste-ti Adorarea Eterna pe care Eu o aduc Tatalui , in tine , sub chipul Euharistiei.

Prezenta Mea reala in Euharistie e prezenta activa. Cand vin in tine prin Euharistie, Eu implinesc in sufletul tau, in inima ta, prin toata fiinta  Mea si prin toata fiinta ta, intreaga preamarire , lauda si divina adorare nemarginita ce se cuvine Nemarginitei Dumnezeiri din Treimea cea de o Fiinta si nedespartita.

Prezenta Mea reala in Chivot este aceeasi ca la Liturghie , dupa Prefacere.Eu preamaresc in continuare pe Tatal in fiecare Tabernacol de pe Altarele lumii si vreau sa te asociez si pe tine si pe toti oamenii, prin mijlocirea Inimii Neprihanite si sub conducerea Bisericii , la aceasta Opera imensa de Adoratie Euharistica Divina Perpetua.

Toate sufletele adoratoare sunt o Preamarire continua a lui Dumnezeu pe Pamant.Ele preamaresc Treimea in Euharistie.Cand Imi spun :

"Isuse, te ador!",

adoratia lor se indreapta spre Tatal, pentru ca El este in Mine si Eu sunt in El, una in fiinta Dumnezeiasca".

Reculegere si reflectie.

Sufletul adorator:

Eternule Adorator,

Divinule Adorator din Euharistie!

 Te ador cu Inima Neprihanita a Mariei, cu intreaga Opera de Adorare, cu toata Biserica si omenirea , cu Sfantul Parinte, Vicarul Tau, cu Episcopii , cu Preotii, cu Calugarii si Credinciosii din lumea intreaga , Te ador  cu Ceru si Pamantul , cu Ingerii si Sfintii, cu toate fiintele rationale din Univers.

Te ador si Te preamaresc si pentru cei care nu Te adora ,nu Te preamaresc , ci Te  neaga, Te profaneaza si Te batjocoresc , Te ador , Te laud si pentru ei, ca prin harul Tau sa ajunga toti sa Te adore in sublima Ta Euharistie: Pamantul si toata omenirea sa se transforme  in Imparatia Inimii Tale  Euharistice prin Inima Neprihanita si adoratoare a Maicii Preacurate.

Ma unesc cu Tine , Divinule Adorator al Tatalui, al Treimii Preasfinte .Tu esti  Capul  Corpului Tau MIstic , Capul Nevaut al Bisericii, Capul omenirii rascumparate prin Sangele Tau, Impreuna cu toate sufletele , impreuna cu Cerul si Pamantul , Te ofer Tatalui in Act de adorare nemarginita , de Lauda si Preamarire suprema adusa Treimii.

Tata Ceresc , primeste pe Isus , Fiul Tau din Euharistie , Adoratorul Infinit.Unita cu a lui Isus , primeste Adorarea Nascatoarei de Dumnezeu , Divina Fondatoare, si prin Ea , Mama sufletelor , adorarea universala a Bisericii si a Omenirii, adorarea Congregatiilor si a mea, adoratia perpetua a intregii Opere de Adorare.

Fii in veci laudata , o , Preasfanta Treime , prin Isus Euharisticul Insangerat! Fii preamarita in toata suflarea omeneasca si de toate Natiunile lumii , de toate ordinele calugaresti , de cei buni si de cei rai.

Fii laudat si preamarit , Tata Atotputernic, Creatorul Cerului si al Pamantului, al celor vazute si nevazute!

Fii preamarit Isuse, Cuvantul Intrupat, Fiul Parintelui Vesnic , Rascumparatorul lumii.

Fii preamarit Spirite Preasfinte , Iubirea Tatalui si a Fiului , Sfintitor de suflete; fii adorata Treime , un singur Dumnezeu , Necreat si Necuprins! Te laud si Te preamaresc , o , Euharistie! In prezenta  Ta stau  ca lumanarea pe Altar si Te ador cu suflet umil si deschis.Te contemplu ascuns in Taina Iubirii , Mister al Intruparii si al Rascumpararii!

O , Dumnezeule Vesnic! Invata-ma sa Te preamaresc in cuvinte si fara grai, in cantari si laude, prin vorbe si traire, in singuratate si traire totala.

Sunt prea mica sa inteleg intreg sensul preamaririi Tale.De aceea alerg la Bunatatea Ta Nemarginita si Te implor : fa din mine , din misiunea si viata mea, din Biserica Tacerii, din toate Congregatiile adoratoare si din membrii lor , adoratori si preamaririi Tale  Vesnice.

Abia atunci vom fi  ceea ce vrei  Tu sa fim in jurul Euharistiei si la picioarele Altarului Tau : victime de jertfa, ofrande de iubire sacrificate si inchinate Laudei Tale.

Divina Mama , ma incredintez Tie cu totul! Te rog fa din mine o inima adoratoare dupa Inima lui Isus Insangerat si a Ta .
 

Fiinta mea toata sa fie totdeauna spre marirea lui Dumnezeu ; impreuna cu Tine , cu Biserica , cu toti credinciosii Bisericii Tacerii sa cante:

" Marire intru cei de Sus lui Dumnezeu si pe Pamant pace , intre oameni bunvoire! Laudandu-Te , bine Te cuvantam , ne inchinam Tie , Te marim pe Tine, multumim Tie  pentru Mare Marirea Ta!"

Reculegere si reflectie. 

 

sursa : "Dialoguri Euharistice" - Congregatia Inimii Neprihanite

Prima parte a acestei minunate carti o gasiti aici:

http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2013/05/ramaneti-in-dragostea-mea-dialoguri.html

va urma .

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie.

Ramaneti in dragostea Mea - "Dialoguri Euharistice"

Introducere

Te ador , Isuse, Dumnezeu Cuvant,

Sangerand in Taina pe acest Pamant,

Te ador  , Iubire , Dumnezeu si Om,

Vesnica Lumina  din Eternul Dom.

Te ador , Treime, Unic Dumnezeu,

Te ador cu  lumea si cu Neamul meu,

Tata , Fiu si Spirit, Vesnic Sacrament,

Te ador  in Taina , pururea Prezent.

Te ador ,Stapane, Creator Divin,

Rege al Iubirii, Tie ma inchin,

Euharistie, Te ador cantand

Cu crestinatatea , in acelasi gand.

Doamne, esti Pastorul, Painea cea din Cer,

Hrana pentru Turma, Sangerat Mister,

Zi si noapte, pururi, Bland Mantuitor,

Pe Altarul Jertfei, cum sa Te ador?

Isus din Euharistie:

"Eu sunt Divinul Prezent! Ai venit la Mine sa faci o ora de adoratie? Te primesc cu dragoste si bucurie , caci adoratorii Mei si ai Tatalui , in Spirit si Adevar , azi sunt atat de rari!

Ma rogi sa te invat cum sa Ma adori ! Iti implinesc dorinta pentru tine si pentru toti aceia care vor sa fie  adoratorii Euharistiei  dupa Inima Mea.

Am ramas cu voi in Taina Iubirii : la Liturghie , in Impartasanie si in Chivoturile lumii.Am ramas aici Prizonier, ca sa va dau Viata Mea din belsug si sa va invat sa Ma adorati pe Mine si prin Mine pe Tatal.

Priveste! Sunt prezent in Tabernacol! Vreau sa transform pe fiecare om intr-un Chivot Euharistic  viu.Vreau sa exercit  aici pe pamant adorarea Mea de Preot Vesnic , prin Credinta si Iubirea supranaturala a oamenilor, pentru ca apoi sa o desavarsesc prin viziunea si dragostea lor beatificata din Cer.

Vreau sa fac din toata fiinta si viata voastra o adoratie perpetua.Adoratia sa nu fie o vorba trecatoare,o miscare exterioara, un gest fara semnificatie interioara, un gest fara semnificatie interioara, ci toata persoana omului trebuie sa fie adoratoare.

Vreau existente adoratoare, nu numai ore si acte razlete de adoratie.tot ce esti, tot ce ai , tot ce faci, tot ce ti se intampla, sa fie in continua unire cu Mine, Divinul Adorator din Euharistie.Atunci nu esti numai un Chivot care contine Ostia Euharistica, dar tu , in persoana si viata ta reala, devii ostie vie , prescura constienta in care Eu traiesc , Eu gandesc , eu iubesc, Eu lucrez , Eu sufar , Eu ma jertfesc, Eu triumf.

Acesta este Scopul Divin al adorarii in general si al Operei de Adorare Euharistica in special: sa duci , in unire cu Mine, aceeasi viata de preamarire a lui Dumnezeu , de multumire si recunostinta, de iubire fata de Tatal si fata de toti oamenii, de victima ispasitoare a pacatelor lumii si de rugaciune pentru implinirea planurilor divine.Sa instaurez Imparatia Eterna a Treimii in tine si in fiecare suflet,in Biserica si in omenirea din toate secolele.Sa traiesti o viata de reculegere, de jertfire, de iubire si pace .

Deci, Adoratia nu este o haina de pietate externa pe care o imbraci cand vii in fata Tabernacolului si o depui cand iesi afara pe strada , cand mergi la datoriile zilnice, cand te intorci acasa, cand asisti la spectacole sau cand faci vizite la prieteni, in relatiile din familie, din manastire , in obligatiile sociale.

Adevarata Adoratie e Spirit si Adevar! E Forta Divina interioara care strabate toata fiinta , toata viata ta, facand-o treptat, cat mai asemenea cu a Mea. Ea supranaturalizeaza, prin Spiritul Sfant pe care ti-L dar in Euharistia Mea, mintea , inima , viata si simtirea ta, toate faptele, toate gesturile, in tot timpul si in tot locul.

Adoratia e Viata Mea in voi si-a voastra in Mine.Este intimitatea divina cu Mine, Stapanul, Prietenul si Mirele Euharistic in orice imprejurare a  vietii.

In acest sens , repet cuvintele din Evanghelie, rostite pentru toti oamenii din toate veacurile, dar mai ales pentru adoratorii Mei Euharistici:

"Asa sa lumineze viata voastra inaintea oamenilor , ca vazand faptele voastre cele bune sa preamareasca pe Tatal vostru Cel din Ceruri.Astfel se adevereste ca in Dumnezeu sunt facute".

Precum am inspirat totdeauna Biserica Mea si sufletele sfinte , implineste ORA DE ADORATIE cu partile ei principale: PREAMARIREA LUI DUMNEZEU, MULTUMIREA, IUBIREA , ISPASIREA SI CEREREA.

Iti dau aceasta ORA DE ADORATIE ca prin ea , atat tu , cat si toti adoratorii Euharistici, sa va insusiti spiritul Meu de ADORATOR EUHARISTIC DESAVARSIT.Sa va uniti cu Mine prin Mama Adorarii, si sa  faceti din viata voastra intreaga o ADORARE PERPETUA.

Tot ce iti comunic in aceasta introducere si in cele cinci parti sau aspecte unitare ale ADORATIEI,constitue un tezaur spiritual Divin, bogat in lumini, in indemnuri si Har, pentru ca UNITI  cu MINE, care va cunosc pe fiecare  dupa temperamentul vostru, dupa chemarea proprie, dupa atractiile Spiritului Sfant, dupa conditiile de viata in care traiti , sa invatati treptat SA ADORATI CHIAR FARA A MAI FOLOSI VREUN TEXT , decat doar ca punct de plecare.

De aceea , dupa ce va familiarizati cu structura, cu gandurile , sentimentele si hotararile esentiale ale OPEREI DE ADORATIE , nu mai e necesar sa parcurgeti de fiecare data intreg textul dat .Fie ca va pare prea obositor, fie ca va lipseste timpul cuvenit sau pentru alte motive sufletesti si personale serioase, va scutesc de acest efort.

In schimb, folositi din cele 5 parti principale numai formulele rezumative sau expresiile care va lumineaza, va improspateaza si se potrivesc mai bine cu starea sufleteasca si cu nevoile voastre spirituale actuale si reale.

De asemenea , puteti face intreaga ORA DE ADORATIE meditand si traind unul sau altul din cele 5 puncte prezente, dezvoltate pe larg in textul integral,pentru ca in fiecare din ele sunt cuprinse implicit si celelalte , ca intr-un tot.

Daca insa va simtiti suficient de uniti cu MINE si intrati in curentul Divin al ADORARII MELE fata de Tatal, lasati la o parte orice text si metoda de adoratie. Ramaneti reculesi cu atentie si dragoste in Mine.Atunci Eu ador in voi si cu voi.Voi adorati in Mine si cu Mine  pe Tatal, DUMNEZEIREA UNA si  NEDESPARTITA IN TREIME.

Atunci lucrez Eu mai adanc in sufletul vostru si va fac sa duceti , oricand si oriunde , o VIATA ASCUNSA CU CRISTOS IN DUMNEZEU , dupa exemplul Marelui Apostol indragostit de persoana Mea.In acest fel va feriti de primejdia unei adoratii mecanice si de iluziile sterile ale adoratiei visatoare, fara subiect precis.

Uniti cu Mine, cu Mama , in UNA si ACEEASI adoratie  UNIVERSALA a  BISERICII si a OMENIRII, va formati si transformati in adoratori , traind toata viata  in spirit si adevar.

In aceasta ORA DE ADORATIE important este ca indiferent de starea sufleteasca in care va gasiti, inflacarati ori reci , atenti ori distrati, obositi sau viteji in lupta vietii, voi Ma  adorati rostind cu pietate propriie Mele cuvinte adresate tie si tuturor adoratorilor Mei.

Ma adorati cu forta " MESAJULUI OREI DE ADORATIE EUHARISTICA", prin care vars asupra voastra har si merite , favoruri ceresti , credinta , iubire , nadejde si ajutorul necesar in a Ma adora  perpetuu.

Cel care Ma adora  citind si meditand, contempland si reflectand in reculegere Cuvintele Mele din ACTUALA ADORATIE,  Ma va simti Prezent in inima lui .Va trai iubirea Mea Euharistica si va auzi Glasul Meu fermecator si duios.Eu fiecaruia ii vorbesc in interior mai mult decat continutul acestei Ore Euharistice, si fiecaruia dupa intelesul sau. Eu Ma adaptez spiritului celor mici si celor mari, intelectuali si muncitori , copii, tineri , batrani, din toate societatile , din toate partile lumii.

Actuala ora de adoratie nu este decat un inceput prin care va atrag la Mine.

Important este nu cat stati in fata Mea , ci cum Ma adorati.De multe ori ajung cinci minute de adoratie Sacramentala si Eu , ca Dumnezeu Atotcunoscator, consider ca ati stat in adorarea Mea timp indelungat , nu o ora , ci o zi !

Imi place sa va am in apropiere! Intelegeti-Ma bine!

Doresc nespus sa fiti cu Mine si Eu cu voi in orice parte va aflati.

Eu traiesc in voi si prin voi in lume, caci pentru ea sunteti un exemplu de ADORATIE EUHARISTICA, de rugaciune si reculegere.

Ora de adoratie este lumanarea ce arde in voi, iar voi, prin persoana si fiinta voastra daruita, Ma adorati pe Mine, Singuratecul de pe Altar si Ofensatul lumii intregi.Negatul secolului douazeci.

Atat in comun, cat mai ales in particular , voi oricand Ma puteti adora , oriunde si in orice imprejurari, pentru ca Eu sunt Prezent pretutindeni, acelasi Dumnezeu, Scop de adorare.

Voi , suflete mici, inimi daruite, voi in persoana sunteti la ORA DE ADORATIE, voi ce stati in Prezenta Mea, Adoratul vostru . Am nevoie de prezenta voastra in Prezenta Mea Euharistica.

Veniti la Mine! Va ofer Iubirea! Adorati-Ma Prezent, caci Eu sunt cu voi pana  la sfarsitul veacului.

Iar tu , fiica Mea, da tuturor metoda de adorare. Printinuta ta si prin tacere continua  sa fii o adoratoare  permanenta, si invata de la Mine cum sa adori Euharistia si in Ea Treimea Cea de o Fiinta si Nedespartita.

Cu cat ma adori mai intens , cu atat  vei intelege mai bine si mai clar Misterul Euharistic, si vei patrunde mai adanc in  adoratia infuza a Fericitilor din Cer".

Reculegere si reflectie.

sursa : "Dialoguri Euharistice" - Congregatia Inimii Neprihanite

va urma .

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Harul adorarii permanente!