BINECUVANTATA FII INCHISOARE

Va rog sa urmariti acest film crestin.

Actrita din rolul principal, Maria Ploae, a marturisit ca ea si colegele, la inceputul filmarilor, au spalat de 2-3 ori hainele vargate, iar la sfarsit nu mai voiau sa le mai dea jos de pe ele . 

Toate cele bune si sfinte !

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea , Indurarea si Bucuria Sa!

"Impreuna cu Mine,veti relua drumul ce va duce spre varf, pe care Eu vi l-am pregatit"

 "Numai omul il judeca pe om.

Iubirea este iertare pentru toti si pentru toate greselile omului."

San Giovanni Rotondo,

13 aprilie 1968 - Sambata Sfanta

Eu sunt prezent intr-un mod special acolo unde exista dorinta de a Ma cunoaste , vointa de a Ma iubi.Dorinta voastra de a Ma cunoaste devine Dar de la Mine Insumi pentru ceea ce doriti voi si pentru ce doresc Eu de la voi.

Perseverenta in a Ma iubi, dupa ce M-ati cunoscut, este un angajament al vointei voastre. Vointa voastra devine una cu a Mea , atunci cand Ma iubiti. Va trebui sa-mi cereti perseverenta.

Cereti-Mi mereu vointa de a persevera in a Ma iubi.

Rugaciunea va fi o intalnire cu Mine intr-o conversatie in care Imi veti darui inima voastra cu toata iubirea pe care o contine.

Cuvintele voastre , pronuntate in tacere, vor fi creatoare; ele vor crea pentru voi o lume asemanatoare cu a Mea, caci universul Meu, care este al Meu, va fi al vostru prin iubirea pe care vreti sa Mi-o dati.

Spiritul Meu  va crea pentru voi tot ceea ce cuvintele voastre au dorit de la Mine cu iubire si pentru Iubirea Mea.

Gandul Meu va cobora in gandul vostru pentru a va indica tot ceea ce Eu gandesc si doresc; ceea ce doresc , va fi ceea ce veti gandi voi.

Lumina ochilor Mei se va reflecta in ochii vostri.

Privirea Mea in voi se va aseza acolo unde voi nu veti gasi reflectarea Luminii Mele .In aceste locuri lipsite de lumina, va fi necesar sa faceti sa creasca in intensitate lumina voastra.Intensitatea luminii voastre va creste odata cu fervoarea rugaciunilor pe care Mi le veti adresa. Fervoarea face sa creasca Iubirea Mea pentru voi si intensifica Lumina din privirea voastra ; atunci veti putea vedea in intuneric si veti putea raspandi lumina.

Cand veti fi inteles in ce masura sunteti in intimitate cu Creatorul, veti avea certitudinea de a putea creea impreuna cu El, de a recreea o viata a Spiritului acolo unde El lipseste.

Cuvantul creator, in contact cu al Meu, va readuce  Lumina in om. Cuvantul adresat Duhului Sfant, este iubirea inimii unui om pentru Creatorul sau.

Acesta este cuvantul care devine rugaciune, recunostinta si dar de iubire.Dand iubire, cuvantul unui om devine creator in totul si in toate bunurile.Daruindu-Mi acest putin pe care l-ati primit, adica oferindu-mi totul din iubire,Eu voi crea tot ceea ce-Mi cereti  cu iubirea  exprimata in cuvintele voastre.In aceste conditii, cuvintele  pe care le veti pronunta vor fi expresia Vointei Mele.

Puterea creatoare a fiecaruia dintre civintele voastre va fi puterea  manifestata de Duhul Meu Creator care actioneaza pentru a da forma dorintei exprimate prin cuvintele si gandurile voastre.

Gandurile pe care Mi le adresati in tacere stabilesc conversatia voastra intima cu Mine : acestea sunt cuvintele pe care numai Eu le aud si pe care le tin in taina pentru Inima Mea si a voastra.

Toate gandurile voastre formeaza o legatura secreta intre voi si Mine.

Gandurile care va despart de Mine, nu Ma pot desparti de voi ; Eu sunt intotdeauna Prezent, chiar cand voi Ma credeti si M-ati vrea absent.

Prezenta Mea invizibila este pentru inima dura care s-a dedicat in intregime cuceririi fiintelor sau lucrurilor care au fost create pentru a satisface nevoile de posesie si dominare.Dar nu posedand tot ceea ce am creat pentru voi, va veti satisface aspiratiile inimii voastre.Nesatisfacute, aspiratiile inimii voastre va conduc, la fel ca spiritul vostru, sa cautati fara incetare noi bunuri  in speranta ca veti linisti inima voastra care pretinde fara ragaz.

Tot ceea ce ati reusit sa posedati , tot ceea ce veti poseda din universul creat, toate acestea nu vor suprima niciodata insatisfactia inimii voastre.Nu veti reusi sa va linistiti inima , nici daca ati poseda tot ceea ce am creat pentru voi.Voi nu puteti fi multumiti de ceea ce posedati, pentru ca numai ca mijloc am creat toate acestea pentru voi.

Universul pe care l-am pus la dispozitia  voastra trebuie sa va serveasca de mijloc pentru ca sa regasiti in el pe Creatorul vostru, pentru ca sa-L regasiti prin oameni ca voi.

Creatia este un mijloc pentru ca voi sa-L iubiti pe Dumnezeu prin oamenii care L-au gasit, prin cei care Il cauta si in care El se ascunde pentru a va invita sa-L cautati.Veti avea dovada sigura a Prezentei Mele chiar la oamenii care afirma ca pot sa traiasca fara sa recunoasca Existenta Mea. Puterea Iubirii Mele pentru voi, care Ma iubiti, va va demonstra ca Eu sunt Prezent si in cei care proclama ca traiesc fara Dumnezeu.

Eu astept numai ca voi sa-Mi cereti sa cuceresc, prin inima voastra unita cu a Mea,iubirea inimilor tuturor oamenilor care nu pot sa Ma iubeasca, care nu vor sa Ma iubeasca, care spun ca nu Ma cunosc si ca nu au nevoie de Mine.Pentru a va uni pe toti cu Mine, Eu astept rugaciunea voastra care  Imi va cere sa Ma  daruiesc lor pentru a va uni impreuna.

Eu sunt deja Prezent la atei.Eu sunt acolo asteptandu-va, asteptand rugaciunea voastra de unire. Aceasta rugaciune va face sa descoperiti Prezenta Mea constanta, chiar si acolo unde existenta Mea este tagaduita.

Eu Ma ascund in acesti oameni.Ma ascund pentru a va chema mai ales acolo unde puteti da dovada de sinceritatea iubirii voastre pentru Mine.

Va cer sa nu discutati despre Existenta si Prezenta Mea.Va cer numai sa Ma iubiti in acele persoane, sa iubiti intoarcerea lor la Lumina si la Fiul tuturor bucuriilor care stiti ca sunt disponibile in Mine pentru voi toti. Nu trebuie sa cautati sa provocati intalniri fortate cu atei care nu va cunosc; iubiti-i in Mine.

Voi trebuie sa vreti , sa cereti si sa oferiti iubirea pentru a ajunge sa satisfaceti aspiratiile inimii voastre nesatule.

Inima Mea va cere numai aceasta : sa iubiti creaturile si pe Creator , pentru unitatea tuturor intr-o singura Inima ; Inima care va fi totdeauna fericita si satisfacuta pe deplin in vesnicie de toate creaturile sale.

Drumul pe care fiecare dintre voi va trebui sa-l parcurga va fi indicat de Iubirea Mea care va conduce inima voastra.

Va veti opri acolo unde veti intalni rezistentele cele mai importante pentru a le depasi, a le abate si a va continua drumul.

Rezistentele constitue toate barierele pe care trebuie sa le treceti pentru a progresa spre piscurile cunoasterii.Eu sunt mereu de cealalta parte a obstacolului,gata sa va vin in ajutor, daca nu reusiti sa le treceti.

Iubirea se deplaseaza mereu inainte, mereu mai sus; ea va invita astfel sa mergeti fara incetare,sa o cautati si sa o gasiti mereu mai mare decat era atunci cand ati pierdut-o si sa o cunoasteti mai bine.Eu avansez fara incetare cu o treapta sau mai multe pentru a va astepta mai sus, pentru a va face sa vedeti si sa cunoasteti totul de sus.

Drumul Iubirii nu se opreste niciodata. Motorul sau este Inima Mea condusa de Spiritul Meu pentru a va ajuta sa invingeti rezistentele din inima voastra.

Eu atrag inima voastra intr-a Mea pentru a face din ele un singur Motor.Va astept in opriri, in accidente, in pericolele care va ameninta, gata sa raspund la chemarile voastre in ajutor.Atunci va atrag cu Motorul Meu pentru a va smulge din opririle voastre, pentru a repara stricaciunile si a evita pericole noi si grave.

Atunci, impreuna cu Mine, veti relua drumul care duce spre varf , pe care Eu vi l-am pregatit.

sursa : " Caietul Iubirii " ( o brosura care contine Cuvintele Domnului nostru  Isus catre  Luigi Gaspari prin Padre Pio)

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!

SĂ NU ISCODIM ROSTURILE PREA ÎNALTE ŞI ASCUNSE ALE JUDECĂŢII LUI DUMNEZEU

 

1. Fiul meu, fereşte-te de a dezbate în întrebări iscoditoare lucruri prea înalte şi judecăţile ascunse ale lui Dumnezeu, vrînd, de pildă, să ştii pentru ce cutare se află în stare de părăsire şi pentru ce un altul, dimpotrivă, e copleşit de atîtea daruri; de ce cutare e trecut prin ciur şi prin dîrmon, în timp ce altul primeşte cu vîrf şi îndesat binecuvîntare. Acestea toate întrec cu mult puterea de cuprindere a minţii omeneşti, oricît de isteaţă; ca să nu spun că lumina înţelegerii şi iscodirii omeneşti nu vor putea niciodată da de rostul judecăţilor dumnezeieşti. Prin urmare, ori de cîte ori vrăjmaşul va veni să-ţi şoptească la ureche unele ca acestea, sau chiar semeni de-ai tăi iscoditori vor veni cu astfel de întrebări, nu pregeta să le răspunzi cu cuvintele Prorocului: Drept eşti Doamne şi dreaptă-i judecata ta; şi adevărate sînt judecăţi-le Domnului, îndreptăţite în sine (Ps 118, 137 şi 18, 10). Într-adevăr, judecăţile mele sînt lucru de temut, iar nu de cercetat şi de iscodit în palavre, căci rosturile lor depăşesc cu totul puterea minţii omeneşti de a înţelege.

2. La fel, fereşte-te să cercetezi şi să dezbaţi de ce, şi cum, şi pentru ce s-au săvîrşit - aşa iar nu altminteri - vredniciile şi faptele sfinţilor: care, de pildă, e mai mare şi înălţat în sfinţenie, care-i mai proslăvit în împărăţia cerurilor. Asemenea vorbe dau adeseori naştere la sfadă şi gîlceavă stearpă; ca să nu spun că hrănesc trufia şi semeţesc omul în zadar: de unde se nasc pizma şi dezbinarea, pe măsură ce unii trag să se mîndrească ba cu un sfînt, ba cu un altul. A rîvni să ştii şi să cercetezi asemenea lucruri nu aduce nici un rod, ci, dimpotrivă, displace sfinţilor din ceruri: căci Eu nu sînt Dumnezeul dezbinării, ci al păcii, spune Domnul (1 Cor 14, 33); atare pace stă întemeiată mai curînd pe smerenia cea adevărată decît pe gînduri înfumurate despre sine.

3. Mai sînt unii care se lasă cu nesăbuinţă mînaţi de rîvnă ba spre unii dintre sfinţi, ba către alţii, de fapt nu sub imboldul lui Dumnezeu, ci împinşi de porniri omeneşti. Mie toţi sfinţii îmi datorează viaţa; Eu le-am dăruit tuturora harul, Eu le-am împărtăşit lumina slavei. Eu cunosc vredniciile fiecăruia în parte; pe toţi i-am întîmpinat cu binecuvîntările bunătăţii mele (Ps 20, 

 4). I-am cunoscut şi i-am îndrăgit pe toţi din toţi vecii vecilor; Eu i-am ales din lume (In 15, 19), iar nu ei m-au ales pe mine. I-am chemat prin harul meu; i-am atras din milostivire; i-am scos la capătul drumului, prin ispite şi încercări multe. Le-am împărtăşit mîngîieri negrăite, le-am dăruit statornicie, am răsplătit răbdarea lor.

4. Eu ştiu bine cine-i cel dintîi şi cine-i cel din urmă; pe toţi îi cuprind în îmbrăţişarea dragostei mele neţărmurite. Pentru toţi sfinţii mei, cel ce se cuvine să primească laudă sînt Eu; mie, înaintea tuturora, mi se datorează binecuvîntare şi proslăvire pentru fiecare suflet ales, copleşit de atîtea daruri minunate, dinainte îndrăgit fără nici o vrednicie din partea făpturii. Prin urmare, cel ce dispreţuieşte pe unul din sfinţii mei mai mici, nici pe cei mari nu-i cinsteşte, căci Eu l-am făcut şi pe cel mic şi pe cel mare (Înţ 6, 8). Iar cine nesocoteşte pe oricare dintre sfinţii mei, mă nesocoteşte pe mine, după cum nesocoteşte pe toţi ceilalţi sfinţi din Împărăţia cerurilor. Toţi, într-adevăr, sînt una prin legătura dragostei; ei împărtăşesc aceeaşi simţire, aceeaşi voinţă, aceeaşi iubire unii faţă de alţii.

5. Mai mult decît atît - desăvîrşire şi mai înaltă încă -, ei ţin la mine mult mai mult decît la ei înşişi şi la propriile lor vrednicii. Căci, răpiţi dincolo de sine şi de dragostea lor pentru sine sînt ca şi cufundaţi în iubirea mea, din care toată fiinţa lor se hrăneşte şi întru care toată fiinţa lor odihneşte. Nimic pe lume nu-i mai poate abate sau desprinde de mine, căci, copleşiţi de adevărul cel veşnic, sînt mistuiţi de focul dragostei nestinse. Prin urmare, atunci cînd vine vorba de starea sfinţilor din ceruri, bine ar face să tacă toţi cei care trăiesc doar prin trup şi pentru simţuri şi care nu ştiu să îndrăgească altceva decît propriile lor desfătări. Atunci cînd scad sau cînd adaugă, dîndu-şi cu părerea, ei judecă după capul lor, nu după placul adevărului veşnic.

6. Mulţi fac aceasta din neştiinţă, mai ales cei puţin luminaţi la suflet, şi care nu cunosc decît prea puţin desăvîrşirea iubirii spirituale. De cele mai multe ori, ceea ce îi mînă sînt simţămintele de prieteşug şi omenească apropiere şi după calapodul acestora judecă şi cele cereşti. E totuşi o deosebire ca de la cer la pămînt între ceea ce îşi pot închipui, în nedesăvîrşirea lor, minţile de rînd şi ceea ce poate înţelege cugetul luminat al celor dăruiţi cu descoperirea dumnezeiască.

7. Păzeşte-te, prin urmare, fiul meu, de a iscodi cu nesăbuinţă lucruri ce depăşesc puterea cunoaşterii tale, dar străduieşte-te din răsputeri ca măcar să te poţi învrednici de-a fi cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu. Căci, la urma urmelor, la ce ar folosi cuiva să ştie cine anume este mai desăvîrşit în sfinţenie şi slavă în împărăţia lui Dumnezeu, dacă prin aceasta nu ar ajunge să se desăvîrşească pe sine însuşi în smerenie, spre mai marea laudă a numelui meu? Într-adevăr, mult mai plăcut lui Dumnezeu e cel care se reculege spre a cugeta la mărimea păcatelor, la puţinătatea virtuţilor sale şi la marea depărtare care-l desparte de desăvîrşirea sfinţilor, decît acela care dezbate din gură cine-i mai mic şi cine-i mai mare între cei din ceruri. Mult mai înţelept este să înalţi rugăciuni către sfinţii din ceruri - cerîndu-le, cu lacrimi şi cu umilinţă, ajutorul - decît să iscodeşti în chip zadarnic şi nesăbuit tainele măririi lor.

8. Cît despre sfinţi, cea mai mare mulţumire a lor ar fi să ştie că oamenii îşi văd de treabă fiecare, înfrînîndu-şi limbuţia. Sfinţii nu găsesc temei de laudă în vredniciile lor, mai mult chiar, nu se socotesc buni cu nimic de la sine; ci îmi aduc prinos de mulţumire mie, căci toate le-au primit din neţărmurită dragoste, prin dărnicia mea. Ei strălucesc, luminaţi de atîta dumnezeiască iubire. Şi fericită dragoste, întrucît nu le lipseşte nici o proslăvire şi nici o bucurie. Cu cît sînt mai înălţaţi în slavă, cu atît sînt mai smeriţi, mai aproape de mine şi de inima mea. Iată de ce stă scris: aruncînd cununile lor înaintea lui Dumnezeu, cădeau cu faţa la pămînt înaintea Mielului, închinîndu-se celui Viu în toţi vecii vecilor (Ap 4, 10; 5, 14).

9. Mulţi îşi pun întrebarea: cine este mai mare în împărăţia lui Dumnezeu, dar nu se întreabă dacă ei înşişi s-ar putea măcar apropia de cel mai mic din împărăţia cerurilor. Mare, în împărăţia lui Dumnezeu, este chiar faptul de a fi cel mai mic; căci în ceruri toţi sînt mari şi toţi se vor chema şi vor fi fiii lui Dumnezeu. Cel mai mic se va înălţa mai presus de o mie, iar păcătosul de o sută de ani va muri (Is 60, 22; 65, 20). De altfel, ucenicii care doreau să ştie cine este mai mare în împărăţia cerurilor au primit, cum se ştie, următorul răspuns: Dacă nu vă veţi întoarce şi nu vă veţi face precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Tot cel ce se va smeri ca pruncul acesta, mare va fi în împărăţia lui Dumnezeu (Lc 6, 24).

10. Vai de cei care nu voiesc să se smerească pe sine precum copiii, căci strîmtă şi scundă este poarta împărăţiei cereşti şi pe unii ca aceştia nu-i primeşte. Vai şi de cei bogaţi care îşi au aici pe pămînt mîngîierile (Lc 6, 24): cei săraci vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, iar ei vor rămîne în lacrimi pe dinafară. Bucuraţi-vă, voi cei smeriţi, şi veseliţi-vă, săracilor, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu, dacă paşii voştri vor merge pe cărările adevărului. 

sursa : " Imitaţiunea lui Cristos" Thomas de Kempis

Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu acele haruri care ne vor transforma in iubiti copii  ai Vointei Divine!

O, Doamne ...te rog ...

Doamne,

fa din mine un instrument al împacarii între oameni:

Unde este ura , eu sa aduc iubire,

 
Unde este vina , eu sa aduc iertare,

 
Unde este dezbinare, eu sa aduc unire,

 
Unde-i ratacire, eu sa aduc adevarul,

 
Unde-i îndoiala, eu sa aduc credinta,

 
Unde-i disperare, eu sa aduc speranta,

Unde-i întuneric, eu sa aduc lumina,

Unde-i suferinta, eu sa aduc bucurie.

Doamne, ajuta-ma ca mai curând eu sa mangai pe altii

decît sa fiu mangaiat,

Ca eu sa-i înteleg pe altii decît eu sa fiu înteles,

Ca eu sa iubesc pe altii decît eu sa fiu iubit.

Caci cînd ma uit pe mine însumi atunci ma gasesc,

Cînd iert atunci gasesc iertare,

Cînd mor pentru mine, atunci înviu la viata de veci.

Amin.








Consfintire la Duhul Sfant

 

O , Duhule Sfinte, Iubire care purcezi de la Tatal si de la Fiul, Izvor nesecat de har si de viata, ma consfintesc tie pe mine insumi si familia mea, trecutul meu , prezentul meu, viitorul meu, dorintele mele , alegerile mele, hotararile mele, gandurile mele, toate cate imi apartin si tot ceea ce sunt si in special  fiecare suflet care citeste aceasta rugaciune , fiecare suflet care are mai mare nevoie de tine.

Pe toti aceia pe care-i intalnesc, pe care-i iubesc, si tot ceea ce vine in contact cu viata mea: sa fie binecuvantat de puterea luminii tale, de caldura ta , de pacea ta, Tu esti Domnul si de viata datatorul si in harul tau sufletul se curata.

O , Duh al Iubirii vesnice, vino in inimile noastre, reinnoieste-le si fa-le tot mai asemanatoare cu Inima Mariei, ca astfel noi sa putem deveni acum si pentru totdeauna tabernacolul prezentei tale Divine.



Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale! 

Sfasiati-va inimile ...

 

Ioel 2

12. "Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!"

13. Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite.

14. Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare! 

PS.Cu drag , CU TOATA INIMA, va invit sa urmariti  filmul :"Francisc si Clara din Assisi",e MINUNAT si il puteti urmari aici:

http://www.filmepentrusuflet.net/2011/04/prietenie-sfanta-francisc-si-clara-din-assisi/

Va doresc o duminica frumoasa si binecuvantata impreuna cu Isus si Maria!

Mesajele Fecioarei Maria din 25 iunie si 2 iulie de la Medjugorje

"Dragi copii, mulţumiţi împreună cu mine Celui Preaînalt pentru prezenţa mea cu voi. Bucuroasă este inima mea privind la iubirea şi la bucuria pe care o aveţi în trăirea mesajelor mele. Mulţi aţi răspuns (chemării mele) dar aştept şi caut toate inimile adormite pentru ca să se trezească din somnul necredinţei. Apropiaţi-vă şi mai mult, copilaşi, de Inima mea Imaculată pentru ca să pot să vă conduc pe toţi către eternitate.

Mulţumesc că aţi răspuns chemării mele.”

25 IUNIE 2011 (se împlinesc 30 de ani de apariţii)

*****

2 iulie 2011

　Dragi copilasi, astazi va chem la un pas dificil si dureros pentru comuniunea voastra cu Fiul meu. Va chem la recunoasterea completa si la marturisirea pacatelor pentru purificare. O inima necurata nu poate fi în Fiul meu si cu Fiul meu. O inima necurata nu poate da rodul iubirii si al unitatii. O inima necurata nu poate face lucruri corecte si juste; nu este un exemplu al frumusetii iubirii lui Dumnezeu pentru cei care ii înconjoara si pentru cei care nu au ajuns sa cunoasca aceasta iubire. Voi, copilasilor, va adunati în jurul meu plini de entuziasm, dorinte si asteptari, si eu il implor pe Dumnezeu Tatal ca, prin Duhul Sfânt, sa puna credinta Fiului meu în inimile voastre purificate.

Copilasilor, ascultati-ma, porniti la drum cu mine. "

*****



*****
 

Cand Sfânta Fecioara a plecat, în stânga ei era întuneric si in dreapta o Cruce în lumina aurie.

Sfanta Treime sa ne binecuvanteze cu toate darurile trebuincioase pentru mantuire. 

Sa-i multumim Bunului nostru Dumnezeu pentru ca ii permite Maicutei noastre sa vina la noi.

Despre dragoste ...

 

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

"Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire"
 

 
- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

 
- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

"Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine...

- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.

"Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"

- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.

- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

 

 
- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre.

Fericirea e devenire.

sursa  :Dia Radu ,  Formula As

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale! 

Uite de ce sunt fericita !!!

11 IULIE: SF. BENEDICT, AB., PATRONUL EUROPEI 

LECTURA I 

Pleacă-ţi inima la adevăr.

Citire din cartea Proverbelor (2,1-9)

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păzi poruncile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, dacă îţi vei pleca inima la adevăr, dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca pe argint şi dacă vei săpa ca să o găseşti, cum sapă cel care caută o comoară: atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei descoperi cunoaşterea lui Dumnezeu.

 Căci Domnul este cel care dă înţelepciune, din gura lui ies cunoaşterea şi priceperea. 

El îi ajută pe cei drepţi, este ca un scut pentru cei care umblă pe calea cea dreaptă. El ocroteşte cărările dreptăţii şi păzeşte calea prietenilor săi. 

Atunci vei înţelege că dreptatea şi nepărtinirea sunt singurele căi care duc la fericire.

Cuvântul Domnului 

PSALMUL RESPONSORIAL

 Ps 111,1-2.5-6.7-8.9

R.: Fericit este omul care umblă pe căile Domnului.

 Fericit este omul care se teme de Domnul, 
care îşi află bucuria în poruncile sale! 
Seminţia lui va fi puternică în lume 
şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie, 
el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate. 
El nu se clatină niciodată 
şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

El nu se teme de vorbele rele, 
inima lui e tare şi se încrede în Domnul. 
Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă, 
în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

El este darnic faţă de cei săraci, 
dărnicia lui nu cunoaşte margini, 
iar puterea lui se înalţă în slavă. R. 

VERSETUL LA EVANGHELIE (In 15,5)

(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul, cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia) 

EVANGHELIA 

Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe.Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan (15,1-8)În timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi:

 „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. 

Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. 

Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. 

Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. 

Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei".

Cuvântul Domnului

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Iubirea, Pacea , Indurarea , Bucuria , Mangaierea si Blandetea Sa, sa reverse asupra voastra Spiritul Sau Sfant , toate darurile si harurile Sale, sa va transforme in iubiti copii ai Vointei Divine!

Voia Tatalui

27 august 1999 , ora 16

JNSR: " Doamne, as vrea sa ma ridic mai sus ca sa Te ating, sa-ti vorbesc, sa Te  ador.Nu pot trai fara Tine.Tu esti singura si adevarata mea Patrie.Oriunde as merge, sunt dezorientata.Fara Tine sunt pierduta".

ISUS: "Copila Mea, peste tot pe unde mergi Eu sunt cu tine, tu traiesti in Mine.Acest sentiment de Iubire este atat de adevarat incat iti vei da seama intr-o zi ca nu se mai poate face nimic fara Mine.Chiar cand va simtiti singuri si parasiti, Eu sunt in voi.

Inimile oferite lui Dumnezeu sunt locuite de Dumnezeu.

Acesta nu este un mister, este Adevarul Meu care va vorbeste intotdeauna pentru ca Mi-ati oferit inima voastra.Caci unde voi merge? Eu pot fi peste tot, deci locuiesc in voi si in lumea intreaga.Chiar si intr-un loc , oricat de mic ar fi el, cine poate spune ca n-a primit vizita Creatorului Sau?

Acest Pamant pe care l-am creat este OPERA Iubirii Mele.Omul este mostenitorul OPEREI Mele.

Generatiile succesive au avut fiecare cate o revelatie a Existentei Mele.Dar atat unii cat si ceilalti n-au putut sa aprofundeze cercetarea cu inima lor, ci doar cu stiinta lor umana.Si in final, atunci cand unii par sa mearga prea departe cu deductiile lor, Eu vin si le distrug.

Caci Dumnezeu, care Se lasa cautat , nu doreste ca inteligenta stiintifica , singura , sa-L gaseasca intr-o zi pe Dumnezeu in fata ei, caci acesta nu va fi Adevaratul Dumnezeu, unicul, Dumnezeul iubirii.

Fiica Mea, atunci cand v-am spus : "Cautati si veti afla", n-am spus asta ca pe o formula magica: caci voi trebuie sa cautati si sa gasiti profunzimea Iubirii Mele.

Iubiti-Ma din toate puterile voastre.

Credeti in Mine precum copilul care-si cauta mama pe care a pierdut-o intr-o multime imensa.Dezorientat, el merge prin multime  strigand mereu acelasi cuvant: mama, pana cand o regaseste, caci aceasta este speranta lui.

Credinta ta este adeseori amanintata de tot ceea ce o inconjoara.Fa deci precum acest copil, striga-Ma, striga tare in inima ta:

"Dumnezeul Meu, Parintele Meu, revino la mine.Fa ca inima mea sa se minuneze de Prezenta Ta Preasfanta pentru ca Tu esti aici".

Esti nerabdatoare sa stii ce astept Eu de la tine.Totul este scris in tine si trebuie sa procedezi cum se face adeseori cu lucrurile din dulapurile vechi.Se arunce tot ceea ce este inutil, ce este iesit din uz; si atunci se vede mai clar.Ce ramane este necesar si util.

Incepe prin a te debarasa de toate ideile care te coplesesc.

Un singur lucru este adevarat, Eu te-am chemat sa Ma urmezi, iar tu ai respins tot ceea ce te impiedica de la aceasta, pentru ca lucrurile vietii trec, dar Opera lui Dumnezeu este eterna.Si trebuie sa auzi din nou Adevarul Meu in tine.

Eu sunt Cel Vesnic.

Nu te teme ca ai ofensa pe cineva.Nu te teme ca te-ai insela atunci cand asculti de Glasul Meu.Dumnezeu te-a facut Mesagera Sa de Iubire.Nici o piedica nu va fi pusa in drumul tau.Eu le voi inlatura una dupa alta, dar ramai mereu treaza, fii prudenta si increzatoare: cand te voi chema Eu nu vei putea sa te indoiesti.Dar iti cer sa-mi deschizi larg inima ta si sa Ma lasi sa actionez in tine prin promisiunea ta reinnoita la picioarele Altarului.Eu voi fi imediat in vointa ta.

Parintele Vesnic : "Vointa Tatalui iti va fi data prin Fiul Meu Preaiubit care este Stapanul tau, Dumnezeul Tau.

Dumnezeu este in aceia care fac Voia Parintelui Vesnic.Asadar, cele trei Persoane din Preasfanta Treime actioneaza ca o singura Vointa cu copilul ales care ii spune DA lui Dumnezeu.

Acest timp apartine Vointei Parintelui Vesnic

care este Unul cu Tatal, Fiul; si Duhul Sfant.Amin.

Dumnezeu este Iubire.Traiti din Iubirea Sa.

*****

sursa: JNSR - "Martori ai Crucii" , Faptele Apostolilor , vol.3"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Iubirea , Pacea,Indurarea si Bucuria Sa!